Printable ModeDaniel 4:36
|
4:36 În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. Laud şi înalţ. Aceasta este concluzia lui Nebucadneţar pentru proclamaţia sa, în care, ca un păcătos convertit, a recunoscut dreptatea lui Dumnezeu. Mărturia lui că Dumnezeu este ,,Împăratul cerurilor” exprimă respectul său faţă de Dumnezeul său de curând găsit. Monarhul vindecat al Babilonului îşi învăţase bine lecţia (vezi PK 521; EGW, Material Suplimentar cu privire la versetul acesta). Cu privire la caracterul progresiv al cunoaşterii lui Dumnezeu de către Nebucadneţar vezi cap. 2,47; 3,28; p. 751. NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 4 Babilonul şi împrejurimile sale Sub conducerea lui Robert Koldewey, care lucra pentru German Orient Society, s-au făcut săpături importante la Babilon între anii 1899-1917. Acestea au scos la lumină unele din cele mai importante zone ale marilor ruine ale vechiului Babilon, deşi suprafeţe mari au rămas neatinse cu prilejul acestor săpături. Babilonul a fost un oraş important al Mesopotamiei încă din zorile istoriei (Geneza 11). Hammurabi a făcut din el capitala dinastiei sale. Ca reşedinţă a vestitului zeu Marduc, el a rămas un centru religios chiar şi în cursul perioadelor când nu s-a bucurat de supremaţie politică, de exemplu, pe vremea când Asiria a fost puterea politică proeminentă. Atunci când Nabopolasar a recâştigat independenţa Babiloniei, oraşul a devenit din nou metropola lumii. Dar mai ales sub Nebucadneţar, marele conducător al Imperiului Neo-Babilonian, Babilonul a devenit ,,podoaba împăraţilor, falnica mândrie a Haldeilor” (Isa 13,19). Ceea ce au scos la iveală săpăturile germane în cursul celor 18 ani de lucru a fost cetatea lui Nebucadneţar; practic nu s-au găsit urme ale stadiilor anterioare ale cetăţii. Au fost prezentate două motive pentru faptul acesta: 1) Schimbarea albiei fluviului Eufrat a înălţat faţa apei, aşa că nivelurile oraşelor mai vechi zac mai jos de nivelul apei; 2) Distrugerea Babilonului de către împăratul asirian Sanherib în 689 î.Hr., a fost atât de deplină încât nu prea a mai rămas din vechea cetate ceva ca să fie descoperit de generaţiile de mai târziu. De aceea toate ruinele vizibile astăzi datează de pe vremea imperiului Neo-Babilonian din vremurile târzii. Chiar şi acestea prezintă o neobişnuită devastare şi dezordine, pentru două motive: 1) Mari părţi ale cetăţii au fost distruse de împăratul Xerxe al Persiei după două revolte de scurtă durată împotriva cârmuirii lui; 2) Ruinele Babilonului au fost folosite de Seleucus pentru a construi Seleucia pe la anul 300 î.Hr. Majoritatea clădirilor din satele învecinate au fost construite cu cărămizi din Babilon. În ciuda acestor dificultăţi cercetătorii au reuşit să reconstituie mare parte din aşezarea Babilonului lui Nebucadneţar. La aceasta au fost ajutaţi de vechi documente cuneiforme găsite în timpul săpăturilor. Documentele acestea conţin descrieri amănunţite ale cetăţii, ale clădirilor ei principale, zidurilor şi cartierelor cetăţii, aşa că se cunosc mai multe despre planul Babilonului lui Nebucadneţar decât despre multe cetăţi medievale ale Europei. De aceea suntem destul de bine informaţi cu privire la oraşul pe ale cărui uliţe a umblat Daniel şi cu privire la care Nebucadneţar a rostit lăudăroasele cuvinte raportate în Daniel 4,30. Mărimea Babilonului antic. – Înainte ca uneltele de săpat ale cercetătorilor să descopere adevărata mărime a Babilonului lui Nebucadneţar şi a Babilonului vremurilor de mai înainte, învăţaţii se bazau pe descrierea lui Herodot. Istoricul acesta pretinde că ar fi vizitat Mesopotamia pe la mijlocul secolului al V-lea î.Hr. şi, prin urmare, afirmaţiile sale au fost adesea luate drept ale unui martor ocular. El afirmă (i. 178, 179), că planul Babilonului avea forma unui mare pătrat, de aproximativ 22,4 km pe o latură. Dimensiunile acestea dau cetăţii un perimetru de aproximativ 88 km, şi