20:28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
Luaţi seama. În vederea plecării lui Pavel şi a ceea ce el e pe punctul de a le spune, prezbiterii urmează să vegheze cu grijă, în primul rând cu privire la ei înşişi (vezi v. 30) şi apoi cu privire la turmă. Primejdii şi ispite deosebite asaltează pe conducătorii religioşi în ce priveşte purtarea personală, în ce priveşte stabilitatea religioasă şi consecvenţa în doctrină (cf. 2 Corinteni 11,23-28) şi aceste pericole vor spori pe măsură ce timpul înaintează către sfârşit.
Turma. Biserica este trupul lui Hristos (1 Corinteni 12,12-27; Efeseni 4,12), Templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3,16.17) şi Mireasa Domnului ei (cf. Efeseni 5,23-32). Dar este şi turma lui Dumnezeu (Ioan 10,11-16; cf. 1 Petru 5,4; Evrei 13,20). Ca atare, ea trebuie să fie condusă, nu mânată cu forţa (Ioan 10,26-30), să fie hrănită, nu exploatată (Psalmi 23; Ioan 10,7-14; 1 Petru 5,2).
Pastor e un cuvânt derivat de la verbul latin pasco, ,,hrănesc”. Tabloul mişcător al Bunului Păstor, atât de clar prezentat în Scriptură, e un exemplu pentru slujitorii Evangheliei. ,,Toată” înseamnă turma întreagă şi fiecare parte a ei, deoarece nu trebuie să fie căutare la faţă (Iacov 2,1-9).
Duhul Sfânt. A treia Persoană a Dumnezeirii. Prezbiterii Efesului erau oameni rânduiţi, fără îndoială, sub privegherea apostolului Pavel (vezi cap. 14,23). Dar apostolul îi considera aleşi de către Duhul Sfânt, prin procesul electiv sau de numire şi plini de Duhul (cf. 6,3). Aici e din nou descoperită credinţa puternică din epoca apostolică, conform căreia Duhul lui Dumnezeu era în şi lucra prin biserică (vezi cap. 2,2-4; 4,31; 5,3.4; 6,3.5; 8,39; 10,45; 13,2; 15,28; 16,6.7).
Episcopi. [Supraveghetori, KJV.] Gr. episkopoi, literal, ,,supraveghetori”, dar termenul e folosit tehnic pentru ,,episcopi”. Comparaţia cu v. 17 arată că pe vremea lui Pavel, ,,prezbiteri” (presbuteroi) şi ,,episcopi” (episkopoi) erau una şi aceeaşi poziţie în biserică (vezi Fapte 11,30; cf. Fapte 1,20; Tit 1,5-7). Aceşti slujbaşi, cunoscuţi ca prezbiteri, funcţionau ca ,,supraveghetori” în biserică.
Să păstoriţi. [Să hrăniţi, KJV.] Gr. poimaino, ,,a îngriji de o turmă”, ,,a fi păstor”. E datoria păstorului să se îngrijească de turma sa şi să o ducă la păşuni bune. În felul acesta, pastorul din biserică urmează să-şi hrănească turma din păşunile Cuvântului lui Dumnezeu. Petru fusese îndemnat să facă lucrul acesta de trei ori de către Domnul său (Ioan 21,15-17), o însărcinare pe care Petru a transmis-o mai departe ulterior, propriilor săi convertiţi (1 Petru 5,2). Datoria pastorală este încincită: (1) să predice turmei, Cuvântul lui Dumnezeu, să-i aducă la o înţelegere a Evangheliei (1 Corinteni 2,4-7; Efeseni 3,8-11) şi la o experienţă în puterea adevărului (Ioan 3,11; 2 Corinteni 4,13), prezentându-le bine cuvântul adevărului (2 Timotei 2,15), în felul acesta să sporească starea lor spirituală; (2) să se roage pentru turmă (Ioan 17,9-17; Romani 1,9; Efeseni 1,16; 1 Tesaloniceni 1,2; 2 Timotei 1,3); (3) să administreze rânduielile casei Domnului în adevăratul lor înţeles spiritual, botezul (Romani 6,3-6), spălarea picioarelor (Ioan 13,13-17), Sfânta Cină (Matei 26,26–30; 1 Corinteni 11,23-30); (4) să păstreze adevărul Evangheliei în biserică (Iuda 3; 1 Timotei 1,3, 4; 4,6, 7,16; 6,20; 2 Timotei 1,14; 2,25; 3,14-17) (5) să caute convertirea de suflete, adăugându-le la turmă (Fapte 2,47; 11,24; cf. Luca 14,23).
Biserica Domnului. [Biserica lui Dumnezeu, KJV.] Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 10) între exprimarea ,,biserica lui Dumnezeu”, ,,biserica Domnului” şi ,,biserica Domnului şi Dumnezeu”, cea din urmă fiind o combinaţie caracteristică a celor două exprimări anterioare. Pavel adesea se referă la Isus Hristos ca Dumnezeu (Romani 9,5; Tit 2,13; cf. Coloseni 1,15-20; 2,9; Filipeni 2,5-11). La această problemă textuală, vezi şi Problems in Bible Translation,, p. 205-208.
A câştigat-o. [A cumpărat-o, KJV.] Hristos a cumpărat pe cei răscumpăraţi, care alcătuiesc biserica, cu propriul Său sânge (1 Petru 1,18-19). Acela care nu a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5,21). El ne-a luat pe noi care eram morţi în abateri şi păcate şi ne-a înălţat în locuri cereşti (Efeseni 2,1-6). Am fost ,,cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6,20; 7,23; cf. 2 Petru 2,1).
Cu însuşi sângele Său. Expresia greacă este ambiguă şi ar putea fi tradusă şi ,,cu sângele propriului Său [Fiu]”. Traducerea aceasta ar corespunde exprimării ,,biserica lui Dumnezeu” mai de la începutul acestui verset, în timp ce cealaltă traducere sau acordă dumnezeire lui Hristos (o concepţie pe care alte referiri o lămuresc), sau corespunde exprimării ,,biserica Domnului”. ,,Sângele este viaţa” (Deuteronom 12,23). Când sângele era vărsat, viaţa înceta. Animalul de jertfă murea, sângele lui curgând pe pământ, preînchipuind moartea lui Hristos pentru păcătoşi. În felul acesta, moartea lui Hristos pe crucea de pe Golgota, când sânge şi apă au ţâşnit din inima Lui zdrobită din cauza despărţirii de Tatăl Său (Matei 27,46; Ioan 19,34.35) este numit sânge mântuitor (1 Corinteni 1,17.18), sânge răscumpărător (Fapte 20,28) şi sânge curăţitor (1 Ioan 1,7). Întrucât moartea lui Hristos era jertfa ispăşitoare care a făcut mântuirea posibilă, biserica ar trebui să fie supravegheată de pastorii ei cu o deosebită devoţiune şi grijă. După cum Hristos a iubit biserica şi S-a jertfit pentru ea, tot aşa trebuie ca slujitorul din biserică să o iubească şi să se jertfească pentru ea.