Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 21:35-*

Previous part

In sistemul tipic, care era o umbra a jertfei si a preotiei lui Hristos, curatirea sanctuarului era ultimul serviciu indeplinit de marele preot in ciclul anual de slujbe. Aceasta era lucrarea de incheiere a ispasirii - o indepartare a pacatului din Israel. Ea prefigura lucrarea de incheiere in slujba Marelui nostru Preot din ceruri, prin indepartarea sau stergerea pacatelor poporului Sau, care sunt scrise in rapoartele cerului. Acest serviciu cuprinde o lucrare de cercetare, o lucrare de judecata; si precede imediat venirea lui Hristos pe norii cerului cu putere si slava mare; caci atunci cand vine, toate cazurile au fost hotarate. Isus spune: "Rasplata Mea este cu Mine ca sa dau fiecaruia dupa faptele lui". (Apoc. 22,12). Lucrarea aceasta de judecata, care precede imediat a doua venire, este anuntata in prima solie ingereasca din Apocalipsa 14,7: "Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava caci a venit ceasul judecatii Lui".

Aceia care au vestit aceasta avertizare au avut solia potrivita pentru timpul potrivit. Dar, asa cum primii ucenici au declarat: "S-a implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este aproape", intemeiati pe proorocia din Daniel capitolul 9, fara sa inteleaga ca

moartea lui Mesia era profetizata in aceeasi Scriptura, tot astfel Miller si tovarasii lui au predicat solia intemeiata pe Daniel capitolul 8,14 si Apocalipsa capitolulas4,7, fara sa vada ca in Apocalipsa capitolul 14 mai erau si alte solii scoase in evidenta care trebuiau de asemenea sa fie vestite inainte de venirea Domnului. Dupa cum ucenicii au gresit cu privire la imparatia care urma sa fie intemeiata, la incheierea celor saptezeci de saptamani, tot astfel adventistii au gresit cu privire la evenimentul care urma sa aiba loc la incheierea celor 2300 de zile. In ambele cazuri a fost o primire sau mai degraba o subscriere la credintele populare, care le-a orbit mintea fata de adevar. Ambele categorii au implinit voia lui Dumnezeu, vestind solia care El dorea sa fie data, si amandoua, prin gresita intelegere a soliei lor, au suferit dezamagirea.

Dar Dumnezeu Si-a implinit planul Sau binefacator, ingaduind ca avertizarea cu privire la judecata sa fie data exact asa cum trebuia. Ziua cea mare era aproape si, in providenta Sa, oamenii au fost cercetati la timpul hotarat, pentru a le descoperi ce era in inimile lor. Solia avea ca scop sa incerce si sa curete biserica. Ei au fost determinati sa vada daca sentimentele lor erau legate de lumea aceasta sau de Hristos si de cer. Ei marturiseau ca Il iubesc pe Mantuitorul si acum trebuiau sa-si dovedeasca iubirea. Erau ei gata sa renunte la nadejdile si ambitiile lor pamantesti si sa intampine cu bucurie venirea Domnului lor? Solia urmarea sa-i faca in stare sa vada adevarata lor stare spirituala; a fost trimisa din mila pentru a-i trezi sa-L caute pe Domnul, cu pocainta si umilinta.

Chiar si dezamagirea, cu toate ca era urmarea gresitei lor intelegeri a soliei pe care o dadusera, urma sa fie schimbata in bine. Ea trebuia sa incerce inimile acelora care marturisisera ca au primit avertizarea. Oare, in fata dezamagirii urmau sa renunte la experienta lor si sa paraseasca increderea in Cuvantul lui Dumnezeu? Sau vor cauta in rugaciune si umilinta sa vada unde au gresit in intelegerea profetiei?

Cati au fost manati de teama sau de impuls si emotie? Cati erau cu inima impartita si necredincioasa? Multimi marturiseau ca iubesc venirea Domnului. Cand sunt chemati sa sufere batjocura si mustrarea lumii si incercarea amanarii si dezamagirii, vor renunta ei la credinta? Din cauza ca n-au inteles imediat procedeele lui Dumnezeu cu ei, vor respinge adevarurile sprijinite de marturia cea mai clara a Cuvantului Sau?

Aceasta incercare avea sa descopere puterea acelora care, cu o credinta adevarata, ascultasera de ceea ce crezusera a fi invatatura Cuvantului si a Duhului lui Dumnezeu. Ea urma sa-i invete, asa cum numai o astfel de experienta putea s-o faca, primejdia de a primi teoriile si interpretarile oamenilor, in loc de a face din Biblie propriul interpret. Pentru copiii credintei, nedumerirea si amaraciunea, care au fost urmarea greselii lor, trebuiau sa lucreze indreptarea necesara. Ei aveau sa fie condusi la un studiu mai atent al Cuvantului profetic. Urmau sa fie invatati sa examineze mai cu atentie temeiul credintei lor si sa respinga orice lucru, oricat de mult ar fi acceptat de lumea crestina, care nu era intemeiat pe Scripturile adevarului.

Pentru acesti credinciosi, ca si cu primii ucenici, ceea ce in ceasul incercarii parea intunecat pentru intelegerea lor urma sa fie clarificat dupa aceea. Cand urmau sa vada sfarsitul pe care-l va da Domnul, aveau sa stie ca, in ciuda incercarii, care a fost urmarea greselilor lor, planurile Sale de iubire fata de ei se implinisera fara gres. Ei aveau sa invete printr-o experienta binecuvantata ca El este "foarte indurator si plin de mila", ca toate caile Sale sunt "mila si adevar pentru aceia care pazesc legamantul Sau si marturiile Sale".