o suprafaţă totală de circa 490 km2. El mai susţine că zidurile lui erau groase de aproape 26 m şi înalte de aproape 104 m. Înainte ca săpăturile moderne să fi dat la iveală dimensiunile Babilonului din antichitate, s-au făcut încercări de a armoniza spusele lui Herodot cu ruinele lui vizibile. Arheologul francez Jules Oppert, de exemplu, a încercat să explice afirmaţia lui Herodot extinzând suprafaţa cetăţii Babilon până acolo ca să cuprindă fie Birs Nimrud, la 19.2 km spre sud-vest de ruinele Babilonului, fie Tell el-Oheimir, la 12,8 km spre vest. Explicaţia aceasta este cu totul nesatisfăcătoare. Încă de pe vremea lui Oppert se ştia că Birs Nimrud este locul vechiului Borsippa, iar Tell el-Oheimir acela al lui Kish, ambele vestite cetăţi independente, cu ziduri de protecţie separate. Întrucât nu s-a descoperit nici un zid care să înconjoare atât Babilonul cât şi una din cele două cetăţi Borsippa sau Kish, şi întrucât un astfel de zid nu este menţionat în nici unul din documentele contemporane care descriu vechea cetate, interpretarea dată de Oppert spuselor lui Herodot cu privire la lungimea zidurilor Babilonului nu poate fi acceptată. Săpăturile descoperă că înainte de vremea lui Nebucadneţar cetatea era aproape pătrată, având lungimea de aproape 2 km pe fiecare latură – Cetatea Interioară pe harta de la p. 796. Palatele şi clădirile administrative se află în partea nord-vestică a cetăţii, iar la sud de ele se află complexul templului principal numit Esagila, dedicat zeului principal al Babilonului, Marduc. Râul Eufrat curgea de-a lungul zidului vestic al Babilonului. Pe când Babilonul slujea drept capitală vastului imperiu pe vremea lui Nabopolasar şi a lui Nebucadneţar, avea nevoie să fie extins. S-a construit o nouă secţiune pe malul apusean al Eufratului. Întinderea acesteia este cunoscută, dar nu s-au făcut prea multe săpături pe această suprafaţă. Ce se cunoaşte despre templele şi străzile ei a fost cules din documentele cuneiforme care descriu acest cartier. Noua secţiune era legată cu oraşul vechi printr-un pod. Acesta era aşezat pe opt piloni, aşa cum au scos la iveală săpăturile. Nebucadneţar a mai clădit şi un nou palat departe spre nordul oraşului vechi, aşa-numitul Palat de Vară. Un puternic zid exterior a fost construit pentru a înconjura palatul acesta. Zidul cel nou a sporit foarte mult suprafaţa cetăţii. Nu avem nici o dovadă cu privire la vreun zid de-a lungul fluviului de la Palatul de Vară până la zona vechiului palat. S-a tras deci concluzia că râul era considerat o protecţie destul de puternică împotriva oricărui atac vrăjmaş din afară. Zidurile, care în cea mai mare parte pot fi încă văzute ca mormane lungi şi înalte, măsoară cam 21 km. Dimensiunea aceasta este a lungimii totale a zidurilor atât ale cetăţii interioare, cât şi ale cetăţii exterioare. Perimetrul cetăţii lui Nebucadneţar, inclusiv frontul fluviului de la Palatul de Vară până la terenul palatului vechi era de aproximativ 16 km. Săpăturile moderne arată că descrierea lui Herodot are nevoie de modificări cu privire la dimensiunile zidurilor. Fortificaţiile care înconjoară Cetatea Interioară constau din ziduri duble, dintre care zidul interior avea în jur de 6,5 m. grosime, iar cel exterior aproximativ 3,7 m.. Sistemul de fortificaţie exterioară al lui Nebucadneţar consta şi el din două ziduri, spaţiul dintre ele fiind umplut cu balast şi având un drum deasupra, conform lui Herodot. Grosimile erau: zidul interior, 7,1 m.; spaţiul dintre ziduri umplut cu balast, 11,2 m.; zidul exterior, 7,8 m.; plus un fel de zid de sprijin la baza lui de 3,3 m.. Aşadar, această fortificaţie exterioară totaliza o grosime de 29,39 m.. Dintre numeroasele sale turnuri, 15 au fost aduse la lumină. Săpăturile nu oferă nici o dovadă cu privire la înălţimea zidurilor din vechime, întrucât nu mai există decât părţile de jos, nicăieri mai înalte de 12 m. (la Poarta Iştar). Este