Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 17:58-*

Previous part

Curtea regala se dedase luxului si imoralitatii. Exista prea putina incredere intre popor si conducatori. Neincrederea era amprenta care se vedea pe toate masurile conducerii, care erau privite ca fiind amagitoare si egoiste. Cu peste o jumatate de secol inainte de timpul Revolutiei, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar si in acele vremuri grele, s-a caracterizat ca fiind un monarh nepasator, lipsit de seriozitate si senzual. Cu o aristocratie depravata si cruda si cu o clasa de jos ignoranta si saracita, cu statul inglodat in datorii, iar poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a prevedea un deznodamant teribil si iminent. Fata de avertismentele sfatuitorilor lui, regele obisnuia sa raspunda: "Incercati sa faceti ca lucrurile sa mearga cat traiesc eu; dupa ce voi muri

poate veni orice". Zadarnic se insista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu avea nici curajul si nici puterea pentru a le face fata. Nenorocirea care ameninta Franta era descrisa foarte bine in raspunsul lui nepasator si egoist: "Dupa mine potopul!"

Exploatand gelozia regilor si a claselor conducatoare, Roma i-a influentat sa-i tina pe oameni in sclavie, bine stiind ca in felul acesta statul va fi slabit si nadajduind ca pe calea aceasta ii va inlantui atat pe conducatori, cat si poporul in robia ei. Cu o politica clarvazatoare, ea si-a dat seama ca pentru a-i inrobi pe oameni cu adevarat trebuie incatusate sufletele lor; ca cea mai sigura cale de a-i impiedica sa iasa din sclavia lor era sa nu le dea libertate. De o mie de ori mai groaznica decat suferinta fizica, ce rezulta din procedeele ei, era degradarea morala. Lipsit de Biblie si lasat prada invataturilor fanatismului si egoismului, poporul era incatusat in ignoranta si superstitie, cufundat in viciu, incat era cu totul neinstare sa se conduca singur.

Dar deznodamantul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de ceea ce planuise Roma. In loc sa tina masele in supunere oarba fata de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect transformarea lor in necredinciosi si revolutionari. Ei au ajuns sa dispretuiasca romanismul si pe preoti. Priveau clerul ca fiind partas la apasarea lor. Singurul dumnezeu pe care-l recunoscusera era zeul Romei, iar invatatura lui era singura lor religie. Ei priveau lacomia si cruzimea Romei ca fiind rodul natural al Bibliei, si ca atare nu doreau sa aiba parte de ea.

Roma reprezentase gresit caracterul lui Dumnezeu si pervertise cererile Sale, iar acum oamenii lepadau atat Biblia, cat si pe Autorul ei. Ea ceruse o credinta oarba in dogmele ei, sub pretinsa pedeapsa a Scripturilor. Ca urmare, Voltaire impreuna cu tovarasii lui au lepadat Cuvantul lui Dumnezeu cu totul si au raspandit pretutindeni otrava necredintei. Roma ii tinuse pe oameni la pamant, sub calcaiul ei de fier; iar acum masele, degradate si brutalizate in repulsia lor fata de tirania

ei, au dat la o parte orice restrictie. Infuriati de stralucirea necinstita careia ii dadusera atata vreme inchinare, au respins atat adevarul, cat si ratacirea; si confundand libertatea cu destrabalarea, robii viciului triumfau in libertatea lor inchipuita.

La inceputul Revolutiei, printr-o concesie a regelui, poporului i-a fost acordata o reprezentare mai numeroasa decat a nobililor impreuna cu clerul. In felul acesta balanta puterii era in mainile lor; dar nu erau pregatiti sa o foloseasca nici cu intelepciune si nici cu moderatie. In graba de a indrepta relele din cauza carora suferisera, s-au hotarat sa-si asume refacerea societatii. Un popor inrait din cauza suferintei, a carui minte era plina de manie si de amintirile vechilor nedreptati, s-a hotarat sa puna capat starii de mizerie care ajunsese de nesuportat si sa se razbune pe aceia pe care-i socotea ca autori ai suferintelor lui. Cei napastuiti si-au insusit lectia pe care o invatasera sub tiranie si au devenit opresorii celor care i-au asuprit.

Nefericita Franta culegea in sange secerisul pe care-l semanase. Teribile au fost urmarile supunerii ei fata de puterea stapanitoare a Romei. Chiar acolo unde Franta, sub influenta romanismului, inaltase primul rug la inceputul Reformei, acolo, revolutia a pus prima ghilotina. Si chiar in locul in care primii martiri ai credintei protestante fusesera arsi in secolul al XVI-lea, au fost ghilotinate primele victime in secolul al XVIII-lea. Respingand Evanghelia care i-ar fi adus vindecare, Franta a deschis usa pentru necredinta si ruina. Cand restrictiile Legii lui Dumnezeu au fost inlaturate, s-a vazut ca legile omului erau neinstare sa tina in frau valurile puternice ale patimii omenesti; iar natiunea s-a prabusit in revolta si anarhie. Razboiul impotriva Bibliei a inaugurat o era care este cunoscuta in istoria lumii sub numele de Domnia Terorii. Pacea si fericirea au fost alungate din caminele si din inimile oamenilor. Nimeni nu mai era in siguranta. Acela care invingea astazi era suspectat si condamnat maine. Violenta si desfraul nu mai cunosteau margini.

Regele, clerul si nobilii au fost obligati sa se supuna atrocitatilor unui popor intaratat si innebunit. Setea lui de razbunare a fost doar stimulata de executarea regelui; iar aceia care hotarasera moartea lui l-au urmat in scurta vreme la esafod. S-a hotarat un macel general al tuturor acelora care erau banuiti de ostilitate fata de Revolutie. Inchisorile care gemeau au ajuns la un moment dat sa cuprinda mai mult de doua sute de mii de prizonieri. Orasele regatului asistau la scene inspaimantatoare. O partida a revolutionarilor era impotriva celeilalte, iar Franta a devenit un vast camp de mase care se luptau, manate de furia pasiunilor. "In Paris, rascoalele urmau una dupa alta, iar cetatenii erau impartiti in nenumarate partide, care pareau ca nu au alta tinta decat exterminarea reciproca." Si pentru a incorona nenorocirea generala, natiunea a fost implicata intr-un razboi lung si distrugator cu marile puteri ale Europei. "Tara era in pragul falimentului, armatele cereau sa li se plateasca soldele. Parizienii erau infometati, provinciile erau pustiite de talhari, iar civilizatia se prabusise in anarhie si desfrau."

Displayed: 6129 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online