Printable ModeFaptele Apostolilor 15:41
|
15:41 El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile. El a străbătut (,,El a mers”, KJV). Deşi pronumele se referă numai la Pavel, naraţiunea arată că Sila a însoţit pe apostolul mai experimentat. În felul acesta, înţelesul pasajului este, ,,ei au străbătut” (,,au mers”)” (cf. cap. 16,1.6). Siria şi Cilicia. Întrucât Pavel nu vizitase provincia sa natală Cilicia în cea dintâi călătorie, e probabil că bisericile de acolo să fi fost întemeiate în cursul anilor cât a stat la Tars, după convertirea sa (vezi cap. 9,30; 11,25). Dar iudaizanţii fuseseră activi în cele două provincii numite şi prezenţa lui Pavel, împreună cu Sila ca unul din emisarii trimişi de conciliu, trebuie să fi ajutat să calmeze orice îndoieli sau preocupări din sufletul atât al iudeilor, cât şi al celor dintre neamuri din bisericile pe care le vizitau acum. Întărind. Vezi cap. 14,22. NOTE ADIŢIONALE LA CAPITOLUL 15 Nota 1 Una din problemele cele mai dificile din cartea Faptelor e aceea care reiese din comparaţia relatării lui Luca a vizitelor lui Pavel la Ierusalim cu propria naraţiune a apostolului din Galateni 1,2. Până aici Luca relatează trei vizite (Fapte 9,26-30; 11, 27-30; 12, 25; 15,1-29), în timp ce Pavel relatează numai două (Galateni 1,18.19; 2, 1-10). Din aceste vizite, acelea din Fapte 9,26-30 şi Galateni 1,18.19 sunt aceleaşi. Întrebarea, însă apare cu privire la legătura celei de a doua şi a treia vizită relatată în Fapte cu a doua vizită din Galateni. Care din vizitele relatate de Luca în Fapte este aceea menţionată de Pavel în Galateni? În general, învăţaţii au relatat trei abordări la problema aceasta. Unii identifică ,,vizita foametei” din Fapte 11,27-30; 12,25 cu călătoria din Galateni 2,1-10. Mulţi alţii susţin că ceea ce Pavel relatează în Galateni 2 e aceea din Fapte 15, cuprinzând Conciliul de la Ierusalim. Iar alţii văzând dificultăţi în amândouă aceste identificări, au tras concluzia că relatările lui Luca şi Pavel pot fi armonizate numai printr-o reconstrucţie radicală. O astfel de soluţie sugerează că ,,vizita foamei” (Fapte 11,12) şi ,,vizita conciliului” (Fapte 15) sunt în realitate o singură călătorie, care este şi acea relatată de Pavel în Galateni. Această vedere susţine că Luca a luat aceste două relatări din Fapte din surse diferite şi că deşi ele se ocupau de aceeaşi călătorie, el le-a înţeles greşit ca fiind două vizite. O altă vedere radical critică ar plasa această ,,vizită a foametei” la sfârşitul celei de a treia călătorii misionare a lui Pavel înainte de întâia lui închidere, făcând-o identică cu călătoria la Ierusalim, relatată în Fapte 21, când a luat un dar de la bisericile din Macedonia şi Ahaia (vezi Romani 15,25.26). Proorocul Agab e menţionat în Fapte 21 ca şi în cap 11 şi de fiecare dată a rostit o proorocie. În aprecierea acestor vederi, se poate spune mai întâi că al treilea tip de abordare, care necesită reconstruiri radicale ale naraţiunii lui Luca, pare să ia prea puţin în consideraţie cunoştinţa pe care el trebuie să o fi avut cu privire la această fază a vieţii lui Pavel şi a inspiraţiei care i-a luminat mintea. Un om interesat atât de mult de biografia lui Pavel ca Luca şi care avusese un contact personal atât de intim cu el, ca Luca, nu ar fi putut să fie atât de ignorant cu privire la legăturile lui Pavel cu biserica