Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 39
Cap. 38 - Veniti sa va odihniti

REVENIND DIN CALATORIA MISIONARA, "apostolii s-au adunat la Isus si I-au spus tot ce facusera si tot ce invatasera pe oameni. Isus le-a zis: 'Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu, si odihniti-va putin'. Caci erau multi care veneau si se duceau si ei n-aveau vreme nici sa manance".

Ucenicii au venit la Isus si I-au spus tot. Legatura stransa pe care o aveau cu El i-a incurajat sa aduca in fata Lui experientele lor favorabile si nefavorabile, bucuria de a vedea rezultatele aduse de lucrarea lor, precum si intristarea pentru greselile savarsite, pentru infrangerile si pentru slabiciunile lor. Ei facusera greseli in prima lor lucrare misionara ca evanghelisti si, pe masura ce povesteau cu sinceritate experientele lor lui Hristos, El vedea ca aveau nevoie de multa invatatura. El a mai vazut ca ei obosisera din cauza lucrului si ca aveau nevoie de odihna.

Dar unde se aflau acum nu puteau sa gaseasca locul acela retras de care aveau nevoie, "caci erau multi care veneau si se duceau, si ei n-aveau vreme nici macar sa manance". Oamenii veneau cu gramada dupa Hristos, asteptand cu nerabdare sa fie vindecati si dorind sa asculte cuvintele Lui. Multi se simteau atrasi catre El, pentru ca vedeau in El un izvor de binecuvantari. Multi dintre cei care se imbulzeau in jurul Lui, pentru a primi darul cel pretios al sanatatii, Il primeau ca Mantuitor al lor. Multi altii, temandu-se atunci din cauza fariseilor sa marturiseasca despre El, au fost convertiti la coborarea

Duhului Sfant si L-au cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu inaintea preotilor si mai marilor infuriati.

Dar acum Hristos dorea un loc retras, ca sa poata fi cu ucenicii Sai, deoarece avea sa le spuna multe. In lucrarea lor trecusera prin lupte si intalnisera impotriviri in diferite feluri. Pana aici, ei se sfatuisera cu Isus in toate lucrurile; dar, pentru un timp, fusesera singuri si in anumite ocazii fusesera in mare cumpana, nestiind ce trebuie sa faca. Ei gasisera multa incurajare in lucrarea lor, deoarece Hristos nu-i trimisese fara Duhul Sfant si, prin credinta in El, savarsisera multe minuni; dar acum aveau nevoie sa fie hraniti din Painea Vietii. Aveau nevoie sa mearga intr-un loc retras, unde sa poata sta in comuniune cu Hristos si sa primeasca indrumari pentru lucrarea lor viitoare.

"Isus le-a zis: 'Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu, si odihniti-va putin'." Hristos este plin de bunatate si de mila pentru toti cei ce sunt in serviciul Sau. El voia sa le arate ucenicilor Sai ca Dumnezeu nu cere jertfa, ci mila. Ei isi pusesera tot sufletul pentru a lucra spre binele oamenilor, si aceasta le istovise puterea fizica si intelectuala. Era datoria lor sa se odihneasca.

Cand au vazut succesul lucrarii lor, ucenicii s-au aflat in primejdia de a se increde in ei insisi, de a cultiva ingamfarea spirituala si astfel de a cadea prada ispitelor lui Satana. In fata lor se afla o mare lucrare si, mai inainte de toate, trebuiau sa invete ca taria lor nu se afla in ei, ci in Dumnezeu. Asemenea lui Moise in pustia Sinai, asemenea lui David pe dealurile Iudeii sau asemenea lui Ilie la paraul Cherit, ucenicii aveau nevoie sa se retraga din lucrarea lor obositoare si sa fie in comuniune cu Hristos, cu natura si cu propriile inimi.

Pe cand ucenicii se aflau in calatoria lor misionara, Isus vizitase alte orase si sate, predicand Evanghelia imparatiei. Cam in acest timp, El a primit vestile despre moartea lui Ioan Botezatorul. Evenimentul acesta I-a aratat cu claritate care avea sa fie sfarsitul drumului Sau. Umbre tot mai intunecate se adunau asupra cararii Sale. Preotii si rabinii cautau momentul potrivit pentru a-L omori, iscoadele erau pe urmele Lui si in toate partile se inmulteau comploturile pentru distrugerea Lui. Vestile despre predicarea apostolilor prin Galilea au ajuns pana la Irod, atragandu-i atentia asupra lui Isus si a lucrarii Lui. "Acesta este Ioan Botezatorul", a zis el; "a inviat din morti"; si si-a exprimat dorinta de a-L vedea pe Isus. Irod se temea necontenit ca nu cumva sa se faca pe ascuns vreo revolutie, cu scopul de a-l detrona si de a scutura jugul roman care apasa asupra natiunii iudaice. Spiritul

de nemultumtre si de rascoala pusese stapanire pe intreaga natiune. Se vedea bine ca lucrarea publica a lui Hristos in Galilea nu mai putea continua multa vreme. Scenele suferintei Lui se apropiau si El dorea ca pentru o vreme sa fie departe de nelinistea multimii.

Cu inima intristata, ucenicii lui Ioan au adus trupul mutilat la locul ingropaciunii. "Apoi s-au dus si au dat de stire lui Isus." Ucenicii acestia fusesera gelosi pe Hristos, atunci cand li s-a parut ca ii indeparteaza pe oameni de la Ioan. Ei fusesera de partea fariseilor, acuzandu-L atunci cand statuse cu vamesii la masa lui Matei. Ei se indoisera de misiunea Lui dumnezeiasca, pentru ca nu il eliberase pe Ioan Botezatorul, dar acum, cand invatatorul lor murise si inima lor dorea dupa mangaiere in marea lor intristare si dupa calauzire in lucrarea lor viitoare, au venit la Isus si s-au unit cu El. Chiar si ei aveau nevoie de un timp de liniste pentru comuniune cu Mantuitorul.

Displayed: 5146 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online