Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 36:1-14
Cap. 35 - Taci, fii linistita!

FUSESE O ZI PLINA de evenimente in viata lui Isus. Langa lacul Galileii, El rostise primele Sale parabole, explicandu-le oamenilor din nou, prin ilustratii usor de inteles, natura Imparatiei Sale si felul in care ea avea sa fie intemeiata. El a asemanat lucrarea Sa cu cea a semanatorului, dezvoltarea Imparatiei Sale cu cresterea semintei de mustar si cu efectul aluatului in masura de faina. Marea despartire finala a celor neprihaniti de cei nelegiuiti fusese ilustrata prin parabola cu graul si neghina si prin pilda cu navodul. Valoarea nemarginita a adevarurilor vestite de El fusese ilustrata prin comoara ascunsa si margaritarul de mare pret, iar in parabola cu stapanul casei, ii invatase pe ucenici cum sa lucreze ca reprezentanti ai Sai.

Toata ziua invatase si vindecase; iar la venirea serii, gloatele inca se imbulzeau in jurul Lui. Zi dupa zi lucrase pentru ei, abia luandu-Si timp pentru masa sau odihna. Criticile rautacioase si rastalmacite, cu care fariseii Il urmareau continuu, faceau ca lucrarea Lui sa fie cu atat mai grea si mai obositoare; acum sfarsitul zilei L-a gasit atat de obosit, incat S-a hotarat sa caute adapost intr-un loc retras, dincolo de lac.

Tarmul rasaritean al lacului Ghenezaret nu era nelocuit, deoarece se mai gaseau cateva sate ici si colo, pe langa lac; dar era o regiune pustie

in comparatie cu tarmul apusean. Avea populatie mai mult pagana decat iudaica si avea legaturi putine cu Galilea. In felul acesta, Ii oferea lui Isus adapostul retras pe care-l cauta si de aceea El i-a indemnat pe ucenici sa-L insoteasca acolo.

Dupa ce a dat drumul gloatei sa plece, ei L-au luat in corabie, chiar "asa cum era", si au plecat cu grabire. Dar nu aveau sa plece singuri. Se mai aflau si alte corabii de pescari la tarm si acestea s-au umplut repede cu oamenii care Il urmau pe Isus, doritori sa-L vada si sa-L asculte.

In cele din urma, scapat de imbulzeala multimii si frant de oboseala si foame, Mantuitorul S-a intins pe fundul barcii si a adormit repede. Seara fusese calma si placuta si linistea domnea peste lac; dar deodata cerul s-a intunecat, vantul s-a pravalit salbatic prin trecatorile muntelui, de-a lungul tarmului de rasarit, si o furtuna ingrozitoare a izbucnit pe lac.

Soarele coborase la apus si intunecimea noptii se lasase peste apa biciuita de furtuna. Valurile, agitate cu furie de vantul sinistru, se aruncau cu indrazneala asupra barcii ucenicilor si amenintau sa o inghita. Pescarii acestia oteliti isi petrecusera viata pe lac si isi condusesera barca in siguranta prin multe furtuni; de asta data insa, taria si priceperea lor n-au ajutat la nimic. Ei erau neputinciosi in ghearele furtunii si, cand vedeau ca barca li se umplea cu apa, nadejdea ii parasea.

Absorbiti de eforturile lor de a se salva singuri, uitasera ca Isus era cu ei in barca. Acum, vazand ca munca le este zadarnica si ca ii asteapta moartea, si-au amintit cine le poruncise sa traverseze marea. Singura lor speranta era Isus. In slabiciunea si disperarea lor, au strigat: "Invatatorule! Invatatorule!" Dar intunericul cel des Il ascundea din fata lor. Glasurile lor au fost inghitite de vuietul furtunii si n-a venit nici un raspuns. Indoiala si temerea i-au cuprins. Oare sa-i fi uitat Isus? El, care biruise boala, demonii si chiar moartea, nu era in stare sa-i ajute pe ucenicii Lui acum? Nu Se gandea oare ca ei sunt intr-o asemenea nenorocire?

Au strigat din nou, dar nu s-a auzit alt raspuns, decat urletul apei infuriate. Barca aproape se scufunda. O clipa si parea ca vor fi inghititi de valurile infuriate.

Deodata, lumina unui fulger strabate intunericul si ei Il vad pe Isus dormind netulburat de zgomot. Cu uimire si disperare, ei au strigat: "Invatatorule, nu-Ti pasa ca noi pierim?" Cum se poate ca El sa Se odihneasca asa de linistit cand ei sunt in primejdie si se lupta cu moar-tea?

Strigatul lor Il trezeste pe Isus. La lumina fulgerului, ei vad pe fata Lui o pace dumnezeiasca; citesc in privirea Lui uitare de sine, iubire duioasa, iar inima lor, indreptandu-se catre El, striga: "Doamne, scapa-ne ca pierim".

Niciodata nu a rostit un suflet strigatul acesta fara sa fie luat in seama. In timp ce ucenicii inalta vaslele pentru a face o ultima sfortare, Isus Se ridica. El sta in picioare in mijlocul ucenicilor, in timp ce furtuna urla, valurile se sfarama peste ei, iar fulgerul Ii lumineaza fata. Isi ridica mana, atat de des folosita in fapte de mila, si spune marii infuriate: "Taci, fii linistita!"

Furtuna inceteaza. Valurile se linistesc. Norii se retrag, se arata stelele. Corabia pluteste lin pe apa linistita. Intorcandu-Se catre ucenicii Sai, Isus ii intreaba cu tristete: "Pentru ce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta?" (Marcu 4,40).


Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online