2:4 potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
Potrivnicul. [,,Care se împotriveşte”, KJV]. Gr. antikeimai, ,,a fi potrivnic”, ,,a se împotrivi”, ,,a se opune”.
Care se înalţă. Gr. huperairomai, ,,a se înălţa mai sus de”, ,,a se ridica peste” ceva.
Mai presus. Sau ,,împotriva”.
Tot ce se numeşte ,,Dumnezeu”. Aici sunt incluse pe bună dreptate toate formele de dumnezeire, atât cele adevărate cât şi cele false şi exprimarea aceasta nu ar trebui limitată la Dumnezeul creştinilor.
Ce este vrednic de închinare. Gr. sebasma, ,,un obiect de închinare”, ,,orice este onorat din punct de vedere religios”. Cuvintele lui Pavel descriu o putere arogantă care se opune tuturor adversarilor din domeniul religios şi nu permite nici unui rival să primească închinarea pe care el o pretinde pentru sine.
Aşa că. Cuvintele acestea servesc pentru a arăta scopul acţiunilor acestei puteri îngâmfate.
,,Ca Dumnezeu”, [KJV: Se va aşeza ca Dumnezeu.]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea acestor două cuvinte [ca în traducerea lui Cornilescu, unde ele nu apar]. Această omitere nu afectează în mod serios înţelesul pasajului de faţă, întrucât ideea exprimată este implicită în cuvintele care urmează. Puterea arogantă îşi asumă prerogative divine, făcându-se referire la adevăratul Dumnezeu şi nu doar la divinităţi păgâne.
În. Arătând atât intrarea acestei puteri în templul lui Dumnezeu cât şi aşezarea ei acolo.
Templul. Gr. naos, sanctuarul interior sau altarul, în contrast cu hieron, care desemnează întregul complex al templului. Unii, pe temeiul celor din 1 Corinteni 3:16; 2 Corinteni 6:16; Efeseni 2:2, cred că ,,templul” amintit aici se referă la biserică; alţii consideră că Pavel foloseşte cuvântul ,,templu” în mod figurat, ca simbol al unui centru religios de închinare. Cel nelegiuit se va aşeza întrun loc dedicat cultului adevăratului Dumnezeu, pretinzând închinarea oamenilor.
Dându-se drept. [,,Arătându-se că este”, KJV]. Gr. apodeiknumi, ,,a arăta”, ,,a expune”, ,,a declara”. Aşezarea tronului său în sanctuarul interior al templului dă pe faţă pretenţia că stă ,,ca Dumnezeu” (KJV) şi că se consideră ,,drept Dumnezeu”. Aceasta este cea mai mare formă de blasfemie. Pentru cercetătorii Bibliei semnele identităţii enumerate în v. 3, 4 sunt deja familiare, deoarece ele se găsesc şi în altă parte a Cuvântului Inspirat. O comparaţie cu profeţia lui Daniel despre puterea hulitoare care urmează Romei păgâne (vezi Daniel 7:8, 19–26) şi cu tabloul lui Ioan cu privire la fiara care seamănă cu un leopard (vezi Apocalipsa 13:1–18), dă pe faţă multe asemănări între cele trei descrieri. Aceasta duce la concluzia că Daniel, Pavel şi Ioan vorbeau despre aceeaşi putere, şi anume papalitatea (GC 49–54, 356). Mulţi comentatori aplică termenul Antichrist, ,,cineva care se împotriveşte lui Hristos” sau ,,cineva care stă în locul lui Hristos” (vezi 1 Ioan 2:18), la puterea descrisă aici. În ce priveşte un comentariu mai detaliat despre diferitele semne de identitate, vezi pasajele din Daniel şi Apocalipsa, menţionate mai sus.
Într-un sens mai larg puterea descrisă aici poate fi identificată cu Satana, care a încercat multă vreme să fie ,,ca Cel Prea Înalt” (vezi Isaia 14:14). ,,Satana se străduieşte din toate puterile să fie ca Dumnezeu şi să-i nimicească pe toţi aceia care se opun puterii sale. Iar astăzi lumea se pleacă înaintea lui. Puterea lui e primită ca puterea lui Dumnezeu” (6T 14). ,,Hotărârea lui antihrist de a duce la bun sfârşit rebeliunea pe care a început-o în cer va continua să lucreze în fiii neascultării” (9T 230). ,,În epoca aceasta antihrist va apare ca adevăratul Hristos şi atunci legea lui Dumnezeu va fi pe deplin anulată. … Dar adevăratul conducător al acestei rebeliuni este Satana, îmbrăcat ca un înger de lumină. Oameni vor fi înşelaţi, îl vor înălţa în locul lui Dumnezeu şi-l vor zeifica” (TM 62). ,,Ultima mare amăgire în curând se va da pe faţă înaintea noastră. Antihristul urmează să-şi săvârşească lucrările miraculoase înaintea ochilor noştri” (GC 593).