din Ierusalim cu privire la problema neamurilor, încât să nu ştie la care punct din viaţa lui Pavel avusese loc Conciliul din Ierusalim şi nici nu pare rezonabil ca Luca să fie confundat atât de rău faptele în întâmplarea cu Agab. Din punctul de vedere ale acestui comentariu, o asemenea reconstrucţie radicală nu e întemeiată. Oarecare dovezi pot fi prezentate în favoarea egalizării ,,vizitei din timpul foametei” a lui Pavel şi a lui Barnaba (Fapte 11,27-30; 12,25) cu călătoria pe care Pavel o relatează în Galateni 2,1-10. 1. 1. Pavel declară că s-a ,,suit în urma unei vedenii” (Galateni 2,2) la Ierusalim; Luca pare să găsească un echivalent la aceasta, descriind ,,vizita cu prilejul foametei” ca rezultat direct al unei profeţii a lui Agab că avea să vină o foamete (Fapte 11,28). 2. 2. În Galateni 1,2, Pavel susţine că nu a primit felul său de a înţelege Evanghelia de la oameni şi, cu siguranţă, nu de la elementele iudaizante ale bisericii din Ierusalim, ci numai de la Hristos. Apoi schiţează viaţa sa de după convertire, punând un accent deosebit pe contactele sale cu conducătorii de la Ierusalim pentru a ilustra că legăturile sale cu ei fuseseră relativ puţine şi hotărât contra spiritului iudaizant. Dacă a doua vizită la Ierusalim pe care Pavel o pomeneşte aici (Galateni 2,1-10) este asimilată cu aceea din Fapte 15, atunci apostolul a omis clar o vizită (pe aceea din Fapte 11) din naraţiunea sa din Galateni – care l-ar fi făcut imediat posibil de acuzarea că intenţionat a minimalizat legăturile sale cu Ierusalimul, de dragul argumentaţiei sale. Pavel nu era atât de naiv pentru a face aşa ceva. Dar, dacă,în Galateni, el se referă la ,,vizita cu prilejul foametei” şi dacă scrie înainte ca să fi avut loc Conciliul din Ierusalim, aşa cum susţin mulţi învăţaţi (vezi p. 104), atunci a relatat toate contactele sale cu Ierusalimul până la data scrisorii şi nu poate fi acuzat că ar fi reţinut dovezile în favoarea argumentaţiei sale. 3. 3. Pavel declară că în cursul anilor dintre prima lui vizită la Ierusalim (Galateni 1,18.19) şi vizita în discuţie era încă necunoscut bisericilor … din Iudeea (cap. 1,22). Afirmaţia aceasta nu ar putea să pară că e în acord cu ducerea de către el de ajutoare în timp de foamete (Fapte 11,27-30), dacă aceea călătorie ar fi avut loc între cele două vizite din Galateni 1,2. 1. 4. În Galateni, unde Pavel e preocupat în cea mai mare măsură cu relaţia creştinilor dintre neamuri cu iudaismul, el nu face nici o referire de hotărârea oficială luată de conducătorii din Ierusalim cu privire chiar la această problemă. Lucrul acesta pare curios afară de cazul că a doua călătorie la Ierusalim pe care o relatează în Galateni este aceea din Fapte 11,27-30 şi Conciliul de la Ierusalim încă nu avusese loc. 2. 5. Dacă cele două călătorii din Fapte 11 şi Galateni 2 sunt una şi aceeaşi, prefăcătoria lui Petru şi a lui Barnaba de la Antiohia (Galateni 2,11-13) ar fi apărut înainte de Conciliul de la Ierusalim şi Întâia Călătorie Misionară. Lucrul acesta este mai lesne înţeles, decât dacă am considera că au cedat presiunii iudaice, după experienţele lui Barnaba cu neamurile în prima călătorie şi după ce Barnaba şi Petru se plasaseră public în avangarda deciziei Consiliului de la Ierusalim (vezi Fapte 15,7-13). Dacă Petru şi Barnaba au fost lipsiţi de teamă de a vorbi la Ierusalim, pentru ce ar fi trebuit ei să se prefacă la Antiohia? Argumentele de felul acesta au determinat pe mulţi învăţaţi să tragă concluzia că ceea ce Pavel relatează în Galateni 2, e vizita cu foametea (Fapte 11) şi nu vizita la Conciliu (Fapte 15). Totuşi cei mai mulţi dintre vechii comentatori au identificat vizita din Galateni 2 cu aceea din Fapte 15 şi rămân multe de zis în favoarea acestei vederi. 