Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 18:26-*
Previous part
"Initiatorii constitutiei au recunoscut principiul vesnic, prin care legatura omului cu Dumnezeul sau este mai presus de legislatia omeneasca, iar drepturile constiintei sunt inalienabile. N-au fost necesare discutii pentru a stabili acest adevar; il simtim in pieptul nostru. Aceasta constiinta a fost aceea care, in ciuda legilor omenesti, a sustinut atatia martiri in chinuri si flacari. Ei simteau ca datoria lor fata de Dumnezeu era mai presus de legislatiile omenesti si ca omul nu are
nici o autoritate asupra constiintei lor. Este un principiu innascut pe care nimic nu-l poate sterge." (Congressional documents, USA, seria nr. 200, document nr. 271)
Cand s-a raspandit in tarile Europei vestea despre o tara in care orice om se poate bucura de rodul muncii lui si poate asculta de convingerile constiintei lui, mii de oameni s-au indreptat spre tarmurile Lumii Noi. Coloniile s-au inmultit cu repeziciune. "Massachusetts, printr-o lege speciala, oferea o primire buna si un ajutor, din subscriptie publica, crestinilor de orice nationalitate, care fugeau peste Atlantic, 'pentru a scapa de razboaie, de foamete sau de apasarea persecutorilor lor'. In felul acesta fugarii si oprimatii deveneau prin lege oaspetii statului." (Martyn vol 5, p. 417). In timpul celor douazeci de ani de la prima debarcare la Plymouth, mii de peregrini se stabilisera in Noua Anglie.
Pentru a-si asigura idealul urmarit, "se multumeau sa aiba o existenta saracacioasa, printr-o viata de truda si de simplitate. Nu cereau de la pamantul lor decat rodul muncii. Nu se lasau imbatati de visuri care sa aduca ceata amagirii pe calea lor... Se multumeau cu un progres incet, dar continuu al starii lor sociale. Suportau cu rabdare privatiunile vietii desertului, udand pomul libertatii cu lacrimile lor si cu sudoarea fruntii pana si-a infipt adanc radacinile in pamant."
Biblia era privita ca temelia credintei lor, izvorul intelepciunii, carta a libertatii. Principiile ei erau prezentate cu sarguinta in camin, in scoala si in biserica, iar roadele se vedeau in economie, in inteligenta, in curatie si in cumpatare. Cineva putea trai ani de zile intr-o asezare puritana "fara a vedea vreun betiv, fara sa auda vreun blestem sau sa intalneasca un cersetor". (Bancroft, pt. 1, cap. 19, p. 25). Se demonstra ca principiile Bibliei constituie cele mai sigure garantii ale demnitatii nationale. Coloniile, la inceput slabe si izolate, au devenit o federatie de state puternice, iar lumea privea cu uimire pacea si prosperitatea unei "biserici fara papa si a unui stat fara rege".
Un numar din ce in ce mai mare de oameni erau continuu atrasi catre
tarmurile Americii, manati insa de motive cu totul diferite de ale primilor peregrini. Desi credinta si curatia de la inceput exercitau o putere larg raspandita si modelatoare, influenta ei a inceput sa scada pe masura ce crestea numarul acelora care cautau numai castiguri materiale.
Randuiala adoptata de primii colonisti, de a ingadui numai membrilor bisericii sa voteze sau sa detina o slujba in guvernarea civila, a dus la urmarile cele mai dezastruoase. Aceasta masura fusese acceptata ca mijloc pentru a pastra curatia statului, dar ea a avut ca urmare coruptia in biserica. Marturisirea religiei fiind conditia votului si a detinerii unei slujbe, multi, manati numai din motive politice, s-au unit cu biserica fara sa-si schimbe inima. In felul acesta, bisericile au ajuns sa fie formate intr-o mare masura din persoane nepocaite; si chiar printre slujitorii bisericii erau unii care nu numai ca sustineau invataturi ratacite, dar nu cunosteau nici puterea innoitoare a Duhului Sfant. Din nou s-au demonstrat consecintele nefaste, prea adesea vazute in istoria bisericii din zilele lui Constantin si pana in prezent, ale incercarii de a cladi cu ajutorul statului, de a face apel la puterea pamanteasca pentru sprijinirea Evangheliei Aceluia care declarase: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta". (Ioan 18,36). Unirea bisericii cu statul, in oricat de mica masura, chiar daca pare ca aduce lumea mai aproape de biserica, in realitate aduce biserica mai aproape de lume.
Marele principiu aparat cu atata noblete de Robinson si de Roger Williams, ca adevarul este in continuu progres si ca orice crestin trebuie sa fie gata a primi toata lumina care poate straluci din Cuvantul sfant al lui Dumnezeu, a fost pierdut din vedere de catre urmasii lor. Bisericile protestante din America - precum si cele din Europa - atat de mult favorizate de primirea binecuvantarilor Reformei, n-au mai inaintat pe calea ei. Cu toate ca, din timp in timp, s-au ridicat oameni credinciosi pentru a vesti adevarul cel nou si pentru a demasca ratacirea cultivata vreme indelungata, majoritatea, asemenea iudeilor din zilele lui Hristos sau ca papistasii din timpul lui Luther, s-au multumit sa creada asa cum au crezut parintii lor
si sa traiasca asa cum au trait ei. De aceea religia a degenerat iarasi in formalism; iar ratacirile si superstitiile ar fi fost inlaturate daca biserica ar fi continuat sa mearga in lumina Cuvantului lui Dumnezeu asa au fost pastrate si cultivate. In felul acesta spiritul inspirat de Reforma a disparut treptat, pana cand a ajuns sa fie nevoie de o reforma aproape tot atat de mare in bisericile protestante cum fusese nevoie si in biserica Romei din timpul lui Luther. Exista acelasi spirit lumesc, aceeasi toropeala spirituala, un respect asemanator fata de parerile oamenilor, substituind teoriile oamenilor invataturilor Cuvantului lui Dumnezeu.
Displayed: 5513 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online