aproape de neconceput chiar şi pentru un zid dublu cu o bază de 29 de m. să fi putut ajunge la înălţimea de 103,7 m.. Nu se cunoaşte nici un exemplu de zid de cetate antic sau modern de felul acesta. Pentru motivul acesta trebuie să renunţăm şi la afirmaţiile lui Herodot cu privire la înălţimea zidului Babilonului. Care să fie cauza acestor informaţii necorespunzătoare? S-a oferit următoarea explicaţie: Când Herodot a vizitat Babilonul, cetatea zăcea în cea mai mare parte în ruină, întrucât fusese distrusă de Xerxe după două revolte serioase împotriva stăpânirii lui. Templele, palatele şi toate fortificaţiile fuseseră pe deplin dărâmate. Pe vremea vizitei sale, Herodot a depins de informaţii orale cu privire la situaţia anterioară, înfăţişarea clădirilor, precum şi pentru dimensiunile cetăţii şi ale zidurilor. Întrucât el nu vorbea limba Babiloniană, ci era dependent de un ghid vorbitor de limbă greacă, posibil că, datorită dificultăţilor de traducere, a primit anumite informaţii inexacte. Mai este posibil ca unele din afirmaţiile lui eronate să constituie rezultatul unei memorii defectuoase. F.M. Th (de Liagre) Bohl a avansat de curând o altă explicaţie. El sugerează că Herodot poate s-a gândit la toată fortăreaţa Babilonului, incluzând toate suprafeţele care se găseau pe terenul care putea fi inundat în timp de primejdie. Bohl reaminteşte cititorilor săi faptul că este extrem de dificil pentru un nespecialist să facă deosebire între digurile canalelor uscate şi rămăşiţele vechilor ziduri ale cetăţii. Singura deosebire este lipsa de olărie la diguri. Resturi de olărie se găsesc în cantitate mare în apropierea fostelor ziduri ale oraşului. Trebuie deci să se considere ca posibil faptul că Herodot a luat o parte din numeroasele diguri de canale drept resturi ale zidurilor oraşului (vezi Ex Oriente Lux, Nr. 10, 1945-48, p. 498, n. 28). Deşi Babilonul antic nu avea dimensiunile uriaşe atribuite lui de către Herodot, oraşul era totuşi de o mărime formidabilă într-o vreme când oraşele erau foarte mici în comparaţie cu standardele moderne. Perimetrul lui de aproape 17,6 km., se află într-o proporţie favorabilă când e comparat cu circumferinţa de 12,5 km. a cetăţii Ninive, capitala imperiului Asirian; cu zidurile Romei imperiale în lungime de 9,6 km., şi cu cei 6,5 km. ai zidurilor Atenei în perioada apogeului acelei cetăţi în secolul al V-lea î.Hr. Comparaţia aceasta cu alte cetăţi vestite din vechime arată că Babilonul era, poate cu excepţia Tebei, atunci în ruine, cea mai întinsă ca suprafaţă şi cea mai măreaţă dintre toate capitalele antice, chiar dacă era mult mai mic decât l-au descris mai târziu scriitorii clasici. Este de înţeles motivul pentru care Nebucadneţar se simţea îndreptăţit să se laude că a zidit ,,Babilonul acesta mare ... prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele” (Daniel 4,30). O cetate a templelor şi a palatelor. – Datorită faptului că cetatea Babilon cuprindea sanctuarul zeului Marduc, considerat a fi domnul cerului şi al pământului, căpetenia tuturor zeilor, vechii Babilonieni considerau că oraşul lor era ,,buricul” pământului. Ca urmare, Babilonul era un centru religios fără rival pe pământ. O tăbliţă cuneiformă de pe vremea lui Nebucadneţar înşiră 53 de temple dedicate zeilor importanţi, 955 de mici sanctuare şi 384 de altare stradale – toate în interiorul zidurilor oraşului. În comparaţie cu el, Assur, unul dintre oraşele principale ale Asiriei cu cele 34 de temple şi capele ale lui făcea o impresie relativ slabă. Este uşor de înţeles de ce babilonienii erau mândrii de oraşul lor, zicând: ,,Babilonul este obârşia şi centrul tuturor ţărilor”. Mândria aceasta se reflectă în faimoasele cuvinte ale lui Nebucadneţar citate în comentariu la cap. 4,30, cum şi într-o veche cântare de laudă (aşa cum este redată de E. Ebeling., Texte cuneiforme din Asur cu conţinut religios, Partea I (Leipzig, 1915), Nr. 8): ,,O, Babilon, oricine te priveşte se umple de bucurie, Oricine locuieşte în Babilon îşi sporeşte viaţa, Oricine vorbeşte rău de Babilon este ca un ucigaş de mamă. Babilonul este ca şi curmalul dulce, al cărui fruct este plăcut la privit.” Centrul gloriei Babilonului era faimosul templu-turn [ziggurat – n.n.]