1. 1. Fapte 11,27-30; 12,25 nu dau nici o indicaţie că problema neamurilor a apărut la data vizitei cu prilejul foametei. Pe de altă parte, problema aceasta este clar subiectul atât în Fapte 15 cât şi în Galateni 2. Mai mult, întâia călătorie misionară (Fapte 13,14) procură un fundal logic pentru problema prezentată în Galateni 2. 2. 2. Atât în Fapte 15, cât şi în Galateni 2 punctul în discuţie a fost ridicat de intruşi. Luca vorbeşte de ei ca fiind ,,unii din partida fariseilor” (Fapte 15,5), dar Pavel se referă la ei mai viguros ca fiind ,,fraţi mincinoşi” (Galateni 2,4). Nu e dată nici o indicaţie cu privire la astfel de persoane în relatarea cu privire la ,,vizita cu prilejul foametei”. 3. 3. Cu privire la faptul că, dacă Galateni 2 este unificat cu Fapte 15, lipseşte o vizită din relatarea lui Pavel din Galateni 1,2, s-a sugerat că pe vremea ,,vizitei foametei” Pavel n-a avut legătură cu nici unul din apostoli. Luca spune numai că el şi Barnaba au dus daruri ,,la prezbiterii” (Fapte 11,30) din Ierusalim. În felul acesta, repovestind contactele sale cu apostolii, Pavel se poate să nu fi considerat ,,vizita cu prilejul foametei” destul de însemnată pentru a o menţiona. 4. 4. Nu e nici o contradicţie necesară între afirmaţia lui Luca despre ,,ajutorul” care a fost trimis ,,la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul” (cap. 11,30) şi declaraţia lui Pavel că era ,,încă necunoscut la faţă bisericilor din Iudeea” (Galateni 1,22). Scurta relatare a lui Luca ar arăta că nu a fost nimic mai mult legat cu acea călătorie decât ducerea milosteniilor colectate la prezbiteri, o misiune pe care se poate să o fi îndeplinit repede şi apoi să se fi înapoiat de îndată la lucrarea lor prezentă din Antiohia. (În ce priveşte o tratare a ,,prezbiterilor” vezi Fapte 11,30). În felul acesta, călătoria aceasta ar fi putut să fie omisă de către Pavel în Galateni ca fără însemnătate pentru a o introduce în cele spuse de el bisericilor galatene. 5. 5. Deşi este mai uşor de a vedea prefăcătoria lui Barnaba şi a lui Petru ca având loc înainte de Conciliul de la Ierusalim, nu e imposibil de a-i înţelege că ar fi cedat după aceea sub presiunea iudaică. Pavel arată clar că ei lucrau contra cunoştinţei lor (Galateni 2,12.13). 6. 6. Raportul lui Luca privitor la ,,vizita foametei” nu dă nici o indicaţie că cineva ar fi însoţit pe Pavel şi pe Barnaba la Ierusalim. Dar Luca spune precis că atunci când au mers la Ierusalim pentru conciliu, au mai mers cu ei şi ,,câţiva” alţii (Fapte 15,2). Aceasta ar fi o paralelă în afirmaţia lui Pavel că a luat pe Tit cu el la Ierusalim în vizita relatată în Galateni (cap. 2,1). Pentru motive ca cele de mai sus mulţi învăţaţi au preferat să unifice vizita lui Pavel şi a lui Barnaba la Ierusalim din Faptele 15 cu vizita relatată în Galateni 2. Cronologia ipotetică urmată în acest comentariu identifică călătoria din Galateni 2 cu ,,vizita la Conciliu” din Fapte 15 (vezi pag. 100). NOTA 2 E dificil de a