12:6 Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.
Avraam a străbătut ţara. În acea vreme Palestina era foarte împădurită. Vechile documente egiptene descriu drumurile ei ca fiind un coşmar pentru călători. Înaintarea caravanei putea să fie foarte înceată, având în vedere marele număr de oameni şi animale care îl însoţeau pe patriarh. Călătoria a fost, probabil, întreruptă de opriri dese pentru odihnă. După ce a traversat Galilea, peregrinii au ajuns în câmpia Esdraelonului, în care existau deja mai multe cetăţi canaanite puternice, ca Meghido şi Taanah. Apoi ei au traversat creasta Carmelului şi au intrat în regiunea deluroasă, care mai târziu îi va aparţine lui Efraim. Aici au făcut ei prima oprire îndelungată. Aceasta s-a făcut, probabil, pentru că Domnul i-a spus lui Avram că ajunsese la sfârşitul călătoriei sale, şi acum se afla în ţara pe care i-a făgăduit-o El.
Sihem. În altă parte a Vechiului Testament, acest loc mai este numit Sehem (Geneza 35,4, etc.). Situat pe partea vestică a intrării într-o vale îngustă, flancată de munţii Ebal şi Garizim, el ocupa o importantă poziţie strategică. Astăzi este un loc pustiu numit Balatah, aproape de Nablus. Săpăturile şi dovezile documentare atestă că Sihemul a fost o cetate înfloritoare şi întărită în cel deal doilea mileniu î.Hr., când Avram şi-a stabilit tabăra în vecinătatea lui. Una dintre primele expediţii militare egiptene în Palestina, despre care s-a păstrat un raport clar, a fost îndreptată chiar împotriva acestei cetăţi. Stela unui luptător egiptean care a servit sub regele Sen-Usert III (18781840 î.Hr.) din a douăsprezecea dinastie descrie o campanie împotriva Sekemem-ului, denumirea egipteană pentru Sehem sau Sihem, şi relatează că anticii băştinaşi au fost învinşi. Pe timpul când Avram a intrat în ţara Canaanului, Egiptul exercita o mare influenţă asupra vecinilor lor canaaniţi. Deşi Egiptul nu a exercitat un adevărat control politic asupra Canaanului, această ultimă ţară era din punct de vedere economic dependentă de Egipt, care avea reprezentanţi regali în principalele cetăţi ale sale. Aceşti împuterniciţi vegheau asupra intereselor economice ale Egiptului şi îndeplineau rolul de consilieri pe lângă guvernatorii canaaniţi locali. Aceasta era situaţia politică pe care a găsit-o Avram în Canaan.
Stejarul lui More. Ebraicul ’elon, literal ,,un copac mare”. RSV spune ,,stejar”. Probabil că cuvântul este folosit aici într-un sens generic şi colectiv şi poate că se referă sau nu la un anumit copac. S-a sugerat că este vorba despre o pădurice de stejari. Această părere este susţinută de o referire pe care Moise o face mai târziu la aceeaşi localitate, folosind forma de la plural a lui ’elon, ,,copaci” (KJV, ,,câmpii”), fapt ce arată clar că More avea mai mult decât un singur copac de acest fel (Deuteronom 11,30). Păduricea nu a fost identificată, însă trebuie să fi fost în imediata vecinătate a Sihemului, după cum arată acest text şi cel din Deuteronom 11,29, 30.
More înseamnă ,,învăţător”. Vechii traducători evrei ai LXX l-au redat prin cuvântul grecesc hupselen, ,,semeţ”. Comentatorii au încercat să explice numele More ca o indicaţie că Avram a înţeles că el avea să fie acolo ,,învăţat” de Dumnezeu, sau că păduricea aparţinea unui învăţător cu renume.
Canaaniţii. Dacă Avram ar fi acceptat să fie condus într-o ţară nelocuită ale cărei păşuni nu ar fi trebuit să le împartă cu alţii, ar fi greşit. Poate că acesta este motivul pentru care s-a adăugat declaraţia ,,Canaaniţii erau atunci în ţară”. Aflându-se ca străin în mijlocul unui popor străin, Avram nu putea să privească ţara ca proprietatea lui şi să o ia, într-adevăr, în stăpânire (vezi Evrei 11,9.13). El putea face acest lucru numai prin credinţă.