3:1 Moise păştea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustie, şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb.
Ietro. Un alt nume pentru Reuel (vezi comentariul pentru cap 2,18).
Despre preoţia lui, vezi cap. 2,16; despre aşezarea Madianului, vezi cap. 2,15.
Dincolo de pustie. Muntele Horeb trebuie să fie căutat în partea centrală a peninsulei Sinai, şi conform cu acest verset, patria lui Ietro era despărţită de el printr-un deşert. De aceea, locuinţa lui trebuie să fi fost la est sau sud-est de Horeb, şi nu spre nord-est, aşa cum consideră unii. Numai în felul acesta este posibil a se explica următoarele două fapte: (1) Când s-a întors din Madian în Egipt, Moise a mers pe drumul Horebului, unde l-a întâlnit Aaron, venind din Egipt (cap. 4,27). (2) În călătoria lor, izraeliţii n-au întâlnit nici un fel de madianiţi prin deşert, deşi drumul spre patria lui Hobab, madianitul, i-a despărţit de al lor, când au plecat de la Sinai (Numeri 10,30). Cuvântul tradus ,,spre partea dinapoi” înseamnă uneori ,,apus”, ca în RSV din Judecători 18,12; Ezechiel 41,15; Zaharia 14,8; Isaia 9,12. Aceasta se datora faptului că evreii erau de obicei, cu faţa spre răsărit când indicau direcţiile şi, de aceea, apusul era ,,înapoia” lor în timp ce răsăritul era ,,înainte”. Aceasta reiese clar din LXX, Isaia 9,12. Mai departe este evident că Horeb se afla la apus de locul natal al lui Ietro. Cuvântul tradus ,,spre partea dinapoi” (engleză) este redat ,,partea de apus” în RSV.
Muntele lui Dumnezeu. Exodul a fost scris după arătarea lui Dumnezeu la Horeb, care i-a dat numele de ,,Muntele lui Dumnezeu”. Horeb şi Sinai sunt două nume pentru acelaşi munte (vezi Exod 19,11; Deuteronom 4,10). Prin secolul al cincilea d.Hr., Horeb a fost identificat cu unul din piscurile muntelui din partea centrală de sud a lui Sinai numit Jebel Musa, ,,Muntele lui Moise”. Este înalt de 2544 m şi se ridică la vreo 500 m deasupra văilor înconjurătoare. Totuşi s-a observat că acest munte este invizibil din cea mai mare câmpie din vecinătate, er-Raha, care este considerată ,,pustia Sinai” (cap. 19,2). Această câmpie oferă loc pentru o mare mulţime de oameni şi, cu unele văi mici care-i aparţin, ea are un număr de izvoare. Totuşi, din şesul er-Raha, piscul învecinat Ras es-Safsaf de 2213 m înălţime, poate fi văzut cu uşurinţă. Din motivul acesta mulţi cercetători care acceptă identificarea tradiţională a şesului er-Raha cu pustia Sinai, cred că Muntele Sinai trebuie să fie identificat cu Ras es-Safsaf mai degrabă, decât cu Jebel Musa.
Alţii au identificat muntele Legii cu Jebel Serbal, care se află la vreo 15 mile spre nord-vest de, cel mai impresionant munte din întreaga peninsulă Sinai. Jebel Serbal, cu o înălţime de numai 2287 m, este departe de a fi unul din cei mai înalţi munţi din regiune, dar se înalţă prăpăstios din Wadi Feiran, care are o înălţime medie de 667 m. Marea diferenţă de altitudine justifică aspectul impresionant al lui Jebel Serbal. Acesta este unul din motivele pentru care unii cercetători văd în el Horebul, şi în Wadi Feiran, ,,pustia Sinai” din Exod. Al doilea motiv este că tradiţia care leagă Jebel Serbal cu muntele Sinai pare să fie mai timpurie decât aceea care identifică pe Jebel Musa cu Muntele Sinai. Deoarece nu există nici o dovadă hotărâtă spre a sprijini vreuna din identificări, acum nu se poate determina dacă Horeb este Jebel Musa, la poalele căruia este faimoasa mănăstire Sf. Ecaterina, unde Tischendorf a găsit Codex Sinaiticus, sau învecinatul Ras es-Safsaf, ori chiar Jebel Serbal (vezi comentariul pentru cap. 19,1.20).