Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Tragedia veacurilor/ 13
Cap. 11 - Protestul printilor
Una dintre cele mai nobile marturii care au fost depuse vreodata in favoarea Reformei a fost protestul adresat de printii crestini din Germania, la Dieta din Speier, in anul 1529. Curajul, credinta si statornicia acestor barbati ai lui Dumnezeu au castigat pentru veacurile urmatoare libertatea de gandire si constiinta. Protestul lor a dat bisericii reformate numele de protestanta; principiile lui sunt "insasi esenta protestantismului". (D'Aubigné, b.13, cap.6)
O zi intunecata si amenintatoare venise pentru Reforma. In ciuda edictului de la Worms, care il declara pe Luther in afara legii si interzicea invataturile sau credinta in doctrinele lui, toleranta religioasa progresase in imperiu. Dumnezeu, in providenta Sa, pusese in deruta fortele care se impotriveau adevarului. Carol al V-lea jurase sa starpeasca Reforma, dar, ori de cate ori isi ridica mana sa loveasca, fusese obligat sa loveasca in alta parte. Mereu si mereu, distrugerea iminenta a tuturor acelora care indrazneau sa se impotriveasca Romei parea inevitabila; dar in momentul critic apareau ori armatele turcesti la frontiera rasariteana, ori imparatul Frantei sau chiar papa insusi, gelos pe puterea mereu crescanda a imparatului, pornea razboi impotriva lui; si in felul acesta, in mijlocul luptei si framantarii popoarelor, Reforma avusese ragazul sa se intareasca si sa se raspandeasca.
In cele din urma, insa, suveranii papali s-au impacat pentru a face cauza comuna impotriva reformatilor. Dieta din Speier, din anul 1526, daduse fiecarui stat libertatea deplina in materie de religie pana la intrunirea unui conciliu general; dar abia trecusera primejdiile care amenintasera
aceasta fagaduinta, ca imparatul a convocat o a doua Dieta la Speier, in anul 1529, cu scopul de a starpi erezia. Printii urmau sa fie convinsi, prin mijloace pasnice daca era posibil, sa se declare impotriva Reformei; dar daca aceasta nu reusea, Carol era hotarat sa recurga la sabie.
Papistasii jubilau. Au venit la Speier intr-un numar mare si si-au manifestat deschis impotrivirea lor fata de reformatori si fata de toti aceia care-i favorizau. Melanchton spunea: "Suntem uraciunea si gunoiul lumii; dar Hristos va privi asupra sarmanului Sau popor si-l va pazi". (Idem, b.13, cap.5). Printilor Evangheliei prezenti la Dieta le-a fost interzis chiar sa li se predice Evanghelia in locuintele lor. Insa poporul din Speier, insetat dupa Cuvantul lui Dumnezeu si in ciuda interdictiei, se aduna cu miile la serviciile divine tinute in capela electorului de Saxonia.
Faptul acesta a grabit izbucnirea crizei. Un mesaj imperial a anuntat Dieta ca, intrucat hotararea care dadea libertate de constiinta daduse nastere la dezordini mari, imparatul cerea sa fie anulata. Acest act arbitrar a provocat indignarea si ingrijorarea crestinilor evanghelici. Unul dintre ei spunea: "Hristos a cazut iarasi in mainile lui Caiafa si ale lui Pilat". Romanistii au devenit mai violenti. Un papistas fanatic declara: "Turcii sunt mai buni decat lutheranii, caci turcii tin zilele de post, pe cand lutheranii le calca. Daca ar fi sa alegem intre Sfintele Scripturi ale lui Dumnezeu si vechile rataciri ale bisericii, le-am respinge pe cele dintai". Melanchton remarca: "In fiecare zi, in plina adunare, Faber arunca pietre noi in evanghelistii nostri". (Idem, b. 13, cap. 5)
Toleranta religioasa fusese stabilita legal, iar statele evanghelice s-au hotarat sa se impotriveasca violarii drepturilor lor. Lui Luther, care era inca sub anatema impusa de edictul din Worms, nu i-a fost ingaduit sa se prezinte la Speier; dar locul i-a fost tinut de colaboratorii si printii pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a apara cauza in aceasta imprejurare. Nobilul Frederic de Saxonia, protectorul de alta data al lui Luther,
murise, dar ducele Johan, fratele si succesorul lui, salutase cu bucurie Reforma si, cu toate ca era iubitor de pace, a dovedit o mare energie si mult curaj in toate problemele legate de interesele credintei.
Preotii au cerut ca statele care primisera Reforma sa se supuna fara conditii jurisdictiei romane. Reformatorii, pe de alta parte, pretindeau libertatea care le fusese acordata mai inainte. Ei nu puteau fi de acord ca Roma sa aduca din nou sub stapanirea ei acele state care primisera cu o mare bucurie Cuvantul lui Dumnezeu.
In cele din urma s-a propus un compromis, si anume ca acolo unde Reforma nu se inradacinase, edictul din Worms sa fie aplicat cu putere; dar "in statele in care oamenii s-au indepartat de ea si unde nu se puteau conforma ei fara primejdia revoltei, sa nu se faca o noua reforma, sa nu se mai trateze punctele controversate, sa nu fie impiedicat serviciul liturghiei si sa nu se ingaduie nici unui romano-catolic sa imbratiseze lutheranismul." (Idem, b.13, cap.5). Aceasta masura a fost luata de Dieta spre marea satisfactie a preotilor si prelatilor papali.
In acest edict se accentua: "Reforma nu mai trebuie sa se raspandeasca... acolo unde nu este cunoscuta, nici sa nu fie intarita pe temelii solide acolo unde exista deja". (Idem, b.13, cap.5). Libertatea cuvantului urma sa fie interzisa. Nu mai era ingaduita nici o convertire. Iar prietenilor Reformei li se cerea sa se supuna imediat acestor interdictii si restrictii. Sperantele lumii pareau gata sa fie inabusite. "Restabilirea ierarhiei romane...urma sa readuca vechile abuzuri" si avea sa se gaseasca usor o anumita ocazie pentru "distrugerea unei lucrari care si asa fusese destul de violent zdruncinata de fanatism si neintelegere". (Idem, b.13, cap.5)
Displayed: 5550 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online