Printable ModeExod 21:35
|
21:35 Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul cel viu şi preţul lui îl vor împărţi; vor împărţi şi boul mort. Vor vinde boul cel viu. Cei doi proprietari cu pricina trebuiau să împartă între ei valoarea atât a boului viu, cât şi a celui mort şi pierderea s-o suporte în mod egal. Dacă, totuşi, unul din animale era cunoscut ca fiind nărăvaş, proprietarul care a suferit pierderea trebuia să primească despăgubire completă, dar pierdea partea sa din animalul sacrificat. Dumnezeu condamnă cu stricteţe nepăsarea şi neglijenţa. Tot ce facem trebuie să facem bine (Eclesiast 9,10; Ieremia 48,10). Note suplimentare pentru capitolul 21 În timp ce se făceau săpături la acropola din Susa, -Şuşan-ul biblic – în decembrie 1901 şi ianuarie 1902, J. de Morgan a găsit trei fragmente mari de piatră diorit neagră. Ele se potriveau perfect şi când au fost unite, au format o stelă, sau stâlp vertical înalt de 2,23 metri, a cărui bază avea un diametru de aproximativ 61 cm. În partea superioară, stela avea un relief care îl reprezenta pe Hammurabi, al şaselea rege al primei dinastii a Babilonului (1728-1686 î.Hr.), aflat în faţa zeuluisoare Şamaş, care şedea. De altfel, suprafaţa întreagă era acoperită cu inscripţie lungă, scrisă în cuneiforma babiloniană, constând din aproape 300 de legi. Acesta s-a dovedit a fi faimosul cod al lui Hammurabi, găsindu-se acum în Louvre din Paris. Un facsimil poate fi văzut la Institutul Oriental din Chicago. Publicarea acestui cod în anul descoperirii lui de către V. Scheil, cuneiformistul expediţiei, a pricinuit o senzaţie cutremurătoare în lumea erudiţiei biblice. Aceasta se datora faptului că el a dovedit greşeala declaraţiilor multor cercetători ai şcolilor înaltei critici, care negaseră posibilitatea că ar fi putut exista coduri de legi ca acela al lui Moise înainte de primul mileniu înainte de Hristos. Opinia lumii erudite cu privire la legea lui Moise, pe vremea descoperirii codului lui Hammurabi, este bine reflectată de Johannes Jeremias în cartea sa Moses und Hammurabi (ed. II-a, Leipzig, 1903): ,,Dacă acum optsprezece luni un teolog educat ştiinţific ar fi întrebat: ,,Există un cod al lui Moise?”, el ar fi fost lăsat să stea ,,în câmp”, exact aşa ca păstorul necredincios din codul lui Hammurabi (256). Declaraţia critică literară a şcolii Kuenen-Wellhausen mai susţine încă: ,,Existenţa unui cod înaintea secolului al nouălea (î.Hr.) este cu neputinţă.” (p. 60,61). Amintindu-le cititorilor săi o declaraţie făcută de Wellhausen, că ,,Moise este într-adevăr tot atât de puţin autorul Legii, după cum Domnul Isus este întemeietorul disciplinei bisericeşti în Hessia inferioară”, Jeremias pune întrebarea, ,,Cum ar judeca el astăzi?” (p.60). Cercetători critici au negat cu tărie că Moise este autorul legilor aflate în Pentateuc, deoarece erau convinşi că existenţa unor astfel de legi în perioada celui de al doilea mileniu î.Hr. era imposibilă din punct de vedere istoric. Deodată apare la lumină o colecţie de legi despre care nimeni n-ar putea tăgădui că fuseseră scrise în prima jumătate a celui de al doilea mileniu, exact înainte de vremea lui Moise. Spre marea surprindere a cercetătorilor critici, codul lui Hammurabi a scos la iveală că obiceiurile ciudate ale epocii patriarhale, aşa cum sunt descrise în Geneza, existaseră într-adevăr, precum şi că legile civile ale vechiului Israel prezentau mare asemănare cu acelea ale vechiului Babilon. Din cauza importanţei acestui cod, aici este prezentată o descriere a istoriei acestui stâlp care-l conţine, precum şi cuprinsul legilor lui. La început, stâlpul a conţinut 3624 de rânduri, împărţite în 39 de coloane de scriere. El fusese ridicat de Hammurabi în Babilon, capitala lui. Când cetatea a fost cucerită de un rege elamit, stâlpul a fost dus la Susa ca trofeu de război şi aşezat în palatul regal de acolo. Elamiţii au şters cinci coloane din inscripţie, dar din motive necunoscute nu le-au mai înlocuit cu propria inscripţie. În cele din urmă, stâlpul a fost spart în bucăţi în una din distrugerile