Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor 13:45-*

Previous part

"Tot ce au spus lutheranii este adevarat, nu putem nega nimic", a declarat un episcop catolic. "Puteti respinge printr-o judecata sanatoasa marturisirea facuta de elector si de aliatii lui?", intreba un altul pe dr. Eck. "Cu scrierile apostolilor si ale proorocilor - nu", a fost raspunsul, "dar cu acelea ale Parintilor bisericesti si ale conciliilor - da". "Inteleg", a raspuns cel care intrebase, "lutheranii dupa parerea dumneavoastra sunt in cadrul Scripturii, iar noi in afara ei". (Idem, b.14, cap.8)

Unii dintre printii germani au fost castigati pentru credinta reformata. Insusi imparatul a declarat ca articolele protestantilor erau numai adevar. Confesiunea a fost tradusa in multe limbi si a circulat in toata Europa, fiind primita de milioane de oameni din generatiile urmatoare, ca exprimare a credintei lor.

Slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu nu se ostenisera in zadar. Cand puterile, stapanirile si duhurile rele din locurile ceresti s-au unit impotriva lor, Domnul nu l-a uitat pe poporul Sau. Daca ochii le-ar fi fost deschisi, ar fi vazut o dovada evidenta a prezentei si ajutorului divin, asemanatoare cu aceea care a fost data unui profet din vechime. Cand robul lui Elisei a aratat stapanului o armata vrajmasa care i-a inconjurat si le-a taiat orice cale de scapare, profetul s-a rugat: "Doamne, Te rog, deschide-i ochii ca sa vada". (2 Regi 6,17). Si iata ca muntele era plin de care si cai de foc, armata cerului statea pentru a-l ocroti pe omul lui Dumnezeu. Tot in acest fel i-au pazit ingerii si pe lucratorii cauzei Reformei.

Unul dintre principiile sustinute categoric de Luther a fost ca nu trebuie sa se apeleze la puterea pamanteasca pentru a sprijini Reforma "si nici o cerere sa nu fie facuta armatelor pentru a o apara". S-a bucurat ca Evanghelia a fost marturisita de catre printii imperiului; dar atunci cand ei au propus sa se uneasca intr-o liga de aparare, el a declarat ca "invatatura Evangheliei trebuie sa fie aparata numai de Dumnezeu. Cu cat omul se amesteca mai putin in aceasta lucrare, cu atat mai evidenta va fi interventia lui Dumnezeu in favoarea ei. Toate masurile politice de prevedere propuse erau, dupa parerea lui, din br cauza fricii nedemne si a neincrederii pacatoase." (D'Aubigné, b.10, cap.14)

Cand dusmanii cei puternici s-au unit pentru a distruge credinta reformata si mii de sabii porneau sa se napusteasca impotriva ei, Luther scria: "Satana isi dezlantuie furia; pontifii nelegiuiti urzesc; iar noi suntem amenintati cu razboiul. Ii sfatuiesc pe oameni sa se lupte cu mult curaj inaintea tronului lui Dumnezeu, prin credinta si rugaciune, asa ca dusmanii nostri, invinsi de Duhul lui Dumnezeu, sa fie constransi la pace. Dorinta noastra de capetenie, munca noastra de seama este rugaciunea; oamenii sa stie ca acum sunt expusi taisului sabiei si urii lui Satana si sa se roage." (D'Aubigné, b.10, cap.14)

Din nou, pentru ultima oara, referindu-se la liga preconizata de printii reformati, Luther a declarat ca singura arma folosita in aceasta lupta trebuie sa fie "sabia Domnului". El scria electorului de Saxonia: "Nu putem aproba alianta propusa, avand constiinta libera. Mai bine sa murim de zece ori decat sa vedem ca Evanghelia noastra provoaca varsarea unei singure picaturi de sange. Partea noastra este sa fim asemenea mieilor dusi la macelarie. Crucea lui Hristos trebuie purtata. Inaltimea Voastra sa fie fara teama. Vom face mai mult prin rugaciunile noastre decat toti vrajmasii prin laudarosiile lor. Numai sa nu va fie patate mainile cu sangele fratilor vostri. Daca imparatul cere sa fim dusi inaintea tribunalelor lui, suntem gata sa ne prezentam. Altetea Voastra nu poate apara nici credinta mea, nici a altora, ci fiecare trebuie sa creada, asumandu-si riscul." (Idem, b.14, cap.1)

Din locul ascuns al rugaciunii a venit puterea care a zguduit

lumea in marea Reforma. Acolo, cu liniste sfanta, slujitorii lui Dumnezeu si-au sprijinit picioarele pe stanca fagaduintelor Sale. In timpul luptei de la Augsburg, Luther "nu lasa sa treaca nici o zi fara sa consacre cel putin trei ore pentru rugaciune si erau ceasurile cele mai potrivite pentru studiu". In camaruta lui retrasa era auzit revarsandu-si sufletul inaintea lui Dumnezeu in cuvinte pline de adorare, teama si nadejde, ca si cand ar fi vorbit cu un prieten. "Stiu ca Tu esti Tatal nostru si Dumnezeul nostru", spunea el, "si ca ii vei risipi pe prigonitorii copiilor Tai; caci Tu Insuti esti amenintat impreuna cu noi. Toata aceasta problema este a Ta si numai pentru ca Tu ne-ai constrans am pus noi umarul la ea. Apara-ne, o, Tata!" (Idem, b.16, cap.6)

Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara nelinistii si a fricii, ii scria: "Har si pace in Hristos - in Hristos zic, si nu in lume. Amin. Urasc din toata inima acele ingrijorari care te consuma. Daca aceasta cauza este nedreapta, paraseste-o; daca este dreapta, de ce sa punem la indoiala fagaduintele Aceluia care ne porunceste sa dormim fara teama?... Hristos nu va lipsi din lucrarea dreptatii si a adevarului. El traieste, El domneste; atunci de ce sa ne temem?" (Idem, b.14, cap.6)

Displayed: 5103 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online