Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 34:9-*

Previous part

Strans legata de avertizarea lui Hristos cu privire la pacatul impotriva Duhului Sfant este o avertizare impotriva cuvintelor rele si fara rost. Cuvintele sunt o dovada a ceea ce se gaseste in inima. "Din prisosul inimii vorbeste gura." Insa cuvintele sunt mai mult decat un indiciu al caracterului; ele au puterea sa influenteze caracterul. Oamenii sunt influentati de propriile cuvinte. Adesea, manati de un impuls venit pe neasteptate, atatati de Satana, ei rostesc cuvinte de gelozie sau de banuieli rele, exprimand ceea ce nu cred in realitate; dar cuvintele actioneaza asupra gandurilor. Ei sunt inselati de cuvintele lor si ajung sa creada cu adevarat ceea ce au vorbit sub indemnul lui Satana. O data ce au exprimat o parere sau o hotarare, ei sunt adesea prea mandri pentru a retrage cele spuse si incearca sa aduca dovezi ca au dreptate, pana cand ajung sa creada ca o si au. E primejdios sa rostesti un cuvant de indoiala, e primejdios sa pui semnul intrebarii si sa critici lumina divina. Obiceiul de a critica in mod necuviincios si cu usuratate actioneaza asupra caracterului, producand lipsa de respect si de credinta. Multi oameni care si-au ingaduit acest obicei au mers inconstienti catre primejdie, pana acolo incat au ajuns sa critice si sa lepede lucrarea Duhului Sfant. Isus a zis: "In ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care il vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit".

Apoi a adaugat o avertizare pentru aceia care fusesera impresionati de cuvintele Lui, care Il ascultasera cu placere, dar care nu se predasera ca Duhul Sfant sa locuiasca in ei. Un suflet se ruineaza nu numai prin impotrivire, ci si prin neglijenta. Isus a zis: "Duhul necurat, cand a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste. Atunci zice: 'Ma voi intoarce in casa mea' si, cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; intra in casa si locuiesc acolo".

Erau multi in zilele lui Hristos, cum sunt si astazi, asupra carora parea ca stapanirea lui Satana a fost sfaramata; prin harul lui Dumnezeu, ei fusesera eliberati de duhurile rele care le stapanisera

sufletul. Ei se bucurau in iubirea lui Dumnezeu, dar, ca si ascultatorii asemanati in pilda cu pamantul pietros, ei nu au ramas in iubirea Lui. Ei nu s-au predat zilnic lui Dumnezeu, pentru ca Hristos sa poata locui in inima; si cand duhul cel rau s-a intors "cu alte sapte duhuri mai rele decat el", ei au ajuns sa fie cu totul stapaniti de puterea celui rau.

Cand sufletul se preda lui Hristos, o putere noua ia in stapanire inima cea noua. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodata prin sine insusi. Este o lucrare supranaturala, care aduce un element supranatural in natura omeneasca. Fiinta care s-a predat lui Hristos devine fortareata Lui, pe care El o pastreaza intr-o lume razvratita si vrea ca nici o alta autoritate sa nu fie recunoscuta acolo, decat a Sa. Un suflet luat astfel in stapanire de puterile ceresti nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. Dar, daca nu ne supunem stapanirii lui Hristos, vom fi stapaniti de cel rau.

In mod inevitabil, noi trebuie sa fim sub controlul uneia sau alteia dintre cele doua puteri care se lupta pentru suprematia lumii. Nu este necesar sa alegem de bunavoie sa servim imparatiei intunericului, pentru ca sa ajungem sub stapanirea ei. N-avem decat sa neglijam sa ne aliem cu imparatia luminii. Daca nu conlucram cu puterile ceresti, Satana va lua in stapanire inima si va face din ea locuinta lui. Singura aparare impotriva raului este locuirea lui Hristos in inima, prin credinta in neprihanirea Lui. Numai cand suntem legati strans de Dumnezeu putem rezista efectelor nesfintite ale iubirii de sine, ale ingaduintei de sine si tendintei spre pacat. Noi putem parasi multe obiceiuri rele si, pentru catva timp, putem da la o parte tovarasia lui Satana; dar, fara o legatura vie cu Dumnezeu prin predarea noastra fata de El, in fiecare clipa putem fi biruiti. Fara o cunoastere personala a lui Hristos si o comuniune continua cu El, suntem supusi bunului plac al lui Satana si pana la urma vom implini pretentiile lui.

"Starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai." Tocmai asa, a zis Isus, "se va intampla cu acest neam viclean". Nimeni nu este atat de impietrit ca aceia care au respins chemarea lui Dumnezeu si au dispretuit Duhul harului. Cea mai obisnuita manifestare a pacatului contra Duhului Sfant este continua neglijare de a asculta invitatia cerului la pocainta. Fiecare pas facut in lepadarea lui Hristos este un pas spre lepadarea mantuirii si spre pacatul impotriva Duhului Sfant.

Lepadand pe Hristos, poporul iudeu a comis pacatul de neiertat; refuzand invitatia harului, si noi putem comite aceeasi

greseala. Noi Il insultam pe Domnul vietii si-L facem de ocara inaintea sinagogii lui Satana si in fata universului ceresc, atunci cand nu mai ascultam de solii Lui imputerniciti si ascultam in schimb de agentii lui Satana, care indeparteaza sufletul de la Hristos. Atata vreme cat cineva face lucrul acesta nu poate avea nadejde de iertare si, in cele din urma, va pierde orice dorinta de impacare cu Dumnezeu.

Displayed: 5283 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online