1:11 Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon.
Isprăvnicei. Literal, ,,supraveghetori de muncă (forţată şi neplătită)”. Faraon a sperat că un tratament de asuprire va frânge tăria fizică a izraeliţilor şi va întârzia remarcabila lor creştere în număr. El se aştepta la mai mult, să zdrobească spiritul lor de independenţă şi respect de sine. În cele din urmă, el va fi în stare să-şi ducă la îndeplinire vastele lui planuri de construcţie fără să pună vreo sarcină pe poporul său.
Cetăţile hambare. Deoarece ţinutul Goşen era situat în delta estică, Faraon i-a pus pe izraeliţi să lucreze la temple şi alte construcţii guvernamentale pe malul de răsărit al regiunii. În vremurile vechi, bogăţia naţională era adesea înmagazinată în temple, presupuse a fi sub ocrotirea zeilor.
Pitom. Acest nume este explicat ca redarea ebraică a egipteanului Per-Atum, ,,Casa (soarelui-zeu) Atum”. Unii cercetători l-au identificat cu actualul Tell el-Maskhuta din Wadi Tumilat, vreo 20 de mile vest de Lacul Timsah, în regiunea estică a Deltei, unde în 1833 Naville a descoperit mari magazii pentru cereale. Aflând că această cetate fusese clădită de Ramses II, la care se pare că se referă numele celei de-a doua, Naville a crezut că el este Faraonul asupririi. În privinţa aceasta Naville a avut mulţi urmaşi. Alţii au identificat pe Tell el-Maskhuta cu Sucot-ul biblic (cap.12,37), de unde izraeliţii au plecat din Egipt, având în vedere că inscripţiile descoperă că numele egiptean al locului fusese Tjeku. Totuşi, până nu apare la lumină o dovadă mai hotărâtă, aşezarea Pitom-ului rămâne nesigură.
Şi Ramses. Această cetate a fost identificată de Flinders Petric cu Tell el-Retabeth din Wadi Tumilat, 8 mile spre vest de Tell el-Maskhuta. Alţi cercetători ar identifica, totuşi, pe ,,Ramses” cu Tanis, Ţoan-ul biblic (Numeri 13,22), numit mai înainte Avaris, capitala hicsoşilor. Mult timp după alungarea lor din Egipt, Ramses II l-a mărit şi înfrumuseţat, şi l-a numit după numele lui.
Totuşi Ramses II nu se poate să fie Faraonul asupririi. Cronologia biblică de la Exod la monarhia lui Israel cere cel puţin secolul al XV-lea pentru Exod (vezi 1 Regi 6,1), care de aceea a avut loc cu două secole mai devreme decât domnia lui Ramses II. Numele cetăţii, hambar, numită aici ,,Ramses” trebuie să fie înţeles ca modernizarea unui vechi nume. O altă ilustrare a acestei practici se întâlneşte în Geneza 47,11, unde ţinutul Goşen este numit ,,Ţinutul lui Ramses”. Nimeni nu va susţine că intrarea lui Iacov în Egipt a avut loc sub domnia lui Ramses II; de aceea, vechiul nume al regiunii numită ,,Ramses” în Geneza 47,11 pare să fi căzut în favoarea unuia mai modern (vezi comentariul pentru Geneza 47,11). Vechea cetate Laiş (Iosua 19,47), de asemenea este numită Dan în Geneza 14,14 (vezi comentariul pentru acest text), cu toate că ea a primit acest nume la multe secole după ce muriseră atât Avraam cât şi Moise. Cea mai rezonabilă explicaţie pentru aceste texte şi altele în care numele moderne de cetăţi sunt aplicate în naraţiune la timpuri mai timpurii este a se presupune că copişti de mai târziu au schimbat vechile nume ieşite din uz cu altele mai moderne, în încercarea de a lămuri naraţiunile pentru generaţiile următoare.