Susei, şi era deja îngropat pe vremea regilor persani, când au trăit Estera şi Mardoheu. Codul conţine o prefaţă, sau prolog, în care regele pretinde că a fost împuternicit de zei să procedeze ca un stăpân înţelept şi drept şi să judece în împărăţie. În epilog, sau observaţii de încheiere, regele reafirmă intenţia sa de a veni în ajutorul celor oprimaţi şi nedreptăţiţi şi invită pe oricine are o pricină de judecată să vină să citească pe stâlp cum se încadrează cazul său conform cu legea regelui. Între prolog şi epilog sunt 282 secţiuni ale legii, toate de natură civilă. Ele se ocupă cu actele ilegale de crimă şi sclavie, chirii regulate, lefuri şi datorii, şi statorniceşte chestiuni cu privire la proprietate, căsătorie, drepturi de navigaţie şi obligaţiile medicilor, constructorilor şi ale altora. Faptul că acest cod al lui Hammurabi ilustrează şi lămureşte unele dintre obiceiurile din perioada patriarhală, care ar părea ciudate, a fost explicat în comentariile corespunzătoare asupra mai multor date din Geneza (vezi comentariul pentru Geneza 16,2.6; 31,32.39). Un studiu atent al prevederilor codului lui Hammurabi are drept rezultat un foarte interesant tablou al vieţii sociale şi al obiceiurilor din zilele lui Avraam şi pe parcursul întregii perioade patriarhale. Pentru cercetătorul Bibliei prezintă un interes deosebit acele legi care arată asemănări cu legea lui Moise. Aici este alăturată o comparaţie a unora dintre legile lui Hammurabi (prescurtat CH) cu prevederile corespunzătoare din legea lui Moise. CH 8. ,,Dacă un cetăţean fură un bou sau o oaie, ori un măgar sau un porc, ori o capră, dacă aceasta îi aparţine zeului (sau) aparţine palatului, ar trebui să dea înapoi de treizeci de ori, dacă îi aparţine unui cetăţean, trebuie să dea înapoi de zece ori. Dacă hoţul nu are îndeajuns să dea înapoi trebuie să fie omorât”. Exod 22,1-4. ,,Dacă un om fură un bou sau o oaie, şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.... Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator, dacă n-are nimic, să fie vândut rob ca despăgubire pentru furtul lui. Dacă animalul furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi.” Se va observa că legea biblică referitoare la furt este mai umană decât cea babiloniană, cea din urmă prevăzând chiar pedeapsa capitală în unele cazuri. Totuşi, principiul că hoţul trebuie să dea înapoi ce a furat este acelaşi în ambele legi. Comerţul cu sclavi era considerat ca un delict grav împotriva societăţii atât de către Hammurabi cât şi de către Moise: CH 14. ,,Dacă un cetăţean a furat fiul altui cetăţean, va fi omorât.” Exod 21,16. ,,Cine va fura un om şi-l va vinde, sau îl va ţine în mâinile lui să fie pedepsit cu moartea.” Legile care se ocupă cu slujirea voluntară sunt asemănătoare ca principiu: CH 117. ,,Dacă un cetăţean are o datorie şi, de aceea, şi-a vândut pe soţia, fiul sau fiica, sau i-a dat ca garanţie, ei trebuie să lucreze în casa cumpărătorului lor, sau a deţinătorului de zălog timp de trei ani, iar în anul al patrulea se va stabili eliberarea lor.” Deuteronom 15,12-14. ,,Dacă unul din fraţii tăi evrei, bărbat sau femeie, se vinde ţie, să-ţi slujească şase ani, dar în anul al şaptelea să-i dai drumul de la tine şi să fie slobod. Şi când îi vei da drumul ca să se ducă slobod de la tine, să nu-i dai drumul cu mâna goală. Să-i dai daruri din cireada ta”. Când un babilonian cădea în robie pentru datorie, el trebuia să slujească timp de trei ani fără nici o compensare, în timp ce sclavul evreu slujea o perioadă mai lungă, dar primea o răsplată la sfârşitul termenului lui de slujire. CH 138 ,,Dacă un străin doreşte să divorţeze de nevasta lui care nu i-a născut copii, îi va da bani în suma preţului ei de căsătorie şi o va compensa pentru zestrea pe care a adus-o din casa tatălui ei, apoi poate să se despartă de ea”. Deuteronom 24,1. ,,Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui”. Legea babiloniană îngăduia divorţul în caz de sterilitate a femeii, dacă se făcea compensarea, în timp ce legea ebraică permitea divorţul, numai dacă soţul aflase