Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 38
Cap. 37 - Cei dintai evanghelisti

APOSTOLII ERAU MEMBRI AI FAMILIEI LUI ISUS, care L-au insotit in calatoriile Lui pe jos prin Galilea. Ei au fost partasi impreuna cu El la munca si greutatile ce au venit peste ei. Au ascultat cuvantarile Lui, au umblat si au vorbit cu Fiul lui Dumnezeu si din instruirea Lui zilnica au invatat cum sa lucreze pentru inaltarea neamului omenesc. In timp ce Isus slujea multimii de oameni care se adunase in jurul Lui, ucenicii Sai se aflau intre cei de fata, doritori sa implineasca cererile Lui si sa-I usureze munca. Ei dadeau ajutor la aranjarea oamenilor, ii aduceau pe cei bolnavi la Mantuitorul si contribuiau la mangaierea tuturor. Ei ii cautau pe ascultatorii interesati, le explicau Scripturile si lucrau pentru binele lor spiritual pe diferite cai. Ii invatau pe altii tot ce aflasera de la Isus si in fiecare zi castigau o experienta mai bogata. Dar aveau nevoie si de experienta de a lucra singuri. Mai aveau nevoie de multa invatatura, indelunga rabdare si blandete. Acum, cand era cu ei, pentru a le arata greselile, pentru a-i sfatui si indrepta, Mantuitorul i-a trimis ca reprezentanti ai Lui.

Cat fusesera cu El, ucenicii se gasisera deseori in incurcatura din cauza invataturii preotilor si a fariseilor, dar adusesera greutatile lor la Isus. El le prezentase adevarurile Scripturii in contrast cu traditia. In felul acesta, le-a intarit credinta in Cuvantul lui Dumnezeu si, intr-o mare masura, i-a eliberat de teama de rabini si de robia traditiei. In

pregatirea ucenicilor, exemplul vietii Mantuitorului era mult mai eficient decat toate celelalte invataturi doctrinale. Cand au fost despartiti de El, fiecare privire, fiecare ton sirfiecare cuvant le-au revenit in minte. Adesea, cand erau in lupta cu vrajmasii Evangheliei, au repetat cuvintele Lui si, cand au vazut efectul asupra oamenilor, s-au bucurat foarte mult.

Chemandu-i pe cei doisprezece in jurul Sau, i-a trimis sa mearga doi cate doi prin orase si prin sate. Nici unul nu a fost trimis singur, ci frate a fost asociat cu frate si prieten cu prieten. In felul acesta, se puteau ajuta si incuraja unul pe altul, se puteau sfatui si ruga impreuna, taria unuia venea in ajutorul slabiciunii celuilalt. In acelasi fel i-a trimis mai tarziu pe cei saptezeci. Tinta Mantuitorului a fost ca solii Evangheliei sa fie asociati in felul acesta. Chiar in zilele noastre, lucrarea de evanghelizare ar avea mult mai mare succes daca acest exemplu ar fi urmat mai de aproape.

Solia ucenicilor era aceeasi ca a lui Ioan Botezatorul si a lui Hristos Insusi: "Imparatia cerurilor este aproape". Ei nu trebuiau sa intre in disputa cu oamenii cu privire la intrebarea daca Isus din Nazaret este sau nu Mesia; dar in Numele Lui trebuiau sa faca aceleasi lucrari pline de mila pe care le facuse El. El le-a spus: "Vindecati pe bolnavi, inviati pe morti, curatiti pe leprosi, scoateti afara dracii. Fara plata ati primit, fara plata sa dati".

In timpul lucrarii Sale, Hristos a devotat mai mult timp pentru vindecarea bolnavilor decat pentru predicare. Minunile Lui marturiseau despre adevarul cuvintelor Sale, ca El n-a venit sa nimiceasca, ci sa mantuiasca. Neprihanirea mergea inaintea Lui si slava Domnului era inapoia Lui. Oriunde Se ducea, vestile despre faptele Sale de mila mergeau inainte. Pe unde trecuse, cei ce avusesera parte de mila Lui se bucurau de sanatate si puneau la lucru puterile pe care le recastigasera. Multimi de oameni se adunau in jur sa auda de pe buzele lor lucrurile pe care le facuse Domnul. Glasul Lui era cel dintai sunet pe care-l auzisera unii in viata lor. Numele Lui era primul cuvant pe care-l rostisera altii, fata Lui era cea dintai pe care o privisera. Cum sa nu-L iubeasca pe Isus si sa nu-L laude? In timp ce trecea prin orase si sate, El era ca un curent vital, raspandind viata si bucurie prin toate locurile pe unde trecea.

Urmasii lui Hristos trebuie sa lucreze ca El. Noi trebuie sa-i hranim pe cei infometati, sa-i imbracam pe cei goi, sa-i mangaiem pe cei suferinzi si intristati. Trebuie sa-i ajutam pe cei disperati, sa le aducem nadejde celor deznadajduiti. Si cu noi se va implini aceeasi fagaduinta: "Neprihanirea ta iti va merge inainte si slava Domnului te va insoti" (Is. 58,8). Iubirea lui Hristos, manifestata printr-o slujire neegoista, va avea mai mare putere de a schimba pe facatorul de rele decat sabia

sau tribunalul. Acestea sunt necesare ca sa ingrozeasca pe calcatorul de lege, dar misionarul plin de iubire face mult mai mult. Adesea inima se inaspreste cand e sub mustrare, dar ea se imblanzeste sub iubirea lui Hristos. Misionarul nu numai ca poate sa vindece bolile corpului, ci il poate conduce pe pacatos la Marele Medic, care curateste sufletul de lepra pacatului. Prin slujitorii Sai, Dumnezeu doreste ca bolnavii, nenorocitii, cei posedati de duhuri rele sa auda glasul Lui. Prin lucratorii Sai luati dintre oameni, El doreste sa fie un Mangaietor asa cum lumea nu cunoaste.

In prima calatorie misionara, ucenicii trebuiau sa mearga numai la "oile pierdute ale casei lui Israel". Daca ar fi predicat Evanghelia la neamuri sau la samariteni, ei si-ar fi pierdut influenta fata de iudei. Starnind prejudecatile fariseilor, ei s-ar fi amestecat in certuri, care i-ar fi descurajat chiar de la inceputul lucrarii lor. Chiar apostolii intelegeau cu greu ca Evanghelia trebuia sa fie dusa la toate neamurile. Atata timp cat ei insisi nu puteau sa patrunda acest adevar, nu erau pregatiti sa lucreze pentru neamuri. Daca iudeii primeau Evanghelia, Dumnezeu intentiona ca ei sa devina solii Sai pentru neamuri. De aceea trebuia ca ei sa fie primii care auzeau solia.

Displayed: 5644 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online