12:37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii.
Din Ramses. Faptul că ,,Ramses” de aici este acelaşi ca şi ,,Ramses” din cap. 1,11, cu greu poate fi pus la îndoială, deoarece cuvintele ebraice diferă numai în vocalizarea lor, care a fost inserată în Biblie aproximativ prin secolul al VII-lea al erei creştine. Ramses a fost oraşul pentru a cărui construire mâna de lucru a sclavului izraelit fusese folosită pe scară largă. După cum este spus în comentariul asupra cap. 1.11, numele dat aici probabil că este un nume de mai târziu al cetăţii Tanis (Avaris). La două sute de ani după Exod, Tanis a primit numele de Ramses, acordat de marele lui renovator, Ramses II. Ruinele acestei cetăţi sunt cunoscute astăzi sub numele arab San el-Hagar. Ea este aşezată în delta nord-estică, aproximativ la 27 mile nord-vest de cetatea El Qantara pe canalul de Suez.
Spre Sucot. Comentatorii mai vechi au identificat în mod incorect acesta, ca fiind primul loc de oprire al izraeliţilor după plecarea lor din Ramses, cu Pitom. Acum, cercetătorii sunt în general de acord că numele ebraic dat aici este o transliterare a egipteanului Tjeku, amintit în documentele egiptene ca o localitate de graniţă. Locul acesta este identificat cu Tell el-Maskhuta, în partea de răsărit a lui Wadi Tumilat, aproximativ la 32 mile sud-est de Tanis sau Ramses.
Şase sute de mii. Comentatorii scot în evidenţă unele dificultăţi cu privire la numărul indicat aici. Văzând că au fost incluşi numai bărbaţii în vârstă de peste 20 de ani (Numeri 1,3-43), populaţia totală putea fi evaluată la mai multe milioane. Problema este cum a putut o asemenea mulţime, împreună cu miile de animale ale lor, să treacă prin strâmtele văi ale peninsulei Sinai, fără a se întinde pe un parcurs de sute de mile, fără să se mai spună nimic despre găsirea măcar a unui loc de tabără destul de mare pentru a-i adăposti?
Unii citează dovezi biblice care arată că Israel era relativ mic şi slab – prea puţini ca să ocupe ţara, dacă li s-ar fi oferit într-un an (Exod 23,29.30; Numeri 13,28-33; Deuteronom 1,26-30; 7,7.17-22).
Alţii explică faptul că numerele din ebraica originală ar putea produce încurcături. De exemplu, nu se ştie dacă numeralele asociate 100 şi 1000 trebuie să fie înţelese ca de 100 de ori, sau ca 100 plus 1000.
Unii comentatori sugerează că nu puteau înţelege în mod precis cuvântul ebraic tradus prin ,,mie”, ‘lph sau ‘eleph. Cuvântul mai înseamnă şi familie, ca în Judecători 6,15. În alte locuri pare să însemne ,,familie” sau ,,clan” (1 Samuel 10,19; 23,23; Mica 5,2). Ba mai mult, ‘aluph, un cuvânt având aceleaşi consoane ca ‘eleph, dar vocale diferite înseamnă ,,prieten”, sau ,,şef tribal”. Din cauza aceasta, s-a sugerat că expresia tradusă de obicei ,,şase sute de mii”, în realitate înseamnă ,,şase sute de familii”. Comentatorii cred că mult mai probabil că cele 12 familii care au coborât în Egipt cu Iacov să crească la 600 de familii în 215 ani, decât să presupună că cei 70 de bărbaţi din Geneza 47,27 au crescut la 600.000 de bărbaţi în numai patru generaţii. (vezi Geneza 15,16).
Unii au explicat că 600.000 de bărbaţi ar fi putut să rezulte din creşterea naturală, dacă fiecare fiu, asemenea lui Iacov, ar fi avut 12 fii. Împotriva acestei teoretice soluţii matematice s-a ridicat obiecţia că nici unul din urmaşii lui Iacov, ai căror fii sunt raportaţi, nu a avut atât de mulţi copii.
O altă semnificaţie a lui ‘eleph este ,,unitate militară” (Numeri 31,5.14, etc.). Prin urmare, unii spun că armatele izraelite erau constituite de 600 de unităţi, fiecare dintr-un clan, sau diviziune tribală.
Referirea lui E.G. White la ,,mai mult de două milioane de suflete” (PP 334, 379 tr. română) şi că ,,milioanele” care au ieşit din Egipt şi-au găsit mormântul în pustie (PP 410) se armonizează cu cuvintele lui Moise aşa cum le găsim traduse ca fiind 600.000, aici şi în alte texte asemănătoare (vezi cap. 38,25.26).