supraestima importanţa deciziilor Conciliului de la Ierusalim. Patru detalii au fost numite, dar prevederea generală, ,,nici o altă greutate mai mare” era cea vitală. Printr-o hotărâre oficială a întregii biserici, neamurile au fost declarate libere de acţiuni ritualiste. Aceasta era o proclamare de emancipare. Intrarea în biserică a etiopianului, a samaritenilor, a lui Corneliu şi a casei lui şi îndeosebi a grecilor, pe de-a întregul păgâni din Antiohia, era însemnată şi a avut un efect cumulativ asupra gândirii elementului iudaic din biserică. Dar la Ierusalim biserica s-a adunat în conciliu şi a luat hotărârea definitivă. Circumciderea, aducerea de jertfe, spălările şi întregul şir de acţiuni, care făceau parte din ele sau crescuseră pe margine, practicarea religiei iudaice, urmau să nu fie cerute de la persoanele dintre neamuri, primite prin botez în biserică. Având în vedere importanţa acestei decizii, numirea lucrurilor specifice care urma să se aştepte de la neamuri era poate mai puţin importantă, dar cu toate aceste necesară pentru a completa tabloul. Adevărata enigmă a deciziei se afla într-o decizie generală cu privire la ceea ce nu trebuia să se impună neamurilor. Împreună cu ea era o expunere scurtă, specifică cu privire la ce urma să se aştepte. Punctele alese arătau, evident, lucrurile cu privire la care o persoană dintre neamuri putea greşi sau să fie nepăsătoare. Nesiguranţa lui Petru la Antiohia (Galateni 2,11-14), stăruinţa încăpăţânată a iudaizanţilor conservatori în Galatia (cap. 2,1.2) şi apariţia ulterioară a sectelor nazarinene şi ebionite iudaizante (vezi pag. 53, 54) toate arată cât de esenţial era pentru biserică să ajungă la o decizie precisă asupra chestiunii iudaizării. Altminteri biserica ar fi trebuit să se intereseze de vechile forme şi ceremonii onorabile, dar tipice, al căror Antitip fericit venise şi Îşi împlinise lucrarea. Ea ar fi simţit întotdeauna atracţia unui centru, Ierusalimul, chiar după ce locul acela ar fi fost distrus. Mai rău, ar fi fost o biserică naţională, rasială, iudaică sută la sută. Fără îndoială, neamurile ar fi fost făcute să creadă tot mai mult că erau admise, nu prin harul lui Dumnezeu, ci prin favoarea oamenilor din neamul ,,ales”. O asemenea orientare egocentrică, o atare modelare rasială, o asemenea dependenţă de oameni, ar fi fost contradictorie şi fatală în efectele ei asupra vieţii, programului şi progresului bisericii. O astfel de situaţie ar fi strangulat biserica şi ar fi făcut-o să apară ca fiind mai de grabă de natură ritualistă decât spirituală. Dar adevărata natură a creştinismului nu constă în forme şi ceremonii. Punctul central al creştinismului este spiritualitatea lui, adorarea adusă lui Dumnezeu în Duh şi Adevăr. Se intenţiona ca noua biserică în dezvoltare să fie eliberată pe cât mai mult cu putinţă de forme, ritualuri şi ceremonii. Dacă înţelesul profund al deciziei Conciliului de la Ierusalim ar fi fost întru totul aplicat în viaţa ulterioară a bisericii multă eroare şi apostazie ar fi fost evitate. Se poate pune întrebarea de ce Conciliul de la Ierusalim nu a specificat ca obligatorii toate poruncile Decalogului. Răspunsul e că acest Conciliul nu se ocupa în mod expres cu legea celor Zece Porunci. Închinarea la Dumnezeu, ţinerea Sabatului, cinstirea părinţilor, îngăduirea semenilor de a trăi şi a se bucura de viaţă, comportare