Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 35:12-*

Previous part

Sunt multi oameni a caror inima este chinuita sub povara grijilor, deoarece ei cauta sa atinga standardul acestei lumi. Ei au ales slujirea lumii, au acceptat nelinistea ei si au adoptat obiceiurile ei. In felul acesta, caracterul le este pervertit si viata lor a ajuns un chin. Pentru a-si multumi ambitia si dorintele lumesti, ei isi ranesc constiinta si se incarca si cu o povara in plus, aceea a remuscarilor. Nelinistea aceasta continua le secatuieste puterea de viata. Domnul doreste ca ei sa lase la o parte acest jug al robiei. Ii invita sa primeasca jugul Sau. El zice: "Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara". El ii invata sa caute mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Sa si fagaduinta Lui este ca vor primi pe deasupra toate lucrurile de care au nevoie in viata aceasta. Framantarea este oarba si nu poate sa deosebeasca viitorul; dar Isus vede sfarsitul de la inceput. In orice greutate, El are o cale pregatita pentru a aduce usurare. Tatal nostru ceresc are o mie de cai pe care ne poate veni in ajutor si despre care nu stim nimic. Aceia care se ca-lauzesc dupa principiul ca slujirea si cinstirea lui Dumnezeu trebuie sa fie tinta suprema vor constata ca necazurile pier si ca inaintea lor se deschide o carare neteda.

"Invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima", zice Isus, "si veti gasi odihna." Noi trebuie sa intram in scoala lui Hristos, pentru a invata de la El umilinta si blandetea. Mantuirea este lucrarea aceea prin care omul este educat pentru cer. Educatia aceasta inseamna cunoasterea lui Hristos. Inseamna emanciparea de sub ideile, obiceiurile si practicile invatate in scoala domnului intunericului. Sufletul trebuie sa fie eliberat de tot ceea ce este in opozitie cu credinciosia fata de Dumnezeu.

In inima lui Hristos, in care domnea o desavarsita armonie cu Dumnezeu, era pace desavarsita. El nu era niciodata magulit de laude si nici zdrobit de acuzatii si dezamagiri. Chiar in timpul celei mai mari impotriviri si celei mai crude purtari fata de El, avea inca inima plina de curaj. Dar multi dintre cei care se numesc urmasi ai Lui au inima plina de grija si nelinistita, deoarece se tem sa se increada cu totul in Dumnezeu. Ei nu se predau Lui cu totul, deoarece se tem de urmarile pe care le-ar avea un asemenea lucru. Fara o predare totala, ei nu pot gasi pace.

Iubirea de sine aduce neliniste. Daca suntem nascuti de sus, vom avea ganduri cum a avut Isus, ganduri care L-au facut

sa Se umileasca, pentru ca noi sa putem fi salvati. Atunci nu vom mai cauta lucrurile cele mai de frunte. Vom dori sa stam la picioarele lui Isus si sa invatam de la El. Vom intelege ca valoarea lucrarii noastre nu consta in a face parada si zgomot in lume sau in a fi activi si zelosi in propria putere. Valoarea lucrarii noastre este proportionala cu impartasirea cu Duhul Sfant. Increderea in Dumnezeu ne sfinteste puterile mintii, asa incat, in rabdare, sa ne putem stapani sufletele.

Jugul este pus pe gatul boilor pentru a-i ajuta sa duca povara mai usor. Tot asa este si jugul lui Hristos. Cand vointa noastra este cufundata in vointa lui Dumnezeu si cand ne folosim darurile pentru a fi o binecuvantare pentru altii, vom vedea ca povara vietii este usoara. Acela care umbla in calea poruncilor lui Dumnezeu merge impreuna cu Hristos si, in iubirea Lui, inima gaseste pace. Cand Moise s-a rugat: "Arata-mi caile Tale; atunci Te voi cunoaste", Domnul i-a raspuns: "Voi merge Eu Insumi cu tine si iti voi da odihna". Iar prin profeti s-a dat solia aceasta: "Asa vorbeste Domnul: 'Stati in drumuri, uitati-va si intrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna; umblati pe ea, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre!'" (Exod 33,13.14; Ier. 6,16). Si El zice: "O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii" (Is. 48,18).

Aceia care Il cred pe Hristos pe cuvant si predau fiinta lor purtarii Sale de grija si viata lor ca El sa o conduca vor afla pace si liniste. Nimic din lume nu poate sa-i intristeze cand Isus ii inveseleste cu prezenta Sa. In supunere desavarsita, este odihna desavarsita. Domnul zice: "Celui cu inima tare Tu-i chezasuiesti pacea, caci se increde in Tine" (Is. 26,3). Viata poate parea incurcata; dar, predandu-ne inteleptului Maestru-lucrator, El va scoate de acolo o viata si un caracter model, spre marirea Lui. Si caracterul care ajunge sa se asemene cu caracterul slavit al lui Hristos va fi primit in Paradisul lui Dumnezeu. O omenire noua va umbla impreuna cu El in alb, caci este vrednica.

Cand intram in odihna lui Hristos, cerul incepe de aici. Noi raspundem la chemarea Sa: "Veniti sa invatati de la Mine" si, venind, incepem viata vesnica. Cerul e o neincetata apropiere de Dumnezeu prin Hristos. Cu cat stam mai mult si mai aproape de El, cu atat si chiar mai mult ni se va descoperi slava Sa; si cu cat vom cunoaste pe Dumnezeu mai mult, cu atat mai intensa va fi fericirea noastra. Daca mergem cu Isus in aceasta viata, vom fi coplesiti de iubirea Lui si intariti de prezenta Lui. Tot

Displayed: 5082 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online