Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 22
Cap. 20 - O mare redesteptare religioasa
In profetia primei solii ingeresti din Apocalipsa capitolul 14, este profetizata o mare redesteptare religioasa, ca urmare a vestirii apropiatei veniri a lui Hristos. Un inger este vazut zburand "prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zice cu glas tare: 'Temeti-va de Dumnezeu, si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!'" (vers. 6.7).
Faptul ca un inger este prezentat a fi vestitorul acestei avertizari este semnificativ. Prin curatia, slava si puterea solului ceresc, intelepciunii divine i-a placut sa reprezinte caracterul inaltat al lucrarii ce trebuia indeplinita prin solia, puterea si slava care urmau sa o insoteasca. Iar zborul ingerului "prin mijlocul cerului", "glasul cel tare" cu care este data avertizarea si propovaduirea ei tuturor celor "care locuiesc pe pamant" - la orice neam, semintie, limba si norod - arata repeziciunea si extinderea mondiala a miscarii.
Solia ofera si lumina cu privire la timpul in care trebuie sa aiba loc aceasta miscare. Este declarata a fi o parte din "Evanghelia vesnica"
si anunta inceputul judecatii. Solia mantuirii a fost predicata in toate veacurile; dar solia aceasta este o parte a Evangheliei care urma sa fie predicata numai in zilele de pe urma, caci numai atunci avea sa fie adevarat ca ceasul judecatii a venit. De fapt, proorociile prezinta o succesiune de evenimente care duc la inceputul judecatii. Acest lucru este adevarat in mod deosebit in ceea ce priveste cartea lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea legatura cu zilele din urma, lui Daniel i-a fost cerut sa o sigileze "pana la vremea sfarsitului". O solie cu privire la judecata intemeiata pe implinirea acelor profetii nu putea fi proclamata decat atunci cand va sosi aceasta vreme. Dar in timpul sfarsitului, spune profetul, "multi vor citi si cunostinta va creste". (Daniel 12,4)
Apostolul Pavel avertizase biserica sa nu astepte revenirea lui Hristos in zilele sale. "Ziua aceea nu va veni", spunea el, "pana cand nu va veni lepadarea de credinta si se va descoperi "omul faradelegii (2 Tes. 2,3). Nu putem astepta venirea Domnului nostru pana dupa marea apostazie si dupa perioada lunga de domnie a "omului pacatului". "Omul faradelegii", care mai este numit "Taina nelegiuirii", "fiul pierzarii" si "acel nelegiuit", reprezinta papalitatea, care, asa cum a fost prevestit in profetie, urma sa-si mentina suprematia timp de 1260 de ani. Aceasta perioada s-a incheiat in anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc inainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui intreaga dispensatiune crestina, pana in anul 1798. In aceasta perioada de timp trebuia predicata solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.
O astfel de solie n-a fost proclamata niciodata in veacurile trecute. Pavel, asa cum am vazut, n-a predicat-o; el arata fratilor sai catre venirea Domnului ca fiind intr-un viitor foarte indepartat. Nici reformatorii n-au predicat-o. Martin Luther situa judecata cam la 300 de ani in viitor de epoca lui. Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilata, cunoasterea profetiilor a crescut si multi au vestit mesajul solemn al judecatii ce se apropia.
Asemenea marii Reforme, din secolul al XVI-lea, miscarea adventa a aparut in diferite tari ale crestinatatii in acelasi timp. Atat in Europa, cat si in America, barbati ai credintei si rugaciunii au fost condusi la studiul profetiilor si, urmarind raportul inspirat, au vazut dovada
convingatoare ca sfarsitul tuturor lucrurilor era aproape. In diferite tari existau grupe izolate de crestini care, numai prin studiul Scripturilor, au ajuns la convingerea ca venirea Mantuitorului era aproape.
In anul 1821, adica la trei ani dupa ce Miller ajunsese la explicatia lui cu privire la profetiile care aratau spre timpul judecatii, dr. Joseph Wolff, "misionarul lumii", a inceput sa vesteasca apropiata revenire a Domnului. Wolff s-a nascut in Germania, din parinti evrei, tatal lui fiind rabin. Cand era destul de tanar, a fost convertit cu privire la adevarul religiei crestine. Avand o minte activa, cercetatoare, fusese un ascultator atent la conversatiile care avusesera loc in casa tatalui sau, unde evrei credinciosi se adunau zilnic pentru a povesti nadejdile si asteptarile poporului lor, slava lui Mesia care avea sa vina si restatornicirea lui Israel. Intr-o zi, auzind numele lui Isus din Nazaret, baiatul a intrebat cine era El. "Un iudeu de un foarte mare talent", a fost raspunsul; "dar pentru ca a pretins ca este Mesia, tribunalul iudaic l-a condamnat la moarte". "De ce?", a replicat cercetatorul. "Ierusalimul este distrus si de ce suntem noi in robie?" "Vai, vai", a raspuns tatal sau, "pentru ca Iudeii iau ucis pe prooroci". Deodata, copilului i-a venit gandul: "Poate ca Isus a fost un prooroc, iar iudeii l-au omorat, cu toate ca a fost nevinovat". (Travels and Adventures of the Rev. Joseph Wolff, vol. 1, p. 61). Atat de puternic a fost acest simtamant, incat, cu toate ca ii era interzis sa intre intr-o biserica crestina, se strecura adesea sa asculte predica.
Displayed: 5276 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online