. Etemenanki, ,,piatra de temelie a cerului şi pământului”, care avea baza de forma unui pătrat cu latura de 100 m. şi a cărui înălţime era de 100 m. Acest uriaş edificiu era întrecut în înălţime pe vremuri numai de cele două piramide mari de la Ghizeh din Egipt. Construcţia din cărămidă consta din şapte terase din care cea mai mică şi cea mai de sus era un altar dedicat lui Marduc, zeul principal al Babilonului. Vezi mai departe comentariul la Geneza 11,9. Un mare complex de temple, numit Esagila, literal: ,,Cel care ridică capul”, înconjura turnul Etemenanki. Curţile şi clădirile lui erau scenele multor ceremonii religioase săvârşite în onoarea lui Marduc. Procesiuni mari şi strălucitoare se încheiau în acest loc. Cu excepţia marelui templu al lui Amen de la Karnak, Esagila era cel mai mare şi mai vestit templu dintre toate templele din Orientul antic. Pe vremea când Nebucadneţar urca pe tron, acesta se bucura deja de o lungă şi glorioasă istorie, iar noul împărat l-a reclădit în întregime şi a înfrumuseţat o mare parte din complexul templului, inclusiv turnul Etemenanki. Atât ca număr cât şi ca dimensiuni palatele Babilonului înfăţişau un lux extraordinar. În cursul lungii sale domnii de 43 de ani Nebucadneţar a clădit trei mari castele sau palate. Unul din ele se găseşte în Cetatea Interioară, celelalte în afară de ea. Unul era acela care e cunoscut sub numele de Palatul de Vară, în partea cea mai de nord a noului cartier răsăritean. Colina care acoperă acum rămăşiţele lui este cea mai înaltă dintre acelea care cuprind ruinele Babilonului, şi este unicul loc care încă mai poartă vechiul nume Babil. Totuşi distrugerea completă a acestui palat în vremurile de demult şi luarea apoi de cărămizi din construcţie nu i-a lăsat arheologului prea multe de descoperit. Astfel ştim prea puţin cu privire la palatul acesta. Un alt palat mare, pe care cercetătorii îl numesc acum Palatul Central, se află imediat lângă zidul de nord al Cetăţii Interioare. Şi acesta a fost zidit tot de Nebucadneţar. Arheologii moderni au găsit şi această mare clădire într-o stare de deznădăjduit de devastată, cu excepţia unei părţi din palat, Muzeul de Antichităţi. Aici fuseseră adunate obiecte de valoare ale trecutului glorios al istoriei Babiloniei, ca de pildă: statui vechi, inscripţii şi trofee de război fiind expuse ,,ca oamenii să le privească”, după cum se exprima Nebucadneţar într-una din inscripţiile lui. Palatul de Sud se afla în colţul nord-vestic al Cetăţii Interioare şi conţinea, printre alte construcţii, vestitele grădini suspendate, una din cele şapte minuni ale lumii antice. Pe o clădire mare cu bolţi era instalată o terasă-grădină irigată printr-un sistem de tuburi prin care apa era pompată sus. Potrivit cu cele spuse de Diodor, Nebucadneţar a înălţat aceste minunate edificii pentru soţia sa din Media ca să-i ofere, în mijlocul acestui Babilon plat şi lipsit de copaci, un înlocuitor al dealurilor împădurite din ţara ei natală, căreia îi simţea lipsa. În bolţile de sub grădina suspendată erau depozitate rezerve de cereale, ulei, fructe şi mirodenii pentru nevoile curţii şi ale celor care ţineau de curte. Arheologii au dat de documente administrative în odăile acestea, dintre care unele îl menţionează pe regele Ioiachin al lui Iuda ca primitor de raţii împărăteşti. Lângă grădinile suspendate era un întins complex de clădiri, săli, şi odăi, care înlocuiseră palatul mai mic al lui Nabopolasar, tatăl lui Nebucadneţar. Acest Palat de Sud era mai mult sau mai puţin reşedinţa oficială a împăratului, locul unde aveau loc toate ceremoniile de stat. În centru se afla o mare