Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 31:9-*

Previous part

Lucifer ar fi putut ramane in gratia lui Dumnezeu, iubit si onorat de ostile ingeresti, punandu-si la lucru puterile nobile pentru a-i binecuvanta pe altii si a-L slavi pe Facatorul sau. Dar profetul spune: "Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta" (vers. 17). Putin cate putin, Lucifer a ajuns sa-si ingaduie dorinta dupa inaltare de sine. "Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu." "Tu ziceai in inima ta:... 'imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii... ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt" (vers. 6; Is. 14,13.14). In loc sa caute sa-L faca pe Dumnezeu cel dintai in dragostea si slujirea creaturilor, stradania lui Lucifer a fost sa le castige slujirea si inchinarea pentru el. Ravnind la onoarea pe care Tatal cel vesnic o revarsase asupra Fiului Sau, acest print al ingerilor a aspirat la puterea pe care numai Hristos o putea folosi.

Tot cerul se bucura sa reflecte slava Creatorului si sa trambiteze lauda Lui. Cata vreme Dumnezeu fusese onorat in felul acesta, pretutindeni fusese pace si veselie. Dar acum armoniile ceresti au fost umbrite de o nota discordanta. Slujirea si inaltarea de sine, contrara planului Creatorului, a provocat simtaminte rele in mintile in care slava lui Dumnezeu era mai presus de orice. Sfaturile ceresti au staruit pe langa Lucifer. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat maretia, bunatatea si dreptatea Creatorului si natura sfanta si neschimbatoare a Legii Sale. Dumnezeu Insusi stabilise ordinea in ceruri;

asa ca, netinand seama de ea, Lucifer Il dezonora pe Facatorul sau si aducea ruina asupra lui. Dar avertizarea data cu mila si cu o dragoste nemarginita n-a facut decat sa trezeasca un spirit de impotrivire. Astfel, Lucifer a ingaduit ca invidia fata de Hristos sa-l stapaneasca si a ramas intransigent.

Mandria si slava proprie au alimentat dorinta dupa suprematie. Inalta cinstire data lui Lucifer n-a fost apreciata ca fiind darul lui Dumnezeu si n-a produs nici o recunostinta fata de Creator. El se preamarea pe sine in stralucirea si inaltarea lui si aspira sa fie deopotriva cu Dumnezeu. Era iubit si respectat de ostile ceresti. Ingerii gaseau placere sa aduca la indeplinire poruncile lui si era imbracat cu intelepciune si cu slava mai presus de toti ceilalti. Dar Fiul lui Dumnezeu era recunoscut ca Suveran al cerului, una cu Tatal in putere si in autoritate; Hristos participa la toate sfaturile lui Dumnezeu, pe cand lui Lucifer nu-i era ingaduit sa patrunda planurile divine. "De ce", intreba acest inger puternic, "sa aiba Hristos suprematia? De ce este in felul acesta onorat mai mult decat Lucifer?"

Parasindu-si locul din prezenta imediata a lui Dumnezeu, Lucifer a inceput sa raspandeasca spiritul de nemultumire printre ingeri. Lucrand in taina adanca si pentru o vreme ascunzandu-si scopul adevarat sub aparenta respectului fata de Dumnezeu, a incercat sa trezeasca nemultumirea fata de legile care guvernau fiintele ceresti, lasand sa se inteleaga ca ele impuneau restrictii care nu erau necesare. Din moment ce erau sfinti, el sustinea ca ingerii trebuie sa asculte de indemnul constiintei lor. Cauta sa trezeasca simpatie pentru el, aratand ca Dumnezeu pro-cedase nedrept cu el, dandu-I onoarea suprema lui Hristos. El pretindea ca, aspirand la o putere si la o onoare mai mari, nu urmarea inaltarea de sine, ci cauta sa asigure libertatea pentru toti locuitorii cerului; ca pe calea aceasta ei ar putea ajunge la o stare mai inalta de existenta.

Dumnezeu, in mila Sa cea mare, l-a suportat indelung pe Lucifer. Nu l-a indepartat imediat din starea lui inaltata atunci cand, pentru prima oara, si-a permis un spirit de nemultumire, nici chiar atunci cand

a inceput sa dea pe fata pretentiile lui false inaintea ingerilor credinciosi. El a fost mentinut in ceruri multa vreme. Mereu si mereu i s-a oferit iertarea, conditionata de pocainta si a supunere. Asemenea eforturi, pe care numai iubirea si intelepciunea infinita le puteau planui, au fost facute pentru a-l convinge de ratacirea lui. Spiritul de nemultumire nu fusese cunoscut niciodata in ceruri. Nici chiar Lucifer n-a vazut de la inceput unde va ajunge; el nu intelegea natura adevarata a simtamintelor lui. Dar atunci cand s-a dovedit ca nemultumirea lui nu are motiv, Lucifer a fost convins ca era gresit, ca cerintele divine erau drepte si ca ar fi trebuit sa recunoasca acest lucru inaintea cerului intreg. Daca atunci ar fi facut lucrul acesta, s-ar fi salvat pe sine si pe multi alti ingeri. Pana atunci nu parasise cu totul supunerea fata de Dumnezeu. Cu toate ca parasise pozitia de heruvim ocrotitor, daca ar fi vrut sa se intoarca la Dumnezeu, recunoscand intelepciunea Creatorului, si daca s-ar fi multumit sa ocupe locul care-i fusese destinat in marele plan al lui Dumnezeu, ar fi fost pus iarasi in slujba. Dar mandria l-a impiedicat sa se supuna. El si-a aparat cu insistenta calea, a sustinut ca nu are nevoie de pocainta si s-a angajat cu totul in lupta cea mare impotriva Facatorului sau.

Displayed: 5085 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online