Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 37:16-*

Previous part

si s-a aruncat la picioarele Lui. Cu lacrimi de recunostinta, a povestit cat a suferit si cum a fost vindecata. Isus a zis cu blandete: "Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit, du-te in pace". El n-a dat ocazia superstitiei, lasand sa se creada ca simpla atingere a hainei Lui ar avea putere de vindecare. Nu prin atingerea exterioara de El, ci prin credinta care a luat in stapanire puterea Lui divina s-a facut vindecarea.

Multimea mirata, care se imbulzea aproape de Isus, n-a simtit nici un fel de putere venind de la El. Dar, cand a intins mana pentru a-L atinge, crezand ca va fi insanatosita, femeia suferinda a simtit puterea vindecatoare. Tot asa stau lucrurile si in cele spirituale. Daca vorbesti de religie doar ocazional, daca te rogi fara foame si sete sufleteasca si fara credinta vie, nu ajungi la nimic. O credinta numai cu numele, care-L primeste pe Hristos numai ca Mantuitor al lumii, nu poate aduce niciodata vindecarea sufletului. Credinta spre mantuire nu este numai o recunoastere intelectuala a adevarului. Acela care asteapta ca mai intai sa aiba toata cunostinta si abia dupa aceea sa-si manifeste credinta nu poate primi binecuvantari de la Dumnezeu. Nu e de ajuns sa credem despre Hristos; trebuie sa credem in El. Singura credinta care ne va fi de folos este aceea care-L are pe El ca Mantuitor personal, care-si insuseste meritele Lui. Multi considera credinta ca o parere. Credinta mantuitoare este un contact prin care cei ce-L primesc pe Hristos se unesc prin legamant cu Dumnezeu. Credinta adevarata este viata. O credinta vie inseamna o crestere a vigorii, o incredere deplina, prin care credinciosul devine o putere cuceritoare.

Dupa vindecarea femeii, Isus a dorit ca ea sa recunoasca binecuvantarile primite. Darurile pe care le ofera Evanghelia nu trebuie castigate in ascuns sau folosite in taina. De aceea, Domnul cere de la noi sa marturisim despre bunatatea Lui. "Voi Imi sunteti martori, zice Domnul, ca Eu sunt Dumnezeu" (Is. 43,12).

Marturia noastra despre credinciosia Sa e mijlocul pe care cerul l-a ales pentru a descoperi lumii pe Hristos. Noi trebuie sa recunoastem harul Sau, asa cum este facut cunoscut prin sfintii din vechime; dar ceea ce are intr-adevar efect este marturia propriei experiente. Suntem martori pentru Dumnezeu atunci cand descoperim in noi lucrarea unei puteri dumnezeiesti. Fiecare om are o viata deosebita de a tuturor celorlalti si o experienta cu totul deosebita de a lor. Dumnezeu doreste ca laudele noastre sa se inalte catre El, purtand amprenta individualitatii noastre. Toate aceste recunoasteri pretioase pentru lauda slavei harului Sau, cand sunt sustinute de o viata curata, crestineasca, au o putere de neinvins, care lucreaza pentru salvarea oamenilor.

Cand cei zece leprosi au venit la Isus pentru vindecare, El i-a indemnat sa mearga si sa se arate preotului. Pe drum, au fost curatiti, dar numai unul dintre ei s-a intors sa-I dea slava. Ceilalti au mers in drumul lor, uitandu-L pe Acela care-i facuse sanatosi. Cati oameni fac astazi la fel! Domnul lucreaza neincetat pentru binele omenirii. El imparte fara incetare din bunatatile Sale. El ii ridica pe bolnavi din patul lor de suferinta. El ii scapa pe oameni din primejdia pe care ei n-o vad, El trimite ingeri din cer sa-i salveze din nenorocire, sa-i apere "de ciuma care umbla in intuneric" si "de molima care bantuie ziua-n amiaza mare" (Ps. 91,6), dar inimile nu le sunt impresionate. El a dat toate bogatiile cerului pentru a-i rascumpara, dar ei nu iau seama la marea Lui iubire. Prin nemultumirea lor, ei isi inchid inima fata de harul lui Dumnezeu. Asemenea buruienilor desertului, care nu cunosc binele, sufletele lor locuiesc in locurile uscate ale pustiei.

Este spre binele nostru sa tinem proaspata amintirea fiecarui dar de la Dumnezeu. In felul acesta, credinta este intarita pentru a cere si a primi mai mult. Este mai mare incurajare pentru noi in cea mai mica binecuvantare pe care o primim de la Dumnezeu decat in toate binecuvantarile pe care le putem gasi in credinta si experienta altora. Sufletul care raspunde la harul lui Dumnezeu va fi ca o gradina udata. Sanatatea lui va creste repede; lumina lui va rasari in intuneric si slava Domnului se va vedea peste el. Sa ne aducem aminte de iubirea duioasa a Domnului si de multimea indurarilor Lui. Asemenea poporului Israel, sa ridicam pietrele noastre de amintire si sa inscriem pe ele istoria pretioasa a celor facute de Dumnezeu pentru noi. Si cand revedem felul Lui de purtare, in pelerinajul nostru, sa spunem din inimi pline de recunostinta: "Cum voi rasplati Domnului toate binefacerile Lui fata de mine? Voi inalta paharul izbavirilor, si voi chema Numele Domnului. Imi voi implini juruintele facute Domnului in fata intregului Sau popor" (Ps. 116,12-14).