19:9 Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
Unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi. [Diferiţi erau împietriţi şi nu credeau, KJV.] Sau ,,unii se împietreau şi se făceau neascultători”. Vezi cap. 14,2.
Vorbeau de rău Calea Domnului. [Vorbeau de rău calea aceea, KJV.] Adică despre creştini şi creştinism. Iudeii necredincioşi s-au purtat la Efes, ca şi semenii lor de la Tesalonic. Probabil şi-au manifestat ura faţă de Pavel, încercând să ridice pe cei dintre neamuri împotriva lui. Oamenii din clasele de mai jos erau întotdeauna gata de scandal.
A plecat. Adică a încetat de a lua parte la serviciile publice ale sinagogii.
A despărţit pe ucenici. Adică, partea creştină a adunării din sinagogă a fost retrasă, împreună cu oricare iudeu care ajunsese să fie interesat de învăţătura lui. Aceasta este cea dintâi ocazie relatată când un grup întreg de credincioşi creştini a rupt legătura cu sinagoga iudaică. Procesul retragerii trebuie să fi fost accelerat în cursul perioadei războaielor iudaice, anii 68-135 d.Hr., când era nu numai neconfortabil, dar în unele cazuri, chiar primejdios, de a fi asociat cu iudeii (vezi Vol. V, p. 80).
A învăţat. [Disputând, KJV.] Se pot cita oarecare dovezi textuale (cf. p. 10) pentru exprimarea deosebită, ,,disputând zilnic în şcoala unuia Tiran, de la ora a cincea până la a zecea.” Învăţaţii sunt în dezacord asupra faptului dacă exprimarea aceasta trebuie considerată originară. Dacă da, ea sugerează gândul interesant că, întrucât perioada de la ora a cincea la a zecea (cam 11
a.m. – 4 p.m.) e vremea de siestă în ţările răsăritene, Pavel va fi folosit clădirea aceasta pentru învăţătura sa, în cursul ,,orelor libere”, când şcoala lui Tiran n-ar fi fost în funcţiune.
În fiecare zi. Cât de des învăţase Pavel în sinagogă, în cursul primelor sale trei luni la Efes, nu se poate şti, deşi fără îndoială a fost acolo în fiecare Sabat şi poate şi mai des. Acum, cel puţin, a început un program intens de evanghelizare publică, căreia îi devota cel puţin o parte din fiecare zi. Presupus, el continua în acelaşi timp să-şi câştige existenţa (vezi v. 8).
Şcoala. Gr. schole. Cuvântul acesta are o istorie interesantă. Originar însemna ,,răgaz”, ,,timp liber”, apoi a fost aplicat la timpul liber ca fiind consacrat discuţiei savante şi studiului, apoi, ca aici, locului în care era urmat studiul. În cele din urmă a devenit un termen colectiv pentru urmaşii unui anumit învăţător, ca ,,şcoala lui Zeno”. În versetul acesta, el indică probabil o sală de conferinţe care, ca proprietate particulară a deţinătorului, a fost pusă la dispoziţie sau închiriată apostolului.
Unuia numit Tiran. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 10) omiţând cuvântul ,,unuia” care sugerează că Tiran s-ar putea să fi fost o persoană bine cunoscută. Cu privire la acest om, nimic sigur nu se cunoaşte în plus. S-ar fi putut ca el să fi fost un învăţător de filosofie sau retorică, dar dacă lucrurile stau astfel, el nu putea să fi fost păgân cu totul neconvertit. O asemenea persoană nu ar fi putut permite ca sala sa de clasă să fie folosită de un învăţător al unei religii noi, care era ridiculizată în anumite cercuri (vezi cap. 17,32).
Unii, deci, îşi închipuie că aceştia erau o şcoală iudaică, o Beth-Hammidrash în care ascultătorii iudaici ai lui Pavel s-ar fi putut mai uşor aduna. Ascultătorii evident erau parte iudei, parte greci. Fără îndoială erau destui iudei în Efes pentru a face necesare astfel de ,,şcoli” pentru educaţia lor şi conducătorul unei astfel de şcoli foarte probabil ar fi adoptat un nume neiudeu, pe lângă cel iudeu al său. Aşa că Tiran s-ar fi putut să fie un iudeu.