sală a tronului, lungă de 52 m., lată de 17 m. şi înaltă de 18 m. Sala aceasta imensă a fost probabil locul unde Belşaţar a benchetuit în cursul ultimei nopţi a vieţii lui, deoarece nici o altă sală nu era suficient de mare ca să poată cuprinde o mie de oaspeţi (vezi Daniel 5,1). Una din frumoasele construcţii ale acestui oraş era faimoasa Poartă a lui Iştar care era în apropierea Palatului de Sud şi care forma una din intrările nordice ale Cetăţii Interioare. Aceasta era cea mai frumoasă din toate porţile babiloniene deoarece prin ea trecea Uliţa Procesiunii, care făcea legătura între diferitele palate imperiale la templul Esagila. Din fericire, poarta aceasta a fost mult mai puţin devastată decât oricare altă construcţie din Babilon şi constituie acum cea mai impresionantă dintre toate ruinele existente ale oraşului. Ea încă se mai ridică la o înălţime de 12 m. Structurile interioare ale zidurilor şi porţilor cetăţii, ale palatelor şi templelor, erau din cărămidă ne arsă. Straturile exterioare ale zidurilor erau din cărămidă arsă şi uneori din cărămidă smălţuită. Cărămizile exterioare ale zidurilor oraşului erau de culoare galbenă, cele ale porţilor erau de un albastru-azuriu, cele ale palatelor erau roz, iar cele ale templelor erau albe. Poarta zeiţei Iştar era o construcţie dublă, datorită zidurilor duble ale cetăţii. Era lungă de 50 de m. şi consta din patru structuri în formă de turn de diferite grosimi şi înălţimi. Zidurile erau din cărămizi a căror suprafaţă smălţuită forma figuri de animale în relief. Erau cel puţin 575 de figuri de felul acesta. Erau tauri de culoare galbenă cu şuviţe ornamentale de păr albastre şi cu copite şi coarne verzi. Acestea alternau cu fiare mitologice de culoare galbenă, numite sirrush, care aveau capete şi cozi de şerpi, trupuri acoperite cu solzi şi picioare de vultur şi de pisică (pentru o ilustraţie vezi vizavi de p. 864 şi SDA Bible Dictionary, fig. 137). Calea de Poarta Iştar (vezi ilustraţia din faţa p. 864) era străjuită pe ambele laturi de ziduri de apărare. Pe zidurile acestea erau cărămizi smălţuite cu lei în relief, fie de culoare albă cu coama galbenă, fie de culoare galbenă cu coama roşie (acum devenită verde) pe un fond albastru. Aşa arăta această colorată şi puternică cetate pe care o zidise Nebucadneţar – minunea tuturor naţiunilor. Mândria lui datorată acesteia se reflectă în inscripţiile pe care le-a lăsat posterităţii. Una din ele, acum în Muzeul din Berlin, sună astfel: ,,Am făcut Babilonul, cetatea sfântă, gloria marilor zei, mai distinsă ca înainte şi am promovat rezidirea ei. Am făcut ca sanctuarele zeilor şi zeiţelor să lumineze ca ziua. Nici un împărat dintre toţi împăraţii nu a creat vreodată, nici un alt împărat de mai înainte nu a zidit vreodată, ceea ce am clădit eu cu somptuozitate pentru Marduc. Apoi am continuat cu încordare extremă la înzestrarea Esagilei şi la renovarea Babilonului mai mult decât s-a făcut vreodată mai înainte. Toate lucrările mele valoroase, înfrumuseţarea sanctuarelor marilor zei, pe care le-am întreprins mai mult decât strămoşii mei împărăteşti, le-am scris într-un document pe care l-am alcătuit pentru generaţiile viitoare. Toate faptele mele, pe care le-am scris în acest document, să fie citite de toţi aceia care ştiu (să citească) şi să-şi aducă aminte de slava marilor zei. Lungă să fie calea vieţii mele, şi să mă bucur de urmaşii mei; fie ca urmaşii mei să domnească în toată veşnicia peste oamenii cu capul negru şi fie ca pomenirea numelui meu să se facă spre bine în toate timpurile.” COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-37 PK 514-521; 8 T 126.23-27 PK 518 7 PK 51627 Ed 174; PK 502 9 PK 51730 Ed 175; 8 T127 1. 10.11. PK 51530-32 PK 519 2. 11.12. Ed 17531 Ed 176; PK 533 12-17 PK 51633-35 PK 520 13 Ed 17734 Ev 88; PK 514 14 8T12735 8T180 17 Da 129; PK 50036.37 PK 521 18-22 PK 517 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: