Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 35
Cap. 34 - Invitatia

"VENITI LA MINE, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."

Aceste cuvinte de mangaiere au fost adresate multimii care Il urma pe Isus. Mantuitorul spusese ca numai prin El oamenii pot ajunge sa-L cunoasca pe Dumnezeu. El vorbise despre ucenicii Sai ca despre niste oameni carora li se daduse cunostinta lucrurilor ceresti. Dar n-a lasat pe nimeni sa se simta indepartat de grija si de iubirea Lui. Toti cei obositi si impovarati pot sa vina la El.

Carturarii si fariseii, cu toata rigurozitatea lor pentru formele religioase, aveau simtamantul unei nevoi pe care ritualurile lor nu o puteau implini. Vamesii si pacatosii puteau pretinde ca sunt multumiti cu cele senzuale si pamantesti, dar inima lor era plina de neincredere si teama. Isus privea la cei deznadajduiti si impovarati cu inima, care nu mai aveau nici o nadejde si care cautau sa-si linisteasca dorinta sufletului cu desfatari pamantesti, si ii chema pe toti sa gaseasca odihna in El.

Cu bunatate, El ii invita pe cei apasati: "Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre".

In aceste cuvinte, Hristos vorbeste fiecarei fiinte omenesti. Fie ca-si dau seama sau nu, ei sunt obositi si impovarati. Toti sunt doborati de poverile pe care numai Hristos le poate indeparta. Povara cea mai grea pe care o ducem este povara pacatului. Daca am fi lasati sa o purtam, aceasta povara

ne-ar strivi. Dar Cel Nevinovat a luat locul nostru. "Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor" (Is. 53,6). El a purtat povara vinei noastre. El va lua sarcina de pe umerii nostri obositi. El ne va da odihna. Povara grijilor si intristarilor o va duce tot El. Domnul ne invita sa aruncam asupra Lui toate grijile noastre, deoarece El ne poarta pe inima Lui.

Fratele mai mare al neamului nostru este la tronul cel vesnic. El priveste la oricare suflet ce-si indreapta fata spre El, ca Mantuitor. El cunoaste din experienta care sunt slabiciunile omenesti, care sunt lipsurile noastre si in ce sta taria ispitelor noastre; deoarece El a fost ispitit in toate ca si noi, dar fara pacat. El privegheaza asupra ta, fiu sovaielnic al lui Dumnezeu. Esti ispitit? El te scapa. Esti slab? El iti da puteri. Esti nestiutor? El te lumineaza. Esti ranit? El te vindeca. Domnul "socoteste numarul stelelor" si tot El "tamaduieste pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile" (Ps. 147,4.3). "Veniti la Mine" este chemarea Lui. Oricare ar fi grijile si incercarile, infatiseaza cazul tau inaintea Domnului. Inima ta va fi intarita, ca sa poata rezista. Se va deschide o cale ca sa poti scapa din greutati si incurcaturi. Cu cat iti dai seama ca esti mai slab si mai fara ajutor, cu atat vei deveni mai puternic in taria Lui. Cu cat este mai grea povara, cu atat este mai binecuvantata odihna, cand le arunci pe toate asupra Purtatorului de poveri. Odihna oferita de Hristos este conditionata, si aceste conditii sunt clar aratate. Toti le pot indeplini. El ne spune cum putem gasi aceasta odihna.

"Luati jugul Meu asupra voastra", zice Isus. Jugul este un instrument al servirii. Vitele sunt injugate pentru munca si jugul este absolut necesar pentru ca lucrul lor sa fie eficient. Prin ilustratia aceasta, Hristos ne invata ca noi suntem chemati sa servim tot timpul vietii noastre. Trebuie sa luam jugul Lui asupra noastra, ca sa putem fi impreuna - lucratori cu El.

Jugul care ne leaga in slujire este Legea lui Dumnezeu. Marea lege a iubirii, descoperita in Eden, proclamata pe Sinai, iar in Noul Legamant scrisa in inima, este cea care il uneste pe lucratorul omenesc cu vointa lui Dumnezeu. Daca am fi lasati sa ne urmam pornirile, sa mergem acolo unde ne duce vointa noastra, ne-am alinia in randurile lui Satana si am ajunge sa avem trasaturile lui. De aceea Dumnezeu ne conduce prin vointa Sa, care este nobila si inaltatoare. El doreste ca noi sa ne indeplinim cu rabdare si intelepciune toate indatoririle slujirii. Chiar Hristos, in natura Lui omeneasca, a purtat jugul slujirii, zicand: "Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta este in fundul inimii Mele" (Ps. 40,8). "M-am pogorat

din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis" (Ioan 6,38). Iubirea pentru Dumnezeu, ravna pentru slava Lui si iubirea pentru omenirea decazuta L-au adus pe Isus pe pamant ca sa sufere si sa moara. Aceasta a fost puterea care a condus viata Sa. El ne invita sa ne insusim acest principiu.

Sunt multi oameni a caror inima este chinuita sub povara grijilor, deoarece ei cauta sa atinga standardul acestei lumi. Ei au ales slujirea lumii, au acceptat nelinistea ei si au adoptat obiceiurile ei. In felul acesta, caracterul le este pervertit si viata lor a ajuns un chin. Pentru a-si multumi ambitia si dorintele lumesti, ei isi ranesc constiinta si se incarca si cu o povara in plus, aceea a remuscarilor. Nelinistea aceasta continua le secatuieste puterea de viata. Domnul doreste ca ei sa lase la o parte acest jug al robiei. Ii invita sa primeasca jugul Sau. El zice: "Jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara". El ii invata sa caute mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Sa si fagaduinta Lui este ca vor primi pe deasupra toate lucrurile de care au nevoie in viata aceasta. Framantarea este oarba si nu poate sa deosebeasca viitorul; dar Isus vede sfarsitul de la inceput. In orice greutate, El are o cale pregatita pentru a aduce usurare. Tatal nostru ceresc are o mie de cai pe care ne poate veni in ajutor si despre care nu stim nimic. Aceia care se ca-lauzesc dupa principiul ca slujirea si cinstirea lui Dumnezeu trebuie sa fie tinta suprema vor constata ca necazurile pier si ca inaintea lor se deschide o carare neteda.

Displayed: 5745 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online