în mod cinstit şi cu mulţumire de ceea ce are, erau atât de mult în urzeala şi bătătura ţesăturii moralităţii fundamentale ale creştinismului, încât nu erau menţionate. Lucru şi mai important, acestea nu erau puncte în dezbatere la acest conciliu. După cum deja s-a arătat, prohibiţiile ţineau de lucruri cu privire la care neamurile, chiar după convertire, aveau nevoie să se păzească în mod deosebit fie pentru a evita păcate flagrante, fie pentru a evita practici care ar putea aduce discordie în biserică. Consumarea de sânge şi de carne din care sângele n-a fost bine scos, dedarea la idolatrie şi la curvie – toate acestea erau practici obişnuite la neamuri, fără nici un gând că ele erau dăunătoare fie trupului sau spiritului sau şi la unul şi la altul. De aceea, neamurile trebuiau să fie avertizate contra acestor lucruri şi oprite de la practicarea lor. Cât priveşte stipulaţiile specifice în ele însele, e natural de a se pune întrebare cu privire la situaţia acestora în viaţa ulterioară a bisericii. Ca un acord între neamurile şi iudeii în litigiu din biserică a fost în oarecare privinţe un compromis, sau cel puţin un temei pentru viaţă comună (vezi v. 19). Nu venise timpul pentru proclamarea deplinului înţeles al învăţăturii lui Pavel (Galateni 2,2) şi Pavel, care acceptase decizia conciliului ca o reglementare satisfăcătoare a chestiunii în discuţie, nu s-a referit niciodată mai târziu la aceste prevederi. Chiar şi atunci când se tratează unul din punctele principale cu care s-a ocupat, acela al folosirii cărnii jertfite idolilor, el nu a aplicat decretul conciliului (1 Corinteni 8,10). Într-adevăr, sfatul lui cu privire la consumarea de hrană cu greu ar putea fi considerat în deplină armonie cu decizia conciliului. El raţionează că nu era în mod necesar greşit de a mânca din cele oferite idolilor, deoarece zeii înşişi reprezentaţi de idoli nu existau. Răul urma să fie în incapacitatea de a aprecia corectitudinea unui alt creştin, care nu ar mânca lucruri de felul acesta şi ar fi tulburat atunci când semenul său ar face aşa ceva. Prevederea aceasta ar fi tins să evite fricţiuni fără rost între creştini iudei şi cei dintre neamuri, în contactele lor sociale. Când Pavel s-a ocupat de chestiunea necurăţiei sexuale, aşa cum a făcut-o de repetate ori în epistolele sale, n-a făcut-o întemeindu-se pe Conciliu de la Ierusalim, ci pe principiul fundamental biblic pe care se sprijinea însăşi hotărârea conciliului. Cu alte cuvinte, el se ocupă de problema aceasta pe temeiul faptului că fiecare creştin aparţine lui Dumnezeu şi întreaga lui persoană a devenit un templu locuit de Duhul Sfânt. Într-o astfel de prezenţă divină nu trebuie să fie necurăţie. În consecinţă, importanţa conciliului nu urma să fie văzută în efectul asupra bisericilor a opreliştilor lui specifice, ci importanţa lui stă mai ales în eliberarea bisericii creştine alcătuită din membri proveniţi dintre neamuri de formalităţi religioase îndeplinite numai de dragul lor. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 AA 189 1-41 AA 188-202, 400,401; SR 304-309 2,3 AA 190 4-6 AA 191 5 AA 188 7 AA 192 8 AA 196 8-10 AA 193; SR 307 12,13 AA 194 14 COL 79 18 MH 433; 8T 282 19 AA 194; SR 307 AA 195 22,23 AA 196 25-29 AA 195 32,35 AA 197 36 AA 201 36-40 AA 170 37-41 AA 202 39 4T 12 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: