13:1 Saul era în vârstă de treizeci de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.
Saul... a domnit. (engl. ,,Saul a domnit un an”). Înţelesul acestui text al Scripturii nu e clar, aşa cum sunt de acord toţi traducătorii şi comentatorii. O traducere literală a textului ebraic, aşa cum îl avem astăzi, se citeşte: ,,Saul în vârstă de an(i) când a început să domnească şi a domnit doi ani peste Israel” (despre ,,an(i) vârstă” vezi vol. 1 pag. 181, şi cele despre Geneza 5,32). Încă de pe vremea celei dintâi traduceri a Bibliei, fără încetare textul acesta a pus în încurcătură pe traducători. Ediţiile mai timpurii ale LXX au evitat dificultatea prin omiterea în întregime a versetului. Targumurile l-au parafrazat spre a se citi: ,,Saul a fost tot aşa de inocent ca un copil de un an când a început să domnească”. Siriaca îl redă: ,,Când Saul domnise unul sau doi ani”. Ca şi traducerile precedente ale textului JKV este o parafrazare care redă, nu textul ebraic, aşa cum îl avem astăzi, ci ceea ce au crezut traducătorii că ar fi fost textul original ebraic. Traducerea RSV presupune că sunt două omisiuni: ,,Saul era în vârstă de... ani când a început să domnească; şi el a domnit... şi doi ani peste Israel”.
Unii comentatori sunt de acord că aici, fără îndoială, este un caz unde a avut loc o omisiune în procesul de copiere, deşi nimeni nu poate spune pe ce vreme, în transmiterea textului, a putut avea loc omisiunea (vezi vol. 1 pag. 15). Dacă textul ebraic existent este rezultatul unei omisiuni, ne găsim în faţa unei dovezi despre grija şi conştiinciozitatea copiştilor de mai târziu în lucrarea lor de producere de noi manuscrise, pentru că ei n-au contrafăcut textul însuşi, ci l-au lăsat aşa cum l-au găsit, chiar dacă înţelesul lui este obscur.
Se câştigă puţin prin metoda presupunerii, dar se poate încerca o explicaţie. Forma declaraţiei în discuţie corespunde exact cu aceea a formulei folosită de obicei de scriitorii Biblie pentru precizarea vârstei împăratului la începutul domniei şi durata acesteia. Formula corespunzătoare pentru David apare în 2Sa 5,4 (vezi şi 2 Regi 32,2; 24,8; 8,18 etc.). Dacă ar fi fost făcute într-un text paralel omisiuni asemănătoare cu acelea din 1 Samuel 13,1, un text ca cel din 1 Regi 21,1 s-ar citit: ,,Manase era în vârstă de.... ani când a început să domnească şi a domnit.... şi cinci ani în Ierusalim”. În construcţia de bază, cele două texte sunt identice. Introducerea unui număr pentru vârsta lui Saul când ajunge împărat şi un altul pentru lungimea domniei lui ar face declaraţia paralelă cu declaraţiile despre David şi alţi împăraţi. În textul original expresia ,,....şi doi” poate fi citită ,,patruzeci” (vezi Fapte 13,21). Textul ebraic din 1 Samuel 13,1, aşa cum se află acum, lasă să se înţeleagă că, la origine, el a constituit o declaraţie despre vârsta lui Saul şi lungimea domniei lui. Dacă nu este aşa, atunci Saul este singurul împărat evreu despre care Vechiul Testament nu face o astfel de declaraţie.
În conformitate cu o altă explicaţie, 1 Samuel 13,1 s-ar citi: ,,Saul a domnit un an; şi el a domnit doi ani peste Israel”. Adică el împlinise primul an al domniei lui (vezi pag. 138) şi era în al doilea an când au avut loc evenimentele din acest capitol. Totuşi, trebuie admis faptul că a construi textul ebraic din 1 Samuel 13,1 ca să arată că evenimentele din cap. 13 au avut loc în al doilea an al lui Saul este nenatural (forţat) şi constituie o construcţie fără paralelă exactă în raportul Bibliei despre împăraţi.
Textul poate fi înţeles în mod rezonabil ca însemnând că Saul a făcut o încercare de a supune pe filisteni în al doilea an al lui, deşi prima lovitură reală – aceea a lui Ionatan, raportată aici, a venit cândva, mai târziu. Înţeles în felul acesta, există armonie cu traducerea şi prima interpretare menţionată aici pentru 1 Samuel 13,1. Dacă se conchide că PP 616 pare să dea lămuriri pe baza interpretării de către KJV a acestui verset, s-ar putea arăta că declaraţia în sine poate fi luată ca referindu-se la prima încercare. Dar nu are importanţă cum este tradus sau interpretat acest pasaj, noi suntem lăsaţi în încurcătură in ceea ce priveşte redarea originală a textului. Totuşi, în cazul acesta ca şi în alte cazuri de texte dificile şi obscure, nu este vorba de nici o problemă de doctrină şi, deci, de mântuire a noastră.