Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 21
Cap. 19 - Lumina prin intuneric

Lucrarea lui Dumnezeu de pe pamant prezinta, de la un veac la altul, o asemanare izbitoare in orice reforma mare sau miscare religioasa. Principiile lui Dumnezeu in procedeele cu oamenii sunt totdeauna aceleasi. Miscarile importante ale prezentului isi au paralele in acelea ale trecutului, iar experienta bisericii din primele veacuri are lectii de mare valoare pentru timpul nostru.

Nici un adevar nu este mai clar aratat in Biblie ca acela ca Dumnezeu, prin Duhul Sau cel Sfant, ii conduce in mod deosebit pe slujitorii Sai de pe pamant in marile miscari, pentru a face sa inainteze lucrarea de mantuire. Oamenii sunt instrumente in mana lui Dumnezeu, folositi de El pentru implinirea planurilor Sale de har si de mila. Fiecare are o parte de indeplinit; fiecaruia ii este acordata o masura de lumina, adaptata la nevoile timpului sau si indestulatoare spre a-l face in stare sa implineasca lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat s-o faca. Cu toate acestea, nici un om, oricat ar fi fost el onorat de Cer, n-a ajuns la o intelegere deplina a marelui Plan de Mantuire sau chiar la o apreciere desavarsita a planului divin in lucrarea timpului sau. Oamenii nu inteleg pe deplin ce ar dori Dumnezeu sa aduca la indeplinire prin lucrarea pe care le-o da de facut; ei nu inteleg sub toate aspectele ei solia pe care o rostesc in numele Sau.

"Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic?" "Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul.

Ci, cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre!" "Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit." (Iov 11,7; Is. 55,8.9; 46,9.10)

Chiar si proorocii, care au fost favorizati cu o iluminare deosebita a Duhului, n-au inteles pe deplin importanta descoperirilor incredintate lor. Intelesul avea sa fie dezvaluit de la un veac la altul, pe masura ce poporul lui Dumnezeu urma sa aiba nevoie de indrumarea cuprinsa in ele.

Petru, scriind despre mantuirea adusa la lumina prin Evanghelie, spune: "Proorocii, care au proorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri." (1 Petru 1,10-12)

Cu toate ca nu le-a fost dat proorocilor sa inteleaga deplin lucrurile descoperite, ei au cautat cu staruinta sa primeasca toata lumina pe care Dumnezeu le-o descoperise dupa buna Sa placere. Ei "cercetau cu staruinta, cautand sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos care era in ei!" Ce lectie pentru poporul lui Dumnezeu din era crestina, pentru a carui folosinta au fost date aceste proorocii slujitorilor Sai! "Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru noi spuneau aceste lucruri". Observati pe acesti oameni sfinti ai lui Dumnezeu, cercetand cu staruinta descoperirile date lor pentru generatiile care nu se nascusera inca. Puneti in contrast zelul lor sfant cu neglijenta manifestata de cei favorizati din zilele sfarsitului fata de acest dar al cerului. Ce mustrare pentru cei indiferenti, iubitori de comoditate si lume, care se multumesc sa declare ca profetiile nu pot fi intelese!

Desi mintile marginite ale oamenilor nu sunt in stare sa patrunda

in sfaturile Celui Infinit sau sa inteleaga deplin realizarea scopurilor Sale, se intampla adesea ca, din cauza vreunei greseli sau vreunei neglijente din partea lor, sa inteleaga slab soliile Cerului. Nu rareori mintea oamenilor si chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atat de orbita de parerile omenesti, de traditii si de invataturile false ale oamenilor, incat nu sunt in stare sa prinda decat in parte lucrurile mari pe care El le-a descoperit in Cuvantul Sau. Asa au stat lucrurile cu ucenicii lui Hristos, chiar atunci cand Mantuitorul era cu ei in persoana. Mintea lor era imbibata de conceptia populara cu privire la Mesia, ca print pamantesc, care urma sa-l ridice pe Israel pe tronul imparatiei universale, si nu puteau intelege insemnatatea cuvintelor Lui prin care prevestea suferintele si moartea Sa.

Insusi Hristos ii trimisese cu solia: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape: pocaiti-va si credeti in Evanghelie". (Marcu 1,15). Aceasta solie era intemeiata pe profetia capitolului 9 din Daniel. Cele saizeci si noua de saptamani erau aratate de inger ca se intind pana la "printul Mesia", iar ucenicii priveau inainte, cu sperante sigure si cu anticipari pline de bucurie, spre intemeierea imparatiei lui Mesia la Ierusalim, pentru a conduce pamantul intreg.

Displayed: 5048 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online