că fusese înşelat şi că soţia lui n-a fost femeia curată şi sănătoasă cum susţinuse ea că este. CH 125. ,,Dacă un fiu loveşte pe tatăl său, să i se taie mâna.” Exod 21,12. ,,Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.” Severitatea legii lui Moise se datorează faptului că în conformitate cu ordinea divină, paternitatea era mai sfântă la evrei decât la babilonieni. CH 196. ,,Dacă un cetăţean nimiceşte ochiul fiului unui cetăţean, ochiul lui să fie nimicit”. CH 197. ,,Dacă rupe osul unui cetăţean, osul lui să fie rupt.” CH 198. ,,Dacă nimiceşte ochiul unui supus sau rupe osul unui supus, el să plătească o mina de argint”. CH 200. ,,Dacă un cetăţean scoate un dinte unui cetăţean, să fie scos dintele lui”. Levitic 24,19.20. ,,Dacă cineva răneşte pe aproapele lui, să i se facă aşa cum a făcut şi el: frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el aproapelui său”. Deuteronom 19,21. ,,Să n-ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior”. Amândouă legile garantează fiecărui om viaţa, sănătatea şi bunăstarea. Există o deosebire însemnată în faptul că în Babilon existau două clase de cetăţeni, cei care erau întru totul liberi (cetăţenii) şi o altă clasă care ar putea fi numită şerbi (tradus aici ca ,,subordonaţi”), în timp ce evreii n-au făcut astfel de deosebiri. Concepţia că toţi oamenii erau egali pare să-şi fi avut originea la poporul lui Dumnezeu. Demnitatea omului nu poate fi pe deplin înţeleasă fără recunoaşterea adevăratului Dumnezeu şi a principiilor împărtăşite de Israel. CH 199. ,,Dacă el nimiceşte ochiul robului unui cetăţean, sau rupe osul robului unui cetăţean, el trebuie să plătească jumătate din preţul cumpărării lui”. Exod 21, 26. ,,Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui”. Deosebirea dintre aceste legi este evidentă. Legea babiloniană vorbeşte numai despre răni provocate robului altui om şi le tratează ca şi când ele ar fi pricinuite stăpânului robului, dar legea biblică recunoaşte drepturile umane ale unui rob care trebuia să fie lăsat liber, dacă din oricare motiv stăpânul lui l-a rănit. Aceasta arată clar că legea ebraică nu considera robul ca proprietate necondiţionată a stăpânului său, principiu nerecunoscut niciunde în altă parte în Orientul Apropiat antic. CH 206. ,,Dacă un cetăţean a lovit un cetăţean într-un scandal şi i-a pricinuit răni, acest cetăţean trebuie să jure: ,,Nu l-am lovit cu intenţie”, dar el trebuie să plătească nota de plată a medicului”. Exod 21,18. ,,Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului şi să-l îngrijească până la vindecare”. Aceste două legi sunt aproape identice. CH 209. ,,Dacă un cetăţean a lovit fiica unui cetăţean şi-i pricinuieşte un avort, el să plătească zece sicli de argint pentru fătul ei”. Exod 21,22. ,,Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor”. Pedeapsa pentru crima aceasta era mai severă la evrei decât la babilonieni, din cauza concepţiei evreilor despre sfinţenia vieţii. Totuşi, este vrednic de reţinut că făptaşul delicvent evreu nu era lăsat întru totul la discreţia soţului, deoarece orice cerere a soţului trebuia să fie confirmată de judecător. CH 210. ,,Dacă femeia aceea a murit, fiica lui să fie ucisă”. Exod 21,23. ,,Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă”. Aici, prevederile sunt aproape egale, pentru că s-a pierdut o viaţă omenească. Totuşi, legea babiloniană îngăduia unui om să plătească pentru crima sa cu viaţa fiicei lui, în locul propriei vieţi, o nedreptate faţă de copil care nu era îngăduită de legea mozaică (vezi Exod 18,20). CH 249. ,,Dacă un cetăţean ia cu chirie un bou, iar zeul îl loveşte şi moare, cetăţeanul care a luat cu chirie boul să jure pe zeu (că este nevinovat), şi apoi să fie liber”. CH 251. ,,Dacă boul unui cetăţean este unul care împunge, şi sfatul cetăţii lui i-a făcut cunoscut că obişnuia să împungă, dar el nu i-a tăiat coarnele, sau n-a legat boul lui, şi boul a împuns mortal pe fiul unui cetăţean, el trebuie să dea o jumătate de mina de argint”. Exod 22,10-11. ,,Dacă un om dă altui om