Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 25
Cap. 23 - Ce este sanctuarul?
Textul din Scriptura, care mai presus de toate celelalte a fost temelia si pivotul central al credintei advente, a fost acesta: "Pana vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi sfantul Locas va fi curatit" (Dan.8,14). Acestea fusesera cuvintele cunoscute de toti credinciosii apropiatei reveniri a Domnului. Pe buzele a mii de oameni era repetata aceasta profetie ca un cuvant de ordine al credintei lor. Toti simteau ca de evenimentele profetizate aici depindeau cele mai stralucite asteptari si cele mai scumpe nadejdi. Aceste zile profetice fusesera aratate ca incheindu-se in toamna anului 1844. La fel ca restul lumii crestine, adventistii sustineau atunci ca pamantul sau o parte din el era sanctuarul. Astfel, ei intelegeau ca astfel curatirea sanctuarului insemna curatirea pamantului prin focul zilei din urma si ca aceasta urma sa aiba loc la a doua venire. De aici s-a tras concluzia ca Hristos urma sa vina pe pamant in anul 1844.
Dar timpul stabilit trecuse si Domnul nu Se aratase. Credinciosii stiau ca sfantul Cuvant al lui Dumnezeu nu greseste. Atunci interpretarea lor trebuia sa fi fost gresita; dar unde era greseala? Multi au taiat nodul dificultatilor, negand ca cele 2300 de zile se incheiau in anul 1844. Si nu puteau aduce nici o dovada in sustinerea lor decat faptul ca Hristos n-a venit la data cand a fost asteptat. Ei sustineau ca, daca zilele profetice s-ar fi sfarsit in anul 1844, Hristos ar fi trebuit sa curateasca sanctuarul, curatind pamantul prin foc;
si ca, daca n-a venit, inseamna ca profetia nu s-a incheiat atunci.
Acceptarea acestei concluzii insemna renuntarea la calculul anterior al perioadelor profetice. Dar se constatase temeinic ca cele 2300 de zile incepusera atunci cand a intrat in vigoare decretul lui Artaxerxe, cu privire la refacerea si cladirea Ierusalimului, in toamna anului 457 in.Hr. Luand aceasta data ca punct de plecare, se vedea o armonie desavarsita in aplicarea tuturor evenimentelor profetizate in explicarea acelei perioade din Daniel 9,25-27. Saizeci si noua de saptamani, adica primii 483 de ani din cei 2300 urmau sa ajunga pana la Mesia, Cel Uns; iar botezul lui Hristos si ungerea cu Duhul Sfant, anul 27 d.Hr., implinea exact specificarea facuta. La mijlocul saptamanii a saptezecia, Mesia urma sa fie omorat. La trei ani si jumatate de la botezul Sau, Hristos a fost rastignit, adica in primavara anului 31 d.Hr. Astfel, cele saptezeci de saptamani - sau 490 de ani - erau rezervate pentru Iudei. La incheierea acestei perioade, natiunea a sigilat lepadarea lui Hristos prin persecutarea ucenicilor Sai, iar apostolii s-au indreptat catre neamuri in anul 34 d.Hr. Primii 490 de ani din cei 2300 fiind incheiati atunci, mai ramaneau 1810 ani. Si incepand cu anul 34 d.Hr., cei 1810 ani se terminau in anul 1844. "Atunci, spunea ingerul, sanctuarul va fi curatit". In modul acesta, toate prevederile anterioare ale profetiei s-au implinit indiscutabil la timpul stabilit.
In acest calcul, totul era lamurit si armonios, in afara faptului ca nu s-a vazut nici un eveniment, petrecandu-se in anul 1844, care sa corespunda curatirii sanctuarului. Dar a tagadui ca zilele s-au sfarsit la data aceea insemna sa se arunce confuzie asupra intregii probleme si sa se renunte la pozitiile care fusesera stabilite prin implinirea fara gres a profetiei.
Insa Dumnezeu Si-a condus poporul in marea miscare adventa, puterea si slava Sa au insotit lucrarea si El nu putea ingadui ca ea sa se incheie in intuneric si in dezamagire sau sa fie socotita drept ratacita si fanatica. El nu avea sa lase Cuvantul Sau acoperit de indoiala si de nesiguranta.
Cu toate ca multi renuntasera la calculul de mai inainte al perioadelor profetice si negau conceptia corecta a miscarii intemeiata pe ea, altii nu erau dispusi sa renunte la punctele de credinta si la o experienta care erau sustinute de Scripturi si de marturiile Duhului lui Dumnezeu. Acestia erau convinsi ca au adoptat principii sanatoase de interpretare in studiul lor cu privire la profetii si ca era de datoria lor sa tina la aceste adevaruri deja descoperite, continuand acelasi drum de cercetare biblica. Cu rugaciuni staruitoare, ei si-au revizuit pozitia si au studiat Scripturile ca sa descopere greseala facuta. Si pentru ca n-au vazut nici o greseala in calculul lor cu privire la perioadele profetice, au fost condusi sa examineze mai atent subiectul sanctuarului.
In cercetarea lor, au descoperit ca nu exista nici o dovada in Scripturi care sa sustina conceptia populara ca pamantul este sanctuarul; dar au gasit in Biblie o explicatie a subiectului sanctuarului, despre natura lui, despre locul asezarii sale si serviciile din el; marturia scriitorilor sfinti era atat de clara si cuprinzatoare, incat clarificarea problemei era mai presus de orice indoiala. Apostolul Pavel spune in Epistola catre Evrei: "Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un locas pamantesc de inchinare. In adevar, s-a facut un cort. In partea dinainte, numita 'Locul Sfant', era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului; dupa perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema 'Locul preasfant'. El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron, care infrunzise, si tablele Legamantului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor" (Evrei 9,1-5).
Displayed: 5480 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online