Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 15
Cap. 13 - In Tarile de Jos si Scandinavia

In Tarile de Jos, tirania papala a provocat inca de timpuriu un protest hotarat. Cu sapte sute de ani inainte de venirea lui Luther, pontiful roman a fost acuzat fara teama de doi episcopi care, cunoscand caracterul adevarat al "sfantului scaun", au fost trimisi cu urmatoarea solie la Roma: Dumnezeu "a facut din imparateasa si mireasa Lui, biserica, o mostenire vesnica si nobila pentru familia ei, o zestre care nu putrezeste si nu piere niciodata, dandu-i un sceptru si o coroana vesnica, ale carei beneficii ti le-ai insusit asemenea unui hot. Te-ai asezat in Templul lui Dumnezeu; si in loc sa fii pastor, ai devenit lup pentru oi;... ne-ai facut sa credem ca esti episcopul suprem, dar te porti mai degraba ca un tiran... In loc sa fii robul robilor, cum iti place sa te numesti, cauti sa devii domnul domnilor... Aduci dispret peste poruncile lui Dumnezeu; dar... Duhul Sfant este ziditorul tuturor bisericilor de pe intinsul lumii... Cetatea Dumnezeului nostru, ai carei cetateni suntem, cuprinde toate colturile cerului; si este mai mare decat orasul, numit de catre sfintii profeti Babilonul, care pretinde a fi de origine divina si care se inalta prin sine pana la cer, se lauda ca intelepciunea lui este nemuritoare; iar in cele din urma, fara nici un temei, afirma ca ea n-a gresit niciodata si nici nu poate gresi." (Gerard Brandt, History of the Reformation in and About the Low Countries, b.1, p.6)

Altii s-au ridicat secol dupa secol pentru a repeta acest protest. Acei invatatori de la inceput, care, calatorind prin diferite tari si cunoscuti sub nume diferite, au avut caracterul misionarilor valdenzi si au raspandit pretutindeni cunostinta Evangheliei, au patruns si in Tarile de Jos. Invataturile lor s-au raspandit cu repeziciune. Ei au tradus Biblia valdenza in versuri in limba olandeza. Ei spuneau ca "in ea se gasea un mare avantaj; nici glume, nici povesti, nici fleacuri, nici amagiri, ci numai cuvintele adevarului; ca, desigur, ici si colo era cate o coaja tare, dar ca miezul si dulceata a ceea ce era bun si sfant putea fi descoperit cu usurinta in ea." (Idem, b.1, p.14). Asa scriau prietenii vechii credinte inca din secolul al XII-lea.

Acum au inceput persecutiile Romei; dar, in mijlocul rugurilor si torturilor, credinciosii continuau sa se inmulteasca, declarand cu hotarare ca Biblia este singura autoritate infailibila in materie de religie si ca "nici un om nu poate fi constrans sa creada, ci trebuie sa fie castigat prin predicare". (Martyn, vol.2, p.87)

Invataturile lui Luther au gasit un teren fertil in Tarile de Jos, unde s-au ridicat barbati sinceri si credinciosi pentru a predica Evanghelia. Dintr-una din provinciile Olandei a venit Menno Simons. Instruit ca romano-catolic si hirotonit ca preot, era cu totul necunoscator in ceea ce priveste Biblia, pe care nu o citise de teama de a nu fi amagit de erezie. Atunci cand l-a cuprins o indoiala cu privire la doctrina transsubstantiatiunii, el a privit-o ca fiind o ispita din partea lui Satana si, prin rugaciune si marturisire, a cautat sa se libereze de ea, dar in zadar. A inceput sa faca fapte de desfrau pentru a incerca sa aduca la tacere glasul mustrator al constiintei, dar a fost fara folos. Dupa un timp, a fost condus la studiul Noului Testament si acesta impreuna cu scrierile lui Luther l-au determinat sa primeasca credinta reformata. Apoi, la scurt timp a fost martor, intr-un sat vecin, la decapitarea unui om condamnat la moarte pentru ca se rebotezase. Aceasta l-a facut sa studieze Biblia cu privire la botezul copiilor. Dar n-a putut gasi nici o dovada in Scripturi in favoarea lui; a vazut, dimpotriva, ca pocainta

si credinta sunt peste tot cerute ca o conditie pentru primirea botezului.

Menno s-a retras din biserica romano-catolica, consacrandu-si viata predicarii adevarurilor pe care le primise. Atat in Germania, cat si in Tarile de Jos se ivise o grupa de fanatici care sustineau invataturi absurde si provocatoare de rascoala, batjocorind ordinea si decenta sau recurgand la violenta si razvratire. Menno a vazut rezultatele grozave la care urmau sa ajunga in mod inevitabil aceste miscari si s-a impotrivit cu putere invataturilor ratacite si metodelor salbatice ale acestor fanatici. Totusi, erau multi care fusesera inselati de catre acesti fanatici, dar care apoi renuntasera la invataturile lor amagitoare, si mai existau inca multi urmasi ai vechilor crestini, roade ale invataturilor valdenze. Menno a lucrat cu mare ravna si succes printre aceste grupe.

Timp de 25 de ani a calatorit incoace si incolo impreuna cu sotia si copiii sai, indurand greutati si lipsuri mari, avand continuu viata in primejdie. A parcurs Tarile de Jos si nordul Germaniei, lucrand indeosebi printre clasele mai umile, dar exercitand o influenta vasta. Cu o elocventa innascuta, desi avea putina instruire, era un barbat cu o integritate fara repros, cu un spirit umil si un comportament amabil, de o evlavie sincera si serioasa, exemplificand in viata lui preceptele pe care le predica, fapt care castiga increderea oamenilor. Discipolii sai au fost imprastiati si asupriti. Ei au avut mult de suferit fiind confundati cu fanaticii din Münster. Dar cu toate acestea datorita lucrarii lui multi au fost convertiti.

Displayed: 5285 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online