Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 27
Cap. 25 - Legea lui Dumnezeu de neschimbat
"Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis; si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau" (Apoc. 11,19). Chivotul legamantului lui Dumnezeu se afla in Sfanta Sfintelor, a doua despartitura a Sanctuarului. In serviciul sanctuarului pamantesc, care slujea ca o preinchipuire si "o umbra a lucrurilor ceresti", aceasta despartitura era deschisa numai in marea Zi a Ispasirii pentru curatirea sanctuarului. De aceea, anuntarea ca Templul lui Dumnezeu a fost deschis in ceruri si a fost vazut chivotul legamantului Sau arata catre deschiderea Locului preasfant din Sanctuarul ceresc, in anul 1844, cand Hristos a intrat acolo pentru a aduce la indeplinire incheierea lucrarii de ispasire. Aceia care, prin credinta, L-au urmat pe Marele lor Preot cand Si-a inceput lucrarea in Locul Preasfant au vazut chivotul legamantului Sau. Cand au studiat subiectul sanctuarului, au ajuns sa inteleaga schimbarea locului slujirii Mantuitorului si au vazut ca El mijlocea acum inaintea chivotului lui Dumnezeu, mijlocind cu sangele Sau in favoarea pacatosilor.
Chivotul din sanctuarul de pe pamant continea cele doua table de piatra pe care erau inscrise preceptele Legii lui Dumnezeu. Chivotul era doar un locas pentru tablele Legii, si prezenta acestor precepte divine ii dadea valoare si sfintenie. Cand Templul lui Dumnezeu a fost deschis in cer, s-a vazut chivotul legamantului Sau. In Sfanta
Sfintelor din Sanctuarul din cer, Legea divina este inconjurata de sfintenie - Legea care a fost vestita de Insusi Dumnezeu in mijlocul tunetelor de pe Sinai si scrisa cu degetul Sau pe table de piatra.
Legea lui Dumnezeu din Sanctuarul din ceruri este marele original, dupa care poruncile inscrise pe tablele de piatra si redate de Moise in Pentateuh (cele cinci carti ale lui Moise - n.tr.) erau o transcriere fara gres. Aceia care au ajuns la intelegerea acestui punct important au fost condusi astfel sa vada caracterul sfant, neschimbator al Legii divine. Ei au inteles ca niciodata mai inainte puterea cuvintelor Mantuitorului. "Cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege" (Matei 5,18). Legea lui Dumnezeu fiind o descoperire a vointei Sale, o transcriere a caracterului Sau, trebuie sa dainuiasca vesnic, "ca un martor credincios in ceruri". Nici o porunca n-a fost anulata, nici o iota sau o frantura de slova din ea n-au fost schimbate. Psalmistul spune: "Cuvantul Tau, Doamne, dainuieste in veci in ceruri; toate poruncile Lui sunt adevarate, intarite pentru vesnicie" (Ps. 119,89; 111,7.8).
Chiar in centrul Decalogului se gaseste porunca a patra, asa cum a fost pentru prima data proclamata: "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci tot lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o" (Exod 20,8-11).
Duhul lui Dumnezeu a impresionat inimile acelor cercetatori ai Cuvantului Sau. A pus stapanire pe ei convingerea ca din nestiinta calcasera preceptele si nesocotisera ziua de odihna a Creatorului. Atunci au inceput sa cerceteze temeiurile pentru care prima zi a saptamanii era pazita in locul zilei pe care o sfintise Dumnezeu. Si n-au putut gasi nici o dovada in
Scripturi ca porunca a patra a fost desfiintata sau ca Sabatul a fost schimbat; binecuvantarea care la inceput a sfintit ziua a saptea n-a fost niciodata indepartata. Ei cautasera ca in mod corect sa cunoasca si sa faca voia lui Dumnezeu; acum insa, cand s-au vazut calcatori ai Legii Sale, durerea le-a umplut inimile si si-au aratat credinciosia fata de Dumnezeu incepand a pazi Sabatul Sau cel sfant.
Multe si staruitoare au fost eforturile facute pentru distrugerea credintei lor. Nici unul n-a putut sa vada ca, daca sanctuarul pamantesc era o preinchipuire sau un model al celui ceresc, Legea pastrata in chivotul de pe pamant era o copie exacta a Legii din chivotul din ceruri; si ca primirea adevarului cu privire la Sanctuarul ceresc cuprindea si recunoasterea cerintelor Legii lui Dumnezeu, si obligativitatea Sabatului poruncii a patra. Acestui fapt se datoreaza inversunata si hotarata ostilitate fata de armonioasa invatatura a Scripturilor, care descopereau lucrarea lui Hristos in Sanctuarul ceresc. Oamenii cautau sa inchida usa pe care Dumnezeu o deschisese si sa deschida usa pe care El o inchisese. Dar "Acela care deschide si nimeni nu inchide si care inchide si nimeni nu deschide" declarase: "Iata ca ti-am pus inainte o usa deschisa pe care nimeni n-o poate inchide" (Apoc. 3,7.8). Hristos deschisese usa, sau slujirea, in Sfanta Sfintelor, lumina stralucea prin usa aceea a Sanctuarului din ceruri, iar porunca a patra se vedea cuprinsa in Legea care se afla acolo; ceea ce Dumnezeu intemeiase, nimeni nu putea desfiinta.
Displayed: 5149 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online