Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 23
Cap. 21 - Avertizarea respinsa
In predicarea invataturii despre a doua venire, William Miller impreuna cu tovarasii lui lucrasera cu singurul scop de a trezi pe oameni sa se pregateasca pentru judecata. Ei cautasera sa-i trezeasca pe invatatorii religiei la nadejdea adevarata a bisericii si la nevoia lor dupa o experienta crestina mai profunda; de asemenea lucrasera sa ii trezeasca pe cei neconvertiti la datoria unei grabnice pocainte si a unei intoarceri la Dumnezeu. "N-au facut nici o incercare sa ii converteasca pe oameni la o secta sau grupare religioasa. De aceea, ei lucrau in mijlocul gruparilor si sectelor fara sa se amestece in organizatia sau disciplina lor".
"In toate lucrarile mele", spunea Miller, "niciodata n-am avut dorinta sau gandul sa acord vreun interes deosebit uneia dintre denominatiunile existente sau sa avantajez pe una in detrimentul celeilalte. M-am gandit la binele tuturor. Presupunand ca toti crestinii se vor bucura in perspectiva venirii lui Isus si ca aceia care nu vedeau, cum vedeam eu, nu ii vor iubi mai putin pe aceia care vor imbratisa aceasta invatatura, n-am conceput ca ar fi fost nevoie de adunari separate. Scopul meu era dorinta de a intoarce sufletele la Dumnezeu, de a duce lumii vestea despre judecata viitoare si a-i determina pe concetatenii mei la acea pregatire a inimii care urma sa-i aduca in stare sa-L intampine pe Dumnezeu in pace. Marea majoritate a acelora care s-au convertit in urma lucrarii mele s-au unit apoi cu diferitele biserici existente." (Bliss, p. 328)
Atata timp cat lucrarea lui a ajutat la intarirea bisericilor, a fost privita cu bunavointa. Dar cand slujitorii si conducatorii religiei au inceput sa fie ostili invataturii advente, dorind sa puna capat oricarei agitatii cu privire la acest subiect, nu numai ca i s-au impotrivit de la amvon, dar le-au interzis si membrilor privilegiul de a participa la predicile unde se prezenta a doua venire sau chiar sa vorbeasca despre nadejdea lor in adunarile bisericii. In felul acesta credinciosii se aflau intr-o mare incercare si incurcatura. Ei isi iubeau bisericile lor si le era greu sa se desparta de ele. Dar cand au vazut ca marturia Cuvantului lui Dumnezeu le este interzisa si dreptul de a cerceta profetiile este imposibil, au judecat ca loialitatea, credinta fata de Dumnezeu ii oprea sa se supuna. Pe aceia care cautau sa interzica marturia Cuvantului lui Dumnezeu nu-i puteau socoti ca fiind biserica lui Hristos, "stalpul si temelia adevarului". De aceea s-au socotit indreptatiti sa se desparta de ei. In vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-au retras din biserici.
Cam in vremea aceea, un fenomen curios s-a observat in majoritatea bisericilor din Statele Unite. Timp de multi ani se vazuse o crestere treptata si continua a conformarii la practicile si obiceiurile lumesti si, in acelasi timp, o decadere corespunzatoare a adevaratei vieti spirituale; dar in anul acela au aparut dovezile unei repezi si vizibile decaderi in aproape toate bisericile din tara. In timp ce nimeni nu parea in stare sa arate cauza, fenomenul era recunoscut in cercuri largi si comentat atat prin presa, cat si de la amvoane.
La o adunare a prezbiterilor din Philadelphia, Mr. Barnes, autorul unui comentariu larg raspandit si pastor al uneia dintre bisericile principale din acel oras, "a declarat ca slujise in lucrare timp de douazeci de ani si niciodata pana la ultima Sfanta Cina nu administrase sfintele randuieli fara sa primeasca mai multi sau mai putini membri in sanul bisericii. Dar acum nu se mai vad nici treziri si nici convertiri, nici o crestere prea vizibila in har a credinciosilor si nimeni nu vine la studiu pentru a discuta cu privire la mantuirea
sufletului sau. O data cu dezvoltarea afacerilor si cu largirea perspectivelor comerciale si ale manufacturii, se vede si o crestere a inchinarii in fata celor lumesti. Acest lucru se petrece in toate confesiunile." (Congregational Journal, May 23, 1844)
In luna februarie a aceluiasi an, profesorul Finney de la Colegiul Oberlin spunea: "Inaintea ochilor nostri am avut faptul ca, in general, bisericile protestante din tara noastra au fost fie indiferente, fie ostile fata de aproape toate reformele morale din veacul nostru. Sunt si exceptii partiale, dar nu suficiente pentru a ne arata faptele altfel decat sunt in realitate. Mai putem adauga si un alt lucru: absenta aproape generala a influentei reinvioratoare in biserici. Apatia spirituala este aproape atotcuprinzatoare si este teribil de profunda; de altfel, si presa religioasa din intreaga tara marturiseste lucrul acesta... Intr-o foarte mare masura, membrii bisericii se inchina modei si se unesc cu cei necredinciosi in adunari de placeri, la dans, la serbari etc. ... Dar nu trebuie sa desfasuram acest subiect dureros. Este indeajuns ca aceasta trista realitate se mareste si apasa greu peste noi, pentru a ne arata ca aproape toate bisericile degenereaza in mod intristator. Ele s-au departat foarte mult de Domnul si El le-a parasit".
Displayed: 5032 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online