Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 36:23-*

Previous part

Cu autoritate, El a poruncit duhurilor necurate sa iasa din ei. Cuvintele Lui au patruns in mintea intunecata a acelor nenorociti.

Slab de tot, ei si-au dat seama ca aproape de ei se afla Cineva care putea sa-i scape de sub stapanirea chinuitoare a demonilor. Au cazut la picioarele Mantuitorului, sa I se inchine; dar, cand au deschis gura sa-I ceara mila, demonii au vorbit prin ei, strigand cu putere: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt?" Te rog nu ma chinui".

Isus a intrebat: "Care iti este numele?" Si raspunsul a fost: "Numele meu este 'Legiune', pentru ca suntem multi". Folosindu-i pe acesti nenorociti ca mijloace de comunicare, ei L-au rugat pe Isus sa nu-i alunge din regiunea aceea. Pe coasta muntelui, nu departe de acolo, pastea o turma de porci. Demonii au cerut ingaduinta sa intre in ei si Isus le-a ingaduit. Deodata turma a fost cuprinsa de panica. Porcii au alergat nebuneste spre stanci si, nefiind in stare sa se opreasca pe tarm, s-au aruncat in apa si au pierit.

Intre timp, o schimbare minunata avusese loc cu demonizatii. In mintea lor patrunsese lumina. Ochii lor straluceau de inteligenta. Fata lor, atata vreme deformata dupa chipul lui Satana, s-a imblanzit deodata, mainile patate de sange s-au linistit si, cu vocea vesela, oamenii preamareau pe Dumnezeu pentru eliberare.

Din varful stancilor, pazitorii porcilor au vazut cele petrecute si au alergat sa duca vestile acestea atat stapanilor lor, cat si celorlalti oameni. Cu frica si uimire, intreaga populatie a alergat inaintea lui Isus. Cei doi demonizati fusesera groaza tinutului. Nimeni nu avea curaj sa treaca pe unde se aflau ei, caci se puteau arunca oricand asupra trecatorilor cu furie diavoleasca. Acum, oamenii acestia erau imbracati si cu mintea intreaga, stand la picioarele lui Isus, ascultand cuvintele Lui si slavind Numele Aceluia care ii vindecase. Insa oamenii care au vazut aceasta scena minunata nu s-au bucurat. Pierderea porcilor ii afecta mai mult decat eliberarea acestor captivi ai lui Satana.

Pentru binele stapanilor acestor porci se ingaduise sa vina asupra lor aceasta paguba. Ei erau absorbiti de lucrurile pamantesti si nu se ingrijeau de marile nevoi ale vietii lor spirituale. Isus dorea sa spulbere vraja nepasarii lor egoiste, ca ei sa poata primi harul Sau.

Dar regretul si indignarea pentru pierderea trecatoare le-au orbit ochii, asa ca nu au mai vazut indurarea Mantuitorului.

Manifestarea puterii supranaturale a starnit prejudecatile oamenilor si a provocat temerile lor. Puteau sa vina nenorociri si mai mari, daca Strainul acesta ramanea intre ei. S-au temut de ruina materiala si s-au hotarat sa se lipseasca de prezenta Lui. Cei care trecusera lacul impreuna cu Isus au povestit tot ce se intamplase in noaptea trecuta: despre primejdia din mijlocul furtunii si despre felul in care au fost linistite vantul si marea. Dar cuvintele lor erau fara efect. Cu groaza, oamenii s-au strans in jurul lui Isus si L-au rugat staruitor sa plece de la ei; si El i-a ascultat, luand corabia indata catre tarmul opus.

Oamenii din Gherghesa aveau in fata lor dovada vie despre puterea si indurarea lui Hristos. Ei i-au vazut pe oamenii carora le fusese redata puterea de judecata; dar se temeau asa de mult sa nu-si primejduiasca interesele pamantesti, incat Acela care biruise pe domnul intunericului in fata lor era tratat ca un nepoftit si Darul ceresc a fost alungat de la usile lor. Noi nu avem ocazia sa ne indepartam de persoana lui Isus asa cum au facut cei din Gherghesa; sunt totusi multi care refuza sa asculte de cuvantul Lui, deoarece ascultarea ar insemna sacrificarea unor interese lumesti. Pentru ca nu cumva prezenta Lui sa le pricinuiasca vreo pierdere baneasca, multi leapada harul Lui si indeparteaza Duhul Lui de la ei.

Dar cu totul altele au fost sentimentele demonizatilor vindecati. Ei doreau sa fie in tovarasia Eliberatorului lor. In prezenta Lui se simteau la adapost de puterea demonilor, care le chinuisera viata si le irosisera puterile. Cand Isus era gata sa urce in corabie, s-au tinut strans de El, au ingenuncheat la picioarele Lui si L-au rugat sa-i tina aproape, ca sa poata asculta mereu cuvintele Lui. Dar Isus le-a poruncit sa mearga acasa si sa vesteasca ce lucruri mari a facut Domnul pentru ei.

Ei aveau ceva de lucru: sa mearga acasa, intre pagani, si sa povesteasca despre binecuvantarile primite de la Isus. Era greu pentru ei sa se desparta de Mantuitorul lor. Cu siguranta ca urmau sa aiba multe greutati in mijlocul concetatenilor pagani. Si indelunga lor despartire de societate parea sa-i fi facut neinstare de lucrarea ce le era incredintata. Dar, indata ce Isus le-a aratat datoria, ei au fost gata sa asculte. Ei nu numai ca au povestit in familie si intre vecini despre Isus, ci au mers prin Decapole, vestind pretutindeni puterea Lui mantuitoare si povestind cum au fost eliberati de demoni. Facand lucrul acesta, ei primeau o

binecuvantare mai mare decat aceea pe care ar fi avut-o daca ar fi ramas in prezenta Lui. Atunci cand lucram, pentru a duce mai departe vestea cea buna a mantuirii, suntem adusi mai aproape de Mantuitorul.

Displayed: 5149 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online