Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 38:21-*

Previous part

Ucenicii nu au fost inzestrati cu taria si curajul de martiri pana cand nu au avut nevoie de harul acesta. Atunci s-a implinit fagaduinta Mantuitorului. Cand Petru si Ioan au marturisit in fata Sinedriului, oamenii "s-au mirat, intrucat stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus" (Fapte 4,13). Despre Stefan sta scris ca "toti cei care stateau in Sobor s-au uitat tinta la Stefan si fata lui li s-a aratat ca fata unui inger". Oamenii nu erau in stare "sa stea impotriva intelepciunii si Duhului cu care vorbea el" (Fapte 6,15.10). Si Pavel, scriind despre judecata lui la curtea cezarilor, zice: "La intaiul meu raspuns de aparare, nimeni n-a fost cu mine,

ci toti m-au parasit... Insa Domnul a stat langa mine si m-a intarit, pentru ca propovaduirea sa fie vestita pe deplin, prin mine, si s-o auda toate neamurile. Si am fost izbavit din gura leului" (2 Tim. 4,16.17).

Slujitorii lui Hristos nu trebuiau sa pregateasca discursuri pe care sa le rosteasca atunci cand erau dusi la judecata. Pregatirea lor trebuia sa se faca in fiecare zi, adunand adevarurile pretioase din Cuvantul lui Dumnezeu si intarindu-si credinta prin rugaciune. Cand erau adusi la judecata, Duhul Sfant urma sa le reaminteasca exact adevarurile de care aveau nevoie.

O staruinta zilnica, plina de ravna, de a cunoaste pe Dumnezeu si pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El, avea sa aduca puterea si priceperea pentru suflet. Cunostinta castigata prin cercetarea zeloasa a Scripturilor va veni in minte ca un fulger la timpul potrivit. Dar, daca unii au neglijat sa ia seama la cuvintele lui Hristos, daca nu au pus la proba puterea harului Sau in incercare, nu se pot astepta ca Duhul Sfant sa le aminteasca de cuvintele Lui. Ei trebuie sa-I serveasca lui Dumnezeu in fiecare zi cu o iubire neimpartita si apoi sa se increada in El.

Asa de inversunata avea sa fie vrajmasia impotriva Evangheliei, incat si cele mai duioase legaturi pamantesti aveau sa fie nesocotite. Ucenicii lui Hristos aveau sa fie dati la moarte chiar de catre membrii familiei lor. "Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu", a adaugat El; "dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit" (Marcu 13,13). Dar El i-a indemnat sa nu se expuna singuri, fara a fi nevoie, la persecutii. El Insusi adeseori a parasit un camp de lucru pentru un altul, pentru a scapa de cei care cautau sa-I ia viata. Cand a fost lepadat la Nazaret si propriii concetateni au incercat sa-L omoare, El a mers la Capernaum si acolo oamenii au ramas uimiti de invatatura Lui, "pentru ca vorbea cu putere" (Luca 4,32). Tot astfel si slujitorii Lui nu trebuiau sa fie descurajati din cauza persecutiei, ci sa caute un loc unde sa mai poata inca sa lucreze pentru salvarea semenilor lor.

Servul nu este mai presus ca stapanul. Domnul cerului a fost numit Beelzebul si ucenicii Lui vor fi calomniati in acelasi fel. Dar, oricare ar fi primejdia, urmasii lui Hristos trebuie sa marturiseasca pe fata principiile lor. Ei trebuie sa dispretuiasca tainuirea. Ei nu pot ramane inactivi pana se asigura ca nu e nici o primejdie daca marturisesc adevarul. Ei sunt pusi ca santinele, sa-i avertizeze pe oameni de primejdia in care se afla. Adevarul primit de la Hristos trebuie impartasit tuturor, fara plata si pe fata. Isus a zis: "Ce va spun Eu la intuneric, voi sa spuneti la lumina; si ce auziti soptindu-se la ureche, sa propovaduiti de pe acoperisul caselor".

Isus nu Si-a asigurat niciodata pacea prin compromis. Inima Lui era plina de iubire pentru intregul neam omenesc, dar niciodata n-a fost ingaduitor cu pacatul. El le era prea bun prieten ca sa poata tacea cand ei mergeau pe o cale care le ruina viata - viata rascumparata prin sangele Sau. El a lucrat ca omul sa fie sincer fata de sine insusi, sincer fata de interesele cele mai mari si vesnice. Slujitorii lui Hristos sunt chemati la aceeasi lucrare si trebuie sa se fereasca, pentru ca nu cumva, cautand sa evite conflictul, sa abandoneze adevarul. Ei trebuie sa urmareasca "lucrurile care duc la pace" (Rom. 14,19), dar adevarata pace nu poate fi asigurata prin compromis fata de principii. Si nimeni nu poate fi credincios fata de principii fara sa provoace impotrivire. Un crestinism spiritual va avea de suferit impotrivire din partea fiilor neascultarii. Dar Isus i-a indemnat pe ucenicii Sai astfel: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul". Cei credinciosi fata de Dumnezeu n-au motiv sa se teama de puterea oamenilor, nici de vrajmasia lui Satana. In Hristos, viata lor vesnica este asigurata. Singura lor teama sa fie sa nu paraseasca adevarul, tradand astfel increderea cu care i-a onorat Dumnezeu.

Satana lucreaza pentru a umple de indoiala inima oamenilor. El ii face sa priveasca la Dumnezeu ca la un judecator aspru. Ii ispiteste la pacat si apoi ii face sa se considere prea rai ca sa se mai apropie de Tatal lor ceresc sau sa faca apel la mila Lui. Domnul intelege toate acestea. Isus ii asigura pe ucenicii Sai de iubirea dumnezeiasca fata de ei in nevoie si slabiciuni. Orice suspin, orice durere si orice intinare a voastra isi gasesc raspunsul in inima Tatalui.

Displayed: 5140 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online