Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 20
Cap. 18 - Un reformator american
Un fermier cinstit si drept, care ajunsese sa se indoiasca de autoritatea divina a Scripturilor si care totusi dorea sincer sa cunoasca adevarul, a fost barbatul ales in mod deosebit de Dumnezeu pentru a fi in avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos. Asemenea multor reformatori, William Miller se luptase la inceputul vietii cu saracia si a invatat astfel marile lectii ale perseverentei si ale tagaduirii de sine. Membrii familiei din care provenea se caracterizau printr-un spirit de independenta si iubitori de libertate, prin putere de rezistenta, de patriotism fierbinte - trasaturi care predominau si in caracterul sau. Tatal sau fusese capitan in armata Revolutiei si sacrificiilor facute de el in lupte si suferintelor din acea perioada zbuciumata se datoreaza saracia din prima parte a vietii lui Miller.
Avea o constitutie fizica sanatoasa si chiar in copilarie facuse dovada ca are o putere intelectuala mai mult decat obisnuita. Pe masura ce crestea, aceasta devenea si mai accentuata. Mintea lui era activa si bine dezvoltata si avea o sete neobisnuita de a cunoaste. Cu toate ca nu se bucurase de avantajele educatiei dintr-un colegiu, dragostea lui pentru studiu si deprinderea unei cugetari ingrijite, precum si a unui spirit critic au facut din el un barbat cu o judecata sanatoasa si cu vederi largi. El avea un caracter moral fara repros si o reputatie de invidiat, fiind unanim respectat pentru integritatea, echilibrul si darnicia lui. Prin consecventa si perseverenta a castigat de timpuriu competenta,
mentinandu-si in continuare obiceiul lui de a studia. A indeplinit diferite slujbe civile si militare de incredere, iar drumurile catre bogatie si onoruri ii pareau larg deschise.
Mama lui avea o evlavie curata si el, din copilarie, fusese impresionat de problemele religioase. Cu toate acestea, din tinerete fusese dus in societatea deistilor, a caror influenta era foarte puternica datorita faptului ca acestia erau in majoritate cetateni buni, oameni cu trasaturi umanitare si caritabile. Traind asa cum traiau ei, in mijlocul unor institutii crestine, caracterele lor fusesera modelate pana la un anumit punct de mediul inconjurator. Capacitatile deosebite care le-au castigat respectul si increderea se datorau Bibliei; si totusi aceste daruri bune devenisera atat de pervertite, incat exercitau o influenta impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Unindu-se cu acesti barbati, Miller a ajuns sa nutreasca sentimentele lor. Interpretarile Scripturii din acea perioada prezentau greutati care ii pareau de netrecut; totusi aceasta credinta noua, care punea deoparte Biblia, nu-i oferea nimic mai bun in schimb, asa ca a ramas mai departe nemultumit. Totusi, timp de 12 ani a continuat sa sustina aceste vederi. Dar la varsta de 34 de ani, Duhul Sfant l-a impresionat, convingandu-l ca este pacatos. In toate cautarile sale de pana atunci, n-a putut gasi o asigurare a fericirii dincolo de mormant. Viitorul ii parea intunecat si sumbru. Referindu-se mai tarziu la simtamintele lui din vremea aceea, spunea:
"Gandul nimicirii ma ingheta si ma ducea la deznadejde, iar ziua socotelilor era pentru toti o distrugere sigura. Cerurile erau ca arama, deasupra capului, iar pamantul de sub picioare era ca fierul. Vesnicia - ce era oare? Si moartea - de ce mai exista? Cu cat gandeam mai mult, cu atat eram mai departe de explicatie. Cu cat ma adanceam in cugetarea aceasta, cu atat mai contradictorii erau concluziile. Am incercat sa nu mai gandesc, dar gandurile nu le puteam stapani. Eram cu adevarat nenorocit, dar nu intelegeam cauza. Am murmurat si m-am plans, dar nu stiam de ce. Imi dadeam seama ca eram rau, dar nu stiam cum si unde sa gasesc binele. M-am jelit, dar fara nadejde".
In aceasta stare a continuat timp de cateva luni. "Deodata", spunea el, "caracterul Mantuitorului a impresionat cu putere mintea mea. Se parea ca exista o fiinta atat de buna si de miloasa care sa ispaseasca nelegiuirile noastre, si prin aceasta sa ne salveze de suferinta si de pedeapsa pacatului. Imediat am simtit cat de iubitoare poate fi aceasta fiinta si mi-am inchipuit ca ma pot arunca in bratele Sale si sa ma incred in mila unuia ca El. Dar s-a ridicat intrebarea: Cum se poate dovedi ca exista o astfel de Fiinta? Am descoperit ca in afara de Biblie nu se gaseste nici o dovada de existenta unui asa Mantuitor sau chiar a unei stari viitoare...
Si am inteles ca Biblia scotea in evidenta tocmai un astfel de Mantuitor de care aveam eu nevoie; si am fost uimit sa descopar cum o carte neinspirata dezvolta niste principii atat de perfect adaptate nevoilor unei lumi cazute. Am fost constrans sa admit ca Scripturile trebuiau sa fie o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit placerea mea; iar in Isus am gasit un prieten. Mantuitorul a devenit pentru mine primul dintre zeci de mii de prieteni; iar Scripturile, care mai inainte pentru mine erau intunecate si contradictorii, au devenit o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea. Mintea mi s-a linistit si mi s-a limpezit. Am constatat ca Domnul Dumnezeu este o stanca in mijlocul oceanului vietii. Biblia a devenit apoi studiul meu de capetenie si pot spune cu adevarat ca am cercetat-o cu o mare placere. Am gasit acea jumatate despre care nu mi s-a vorbit niciodata. M-am intrebat atunci de ce nu vazusem mai inainte frumusetea si maretia ei si m-am minunat cum de am putut-o respinge. Am descoperit tot ce-mi putea dori inima si un bun leac pentru toate bolile sufletului. Am pierdut gustul pentru orice alta lectura si mi-am indreptat inima sa primesc intelepciune de la Dumnezeu." (S.Bliss, Memoirs of W.Miller, p. 65-67)
Displayed: 5680 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online