Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 27:9-*
Previous part
Multe si staruitoare au fost eforturile facute pentru distrugerea credintei lor. Nici unul n-a putut sa vada ca, daca sanctuarul pamantesc era o preinchipuire sau un model al celui ceresc, Legea pastrata in chivotul de pe pamant era o copie exacta a Legii din chivotul din ceruri; si ca primirea adevarului cu privire la Sanctuarul ceresc cuprindea si recunoasterea cerintelor Legii lui Dumnezeu, si obligativitatea Sabatului poruncii a patra. Acestui fapt se datoreaza inversunata si hotarata ostilitate fata de armonioasa invatatura a Scripturilor, care descopereau lucrarea lui Hristos in Sanctuarul ceresc. Oamenii cautau sa inchida usa pe care Dumnezeu o deschisese si sa deschida usa pe care El o inchisese. Dar "Acela care deschide si nimeni nu inchide si care inchide si nimeni nu deschide" declarase: "Iata ca ti-am pus inainte o usa deschisa pe care nimeni n-o poate inchide" (Apoc. 3,7.8). Hristos deschisese usa, sau slujirea, in Sfanta Sfintelor, lumina stralucea prin usa aceea a Sanctuarului din ceruri, iar porunca a patra se vedea cuprinsa in Legea care se afla acolo; ceea ce Dumnezeu intemeiase, nimeni nu putea desfiinta.
Aceia care au primit lumina, cu privire la mijlocirea lui Hristos si la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au gasit ca aceste adevaruri erau prezentate in Apocalipsa capitolul 14. Soliile din capitolul acesta constituie intreita avertizare (vezi notele suplimentare) care trebuie sa-i pregateasca pe locuitorii pamantului pentru a doua venire a Domnului. Vestirea: "A sosit ceasul judecatii Lui" arata catre incheierea lucrarii lui Hristos pentru mantuirea oamenilor. Ea face cunoscut
adevarul care trebuie vestit pana cand va inceta mijlocirea Mantuitorului si El va reveni pe pamant pentru a lua la Sine pe poporul Sau. Lucrarea de judecata, care a inceput in anul 1844, trebuie sa se continue pana cand se vor hotari cazurile tuturor oamenilor atat ale celor vii, cat si ale celor morti; de aceea va continua pana la incheierea probarii neamului omenesc. Pentru ca oamenii sa fie pregatiti sa stea la judecata, solia le porunceste sa se teama de Dumnezeu si sa-I dea slava "si sa se inchine Aceluia care a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor". Iar rezultatul primirii acestor solii este aratat prin cuvintele: "Aici sunt cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus". Pentru a fi pregatiti pentru judecata, este necesar ca oamenii sa tina Legea lui Dumnezeu. Aceasta Lege va fi masura caracterului la judecata. Apostolul Pavel declara: "Toti cei ce au pacatuit avand Lege, vor fi judecati dupa Lege... in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor". Si tot el mai zice ca "implinitorii Legii vor fi socotiti indreptatiti" (Rom. 2,12-16). Credinta este necesara pentru a putea pazi Legea lui Dumnezeu; caci "fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui". Si "tot ce nu vine din incredintare este pacat" (Evr. 11,6; Rom. 14,23).
Prin intaia solie ingereasca, oamenii sunt chemati "sa se teama de Dumnezeu si sa-I dea slava" si sa I se inchine ca fiind Creatorul cerului si al pamantului. Pentru a face lucrul acesta, ei trebuie sa asculte de Legea Sa. Inteleptul spune: "Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om" (Ecl. 12,13). Fara ascultare de poruncile Sale, nici o inchinare nu poate fi placuta lui Dumnezeu. "Caci dragostea lui Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba." (1 Ioan 5,3; Prov. 28,9)
Datoria de a ne inchina lui Dumnezeu se intemeiaza pe faptul ca El este Creatorul si ca Lui Ii datoreaza existenta toate celelalte fiinte. Si peste tot in Biblie, unde este prezentata
porunca Sa cu privire la respect si inchinare mai presus de zeii paganilor, acolo este citata si dovada puterii Sale creatoare. "Caci toti dumnezeii popoarelor sunt niste idoli, dar Domnul a facut cerurile" (Ps. 96,5). "'Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el?' zice Cel Sfant. 'Ridicati-va ochii in sus, si priviti! Cine a facut aceste lucruri?'" "Caci asa vorbeste Domnul, Facatorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a intocmit pamantul: ...'Eu sunt Domnul, si nu este altul!'" (Is. 40,25.26; 45,18). Psalmistul zice: "Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut, ai Lui suntem" (Ps. 100,3). "Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!" (Ps. 95,6). Iar fiintele sfinte care se inchina lui Dumnezeu in ceruri declara, ca motiv pentru care inchinarea lor este datorata Lui: "Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile" (Apoc. 4,11).
In Apocalipsa capitolul 14, oamenii sunt chemati sa se inchine Creatorului, iar profetia scoate in evidenta o categorie care, datorita intreitei solii, pazesc poruncile lui Dumnezeu. Una din aceste porunci arata direct catre Dumnezeu in calitate de Creator. Porunca a patra declara: "Ziua a saptea este ziua Domnului Dumnezeului tau... caci in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit; de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o" (Exod 20,10.11). Cu privire la Sabat, Domnul spune mai departe ca este "un semn ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru" (Ezech. 20,20). Iar motivul dat este: "caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat" (Exod 31,17).
Displayed: 5530 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online