Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 26
Cap. 24 - In Sfanta Sfintelor
Subiectul sanctuarului a fost cheia care a descuiat taina intelegerii dezamagirii din anul 1844. El a deschis vederii un sistem complet al adevarului, legat si armonios, aratand ca mana lui Dumnezeu dirijase marea miscare adventa, si a descoperit totodata si datoria prezenta, pozitia si lucrarea poporului Sau. Dupa cum ucenicii lui Isus, dupa noaptea teribila de groaza si dezamagire, au fost "bucurosi cand au vazut pe Domnul", tot asa s-au bucurat si aceia care asteptasera cu credinta a doua Lui venire. Ei asteptasera ca El sa Se arate in slava pentru a da rasplata servilor Sai. Atunci cand nadejdile lor au fost dezamagite, L-au pierdut pe Isus din vedere si, impreuna cu Maria, la mormant, au strigat: "Mi-au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus". Acum L-au vazut din nou in Sfanta Sfintelor pe Marele lor Preot milos, gata sa Se arate ca Imparatul si Eliberatorul lor. Lumina din Sanctuar a iluminat trecutul, prezentul si viitorul. Ei stiau acum ca Dumnezeu ii condusese prin providenta Sa care nu greseste. Cu toate ca, asemenea primilor ucenici, ei nu intelesesera solia pe care o duceau, ea fusese totusi corecta in toate aspectele. Predicand-o, implinisera planul lui Dumnezeu, iar lucrarea lor nu fusese zadarnica in Domnul. Nascuti "din nou la o nadejde vie", ei se bucurau "cu o bucurie negraita si stralucita".
Atat profetia din Daniel 8,14: "Pana vor trece 2300 de seri si dimineti si sfantul Locas va fi curatit", cat si prima solie ingereasca: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava: caci a venit ceasul judecatii Lui" aratau catre lucrarea lui Hristos din Locul Preasfant, catre judecata de cercetare, si nu catre venirea lui Hristos pentru rascumpararea poporului Sau si pentru distrugerea celor nelegiuiti. Greseala nu era in calculul perioadelor profetice, ci in evenimentul ce trebuia sa aiba loc la incheierea celor 2300 de zile. Din cauza acestei greseli credinciosii suferisera dezamagirea, insa toate acestea fusesera prevestite de profetie si toate acelea care au avut o garantie a Scripturii se implinisera. Chiar atunci cand ei deplangeau spulberarea nadejdilor, avusese loc evenimentul care fusese prevazut in solie si care trebuia sa se implineasca inainte ca Domnul sa vina pentru a da rasplatire solilor Sai.
Hristos venise, dar nu pe pamant, cum asteptasera ei, ci asa cum fusese anticipat in simbol, in Locul Preasfant al Templului lui Dumnezeu din ceruri. El este prezentat de catre profetul Daniel ca venind la data aceasta la Cel imbatranit de zile: "M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte, si iata ca pe norii cerurilor a venit Unul ca un fiu al omului - nu pe pamant - a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui" (Dan. 7,13).
Aceasta venire este proorocita si de catre profetul Maleahi: "Si deodata va intra in Templul Sau Domnul pe care-L cautati; Solul legamantului, pe care-L doriti; iata ca vine - zice Domnul ostirilor" (Maleahi 3,1). Venirea Domnului in Templul Sau a fost neasteptata pentru cei din poporul Sau. Ei nu-L cautau acolo. Il asteptau sa vina pe pamant, "intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelie" (2 Tes. 1,8).
Dar oamenii nu erau gata inca sa-L intalneasca pe Domnul lor. Mai era de adus la indeplinire inca o lucrare de pregatire in favoarea lor. Urma sa fie data lumina care sa le indrepte mintile catre
Templul lui Dumnezeu din ceruri si, in timp ce ei Il urmau prin credinta pe Marele lor Preot, in slujirea Sa de acolo, aveau sa le fie descoperite noi indatoriri. O alta solie de avertizare si de indrumare urma sa fie data bisericii.
Profetul zice: "Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare cand Se va arata El? Caci El va fi ca focul topitorului, si ca lesia nalbitorului. El va sedea, va topi si va curati argintul; va curati pe fiii lui Levi, ii va lamuri cum se lamureste aurul si argintul, si va aduce Domnului daruri neprihanite" (Mal. 3,2.3). Aceia care vor trai pe pamant atunci cand Domnul Hristos va mijloci in Sanctuarul de sus va trebui sa stea in fata unui Dumnezeu sfant fara mijlocitor. Hainele lor trebuie sa fie fara pata, caracterele lor trebuie sa fie curatite de pacat prin sangele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu si prin eforturile lor staruitoare, trebuie sa fie biruitori in lupta cu cel rau. In timp ce judecata de cercetare se continua in cer, in timp ce pacatele credinciosilor pocaiti sunt indepartate din Sanctuar, in mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie sa se produca o lucrare deosebita de curatire, de indepartare a pacatelor. Aceasta lucrare este mai clar prezentata in soliile din Apocalipsa capitolul 14.
Cand aceasta lucrare se va fi implinit, urmasii lui Hristos vor fi gata pentru venirea Sa. "Atunci darul lui Iuda si al Ierusalimului va fi placut Domnului, ca in zilele cele vechi, ca in anii de odinioara" (Maleahi 3,4). Atunci, biserica pe care Domnul, la venirea Sa, o va lua la Sine va fi "o biserica slavita, fara pata sau zbarcitura, sau altceva de felul acesta" (Efes. 5,27). Atunci ea va arata "ca zorile, frumoasa ca luna, curata ca soarele si cumplita ca niste osti sub steagurile lor" (Cant. Cant. 6,10).
Displayed: 5208 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online