un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze, şi dobitocul moare, îşi strică un mădular, sau este luat cu sila de la el, fără să fie văzut cineva, să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părţi, şi cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta şi celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască”. Exod 21,28. ,,Dacă un bou va împunge şi va omorî pe un bărbat sau pe o femeie, boul să fie ucis cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului să nu fie pedepsit”. Exod 21,29. ,,Dar dacă boul avea obiceiuri mai dinainte să împungă, şi stăpânul fusese înştiinţat de lucrul acesta, şi nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea”. Acestea sunt unele exemple de felul cum legile lui Hammurabi prezintă o mare asemănare cu legile mozaice. Există anumite deosebiri fundamentale care se datorează în primul rând deosebirii de concepţii cu privire la drepturile fiinţelor omeneşti şi la sfinţenia vieţii. De asemenea, trebuie să fie reamintit totuşi, că multe din legile lui Hammurabi nu prezintă nici un fel de asemănare cu legile biblice. Cu toate acestea, pentru oricine care studiază aceste legi este evident faptul că există unele legături între codul biblic şi cel babilonian. Faptul acesta poate fi explicat în trei feluri: 1. Legile mozaice stau la baza codului lui Hammurabi. 2. Legile lui Hammurabi au fost împrumutate de Moise. 3. Ambele colecţii au aceeaşi origine. Prima dintre cele trei teorii nu poate fi adevărată, deoarece codul lui Hammurabi a fost scris cu mult înainte de vremea lui Moise. Faptul că legile biblice au fost împrumutate de la babilonieni sa susţinut de către cercetătorii critici, care cred că Pentateucul a apărut numai după ce evreii au venit în contact cu babilonienii, în timpul primului mileniu î.Hr. Teoria aceasta nu este acceptabilă pentru cei care cred că Moise a primit legile de la Dumnezeu pe muntele Sinai, pe la mijlocul mileniului al doilea î.Hr. De aceea, cea mai bună explicaţie este a concluziona că ambele legi au o origine comună. Deoarece este dovedit că Avraam cunoştea deja legile şi poruncile lui Dumnezeu cu patru secole înainte de Exod (Geneza 26,5), legile date pe muntele Sinai puteau fi doar o repetare a preceptelor divine, care fuseseră comunicate omenirii cu mult înainte de acel timp. Asemenea lui Avraam, popoarele Mesopotamiei cunoşteau aceste legi şi le-au trecut de la o generaţie la alta, mai întâi pe cale orală, iar mai târziu în scris. Dar concepţiile idolatre şi politeiste au corupt treptat nu numai practicile morale şi religioase, ci şi principiile legale. Din această cauză, legile lui Hammurabi diferă de duplicatele lor biblice şi sunt mai puţin umane. Timp de 45 de ani s-a crezut că acest cod al lui Hammurabi era cea mai veche colecţie de legi. Totuşi, în ultimii ani au fost găsite mai multe colecţii de legi mult mai vechi. Din Nippur vine Codul lui Lipit-Iştar, publicat în 1948. El a fost scris în limba sumeriană cu un secol sau două înainte de Codul lui Hammurabi, dar este foarte asemănător cu el şi chiar conţine un număr de legi identice cu cel din urmă. În acelaşi an, 1948, a fost publicat un alt cod, care fusese descoperit în Harmad, aproape de Bagdad, codul regelui Bilalama din Eşnuna, care a domnit cu vreo 300 de ani înainte de Hammurabi. Acest cod este în mod evident un precursor al legilor lui Lipit-Iştar şi Hammurabi. În 1954 a fost descoperit un codul lui Ur-Nammu, mai vechi decât oricare dintre celelalte trei publicate şi care conţinea legi cu mult mai umane decât cele cunoscute până atunci. Aceasta dovedeşte că, în măsura în care document de acest fel este mai apropiat de izvorul original, care a fost divin, cu atât descoperă mai mult caracterul adevăratului dătător al legii – pe Dumnezeu. În orice cod de legi ar fi cuprinse, toate principiile drepte reflectă dreptatea şi îndurarea Autorului dreptăţii şi adevărului. Comentariile lui Ellen G. White 1-27 PP 310 1 FE 506; SR 148 1,2,12 PP 310 14 PP 516 15,16 PP 310 17 PP 407 20,26,27 PP 310 28,29 Te 288 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: