Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 22:58-*

Previous part

Cei mai umili si cei mai devotati din biserici erau de obicei cei dintai care primeau solia. Aceia care studiau Biblia nu puteau sa nu vada caracterul nescripturistic al conceptiilor populare privitoare la profetie si oriunde oamenii nu erau stapaniti de influenta clerului, oriunde cercetau Cuvantul lui Dumnezeu pentru ei, doctrina adventa trebuia doar sa fie comparata cu Scripturile pentru a stabili autoritatea lor divina.

Multi erau persecutati de fratii lor necredinciosi. Altii, pentru a-si pastra pozitia in biserica, au trecut sub tacere nadejdea lor, in timp ce foarte multi au socotit ca nu le era ingaduit, datorita credinciosiei fata de Dumnezeu, sa tina ascunse adevarurile pe care El li le incredintase. Nu putini au fost aceia care au fost exclusi din biserica pentru simplul motiv ca si-au exprimat credinta in revenirea lui Hristos. Pentru aceia care au suferit aceasta incercare a credintei lor, le erau deosebit de pretioase cuvintele profetului: "Iata ce zic fratii vostri, care va urasc si va izgonesc din pricina Numelui Meu: 'Sa-Si arate Domnul slava, ca sa va vedem bucuria!' Dar ei vor ramane de rusine!" (Is. 66,5)

Ingerii lui Dumnezeu vegheau cu cel mai profund interes

asupra urmarilor avertizarii. Cand se manifesta o respingere generala a soliei, de catre biserici, ingerii isi intorceau fetele cu amaraciune. Dar erau multi care nu fusesera inca incercati cu privire la adevarul advent. Multi au fost dusi in ratacire de catre soti, sotii, parinti sau copii si facuti sa creada ca fiind un pacat chiar si de a asculta la asemenea rataciri, cum erau acelea predicate de adventisti. Ingerilor le-a fost poruncit sa vegheze cu credinciosie asupra acestor suflete, deoarece o alta lumina avea sa lumineze peste ei de la tronul lui Dumnezeu.

Cu o dorinta negraita, aceia care primisera solia, asteptau venirea Mantuitorului lor. Timpul in care asteptau sa-L intalneasca era la usi. Asteptau ceasul acesta cu o deosebita solemnitate. Stateau in dulce comuniune cu Dumnezeu, o pregustare a pacii pe care urmau sa o mosteneasca in stralucirea de sus. Nici unul dintre aceia care au experimentat aceasta nadejde si incredere nu a putut uita acele ceasuri pretioase de asteptare. Cu cateva saptamani inainte de timpul acela, afacerile pamantesti au fost parasite in mare parte. Credinciosii sinceri cercetau cu atentie orice gand si simtamant al inimii, ca si cand ar fi fost pe patul de moarte si ar mai fi avut doar cateva ceasuri pana sa inchida ochii asupra scenelor pamantesti. Nu s-au facut "haine pentru inaltare" (vezi note suplimentare), dar toti simteau nevoia unei dovezi interioare ca erau pregatiti sa se intalneasca cu Mantuitorul; hainele lor albe erau curatia sufletului - caracterul curatit de pacat prin sangele ispasitor al lui Hristos. Daca s-ar mai vedea iarasi, in poporul care marturiseste a fi al lui Dumnezeu, acelasi spirit de cercetare a inimii, aceeasi credinta hotarata si sincera, daca ei ar fi continuat in felul acesta sa se umileasca inaintea Domnului si sa-si inalte cererile la tronul milei, ar fi avut o experienta mai inalta decat au acum. Se vede prea putina rugaciune, prea putina convingere adevarata despre pacat, iar lipsa unei credinte vii ii lasa pe multi lipsiti de harul atat de bogat oferit de Mantuitorul nostru.

Dumnezeu a planuit sa-Si incerce poporul. Mana Lui a acoperit o greseala in calcularea perioadelor profetice. Adventistii

n-au descoperit greseala si n-a fost descoperita nici de cei mai invatati dintre impotrivitorii lor. Acestia din urma spuneau: "Calculul perioadelor profetice este corect. Un eveniment mare este gata sa aiba loc; dar nu este ceea ce prezice dl. Miller; ci este convertirea lumii si nu a doua venire a lui Hristos." (vezi note suplimentare)

Timpul de asteptare a trecut, iar Hristos nu S-a aratat pentru eliberarea poporului Sau. Aceia care, cu credinta si iubire sincera, L-au asteptat pe Mantuitorul au avut parte de o dezamagire amarnica. Cu toate acestea, planurile lui Dumnezeu se implineau; El punea la incercare inimile acelora care marturisisera ca asteapta revenirea Sa. Printre ei erau multi care nu fusesera manati de motive mai inalte, de teama. Marturisirea lor de credinta nu atinsese nici inimile si nici viata lor. Cand evenimentul asteptat n-a avut loc, acestia au declarat ca nu fusesera dezamagiti; ei nu crezusera niciodata ca Hristos va veni. Acestia au fost printre primii care au luat in ras mahnirea adevaratilor credinciosi.

Dar Isus impreuna cu ostile ceresti priveau cu iubire si cu simpatie asupra celor incercati si credinciosi, dar dezamagiti. Daca s-ar fi putut da la o parte valul care despartea lumea vazuta de cea nevazuta, ar fi fost vazuti ingerii apropiindu-se de aceste suflete statornice si ocrotindu-le de sagetile lui Satana.