Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 22:47-*
Previous part
Marturia profetiilor care aratau catre venirea lui Hristos in primavara anului 1844 a pus stapanire deplina pe mintile oamenilor. Pe masura ce solia era vestita de la un stat la altul, trezea un interes larg raspandit. Multi erau convinsi ca dovezile din perioadele profetice erau corecte si, sacrificandu-si mandria, parerile personale, primeau cu bucurie adevarul. Unii pastori paraseau vederile si sentimentele lor exclusiviste, isi paraseau serviciile, chiar si bisericile, si se uneau in vestirea venirii lui Isus. Au fost totusi, comparativ, putini slujitori care au primit aceasta solie; de aceea ea a fost incredintata in mare masura credinciosilor laici umili. Fermierii isi paraseau campurile, mecanicii isi lasau sculele, negustorii isi paraseau marfurile, iar specialistii renuntau la pozitiile lor; si cu toate acestea, numarul lucratorilor era mic, in comparatie cu lucrarea ce trebuia implinita. Starea unei biserici neevlavioase si a unei lumi care zacea in nelegiuire impovara sufletele adevaratilor veghetori, dar ei cu draga inima suportau truda, lipsa si suferinta, pentru a-i putea chema pe oameni la pocainta spre mantuire. Cu toate ca Satana i se impotrivea, lucrarea mergea neabatut inainte si adevarul advent era primit de mii
de oameni.
Pretutindeni rasuna marturia cercetatoare, avertizandu-i pe pacatosi, atat pe cei din lume, cat si pe membrii bisericii, sa fuga de mania viitoare. Ca si Ioan Botezatorul, inainte mergatorul lui Hristos, predicatorii au pus securea la radacina pomului si i-au somat pe toti sa aduca roade spre pocainta. Chemarile lor arzatoare erau in contrast vizibil cu asigurarile de pace si siguranta care se auzeau de la amvoanele bisericilor; si oriunde era vestita solia, ea ii misca pe oameni. Marturia simpla si directa a Scripturilor, sadita de puterea Duhului Sfant, aducea o convingere careia putini erau in stare sa-i reziste. Profesorii de religie erau treziti din siguranta lor falsa. Isi vedeau abaterile, spiritul lor lumesc si necredinta, mandria si egoismul. Multi Il cautau pe Domnul cu pocainta si umilinta. Simtamintele care se prinsesera atat de multa vreme de lucrurile pamantesti erau acum indreptate catre cer. Duhul lui Dumnezeu staruia asupra lor si, cu inimi umilite si supuse, se uneau sa inalte strigatul: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava; caci a venit ceasul judecatii Lui".
Pacatosii intrebau cu lacrimi: "Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?" Aceia ale caror vieti fusesera caracterizate prin necinste se grabeau sa dea inapoi. Toti aceia care gaseau pace in Hristos doreau sa ii vada si pe altii impartasindu-se de aceeasi binecuvantare. Inimile parintilor se intorceau catre copiii lor, iar inimile copiilor catre parinti. Barierele mandriei si ale retinerilor erau indepartate. Se faceau marturisiri sincere, iar membrii familiei lucrau pentru mantuirea acelora care le erau apropiati si scumpi. Adesea se auzea glasul unor mijlociri staruitoare. Pretutindeni se gaseau suflete care staruiau fierbinte inaintea lui Dumnezeu. Multi se luptau toata noaptea in rugaciune pentru asigurarea iertarii pacatelor si pentru convertirea rudelor sau vecinilor.
Toate categoriile veneau la adunarile adventiste. Bogati si saraci, oameni de sus si de jos erau dornici, din motive diferite, sa asculte invataturile despre a doua venire. Domnul a tinut in frau spiritul impotrivirii, in timp ce servii Sai
explicau motivele credintei lor. Uneori unealta era slaba; dar Duhul lui Dumnezeu compensa, dand putere adevarului Sau. Prezenta ingerilor sfinti era simtita in aceste adunari si multi se adaugau zilnic la numarul credinciosilor. Cand erau repetate dovezile cu privire la apropiata venire a lui Hristos, multimi de oameni ascultau cu respiratia taiata cuvintele solemne. Cerul si pamantul pareau ca sunt aproape. Puterea lui Dumnezeu se simtea peste batran, tanar si de varsta mijlocie. Oamenii mergeau la casele lor cu laude pe buze si cantari de bucurie rasunau in aerul linistit al noptii. Nici unul dintre cei care au participat la acele adunari nu pot uita scenele acelea de profund interes.
Vestirea unui timp precis pentru venirea lui Hristos a provocat o mare impotrivire din partea tuturor claselor de oameni, incepand cu pastorul de la amvon si pana la pacatosul cel mai decazut si mai hulitor al cerului. Se implineau cuvintele profetiei: "Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor si vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!" (2 Petru 3,3.4) Multi din aceia care marturiseau ca Il iubesc pe Mantuitorul declarau ca nu se impotrivesc invataturii cu privire la a doua venire; obiectau mai degraba cu privire la fixarea unei date. Dar ochiul a toate vazator al lui Dumnezeu le citea inimile. Ei nu doreau sa auda despre venirea lui Hristos care avea sa judece lumea in neprihanire. Fusesera niste robi necredinciosi, lucrarea lor neputand suporta controlul ochiului cercetator de inimi al lui Dumnezeu si se temeau sa se intalneasca cu Domnul lor. Asemenea iudeilor din vremea primei veniri a lui Hristos, ei nu erau pregatiti sa-L intampine pe Isus. Nu numai ca refuzau sa asculte argumentele clare ale Bibliei, dar ii luau in ras pe aceia care Il asteptau pe Domnul. Satana si ingerii lui jubilau si aruncau reprosuri inaintea lui Hristos si a sfintilor ingeri, ca pretinsul Sau popor avea atat de putina iubire pentru El incat nu dorea venirea Sa.
Displayed: 5524 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online