Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 33:13-*

Previous part

Iudeii fusesera invatati din copilarie cu privire la lucrarea lui Mesia. Ei aveau cuvintele inspirate ale patriarhilor si profetilor, precum si invatatura simbolica a serviciului jertfelor. Dar ei dispretuisera lumina si acum nu vedeau in Isus nimic care sa-i atraga. Dar sutasul, nascut intre pagani, educat in idolatria Romei imperiale, instruit ca soldat, dupa aparente despartit de viata spirituala prin educatie si imprejurari si, mai mult, impiedicat de bigotismul iudeilor si de dispretul concetatenilor sai fata de poporul Israel - omul acesta a inteles adevarul fata de care fiii lui Avraam erau orbi. El nu a asteptat sa vada daca iudeii aveau sa-L primeasca pe Acela care pretindea ca este Mesia. Cand "adevarata lumina care lumineaza pe orice om venind in lume" (Ioan 1,9) a luminat asupra lui, el, desi era departe, a inteles slava Fiului lui Dumnezeu.

Pentru Isus, lucrul acesta era un semn care prevestea lucrarea pe care Evanghelia urma sa o savarseasca intre neamuri. Plin de bucurie, El a privit in viitor, la strangerea tuturor neamurilor in Imparatia Sa. Cu adanca mahnire, le-a descris iudeilor urmarile lepadarii harului:

"Va spun ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia cerurilor. Iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor." Vai, cat de multi sunt aceia care si acum se pregatesc pentru aceeasi fatala dezamagire! In timp ce fiinte din intunericul paganatatii primesc harul Sau, cat de multi in tarile crestine nu fac decat sa dispretuiasca lumina harului care straluceste peste ei.

La o departare de peste treizeci de kilometri de Capernaum, pe un podis care priveste spre campia intinsa si frumoasa a Ezdraelonului, se gaseste satul Nain, si catre el Si-a indreptat apoi Isus pasii. Erau cu El multi dintre ucenici si alti oameni, iar pe parcursul drumului mai veneau si altii, doritori sa auda cuvintele Lui de iubire si de mila, aducandu-si bolnavii sa fie vindecati si avand neincetat nadejdea ca Acela care avea o putere asa de minunata Se va descoperi odata ca Imparat al lui Israel. O mare multime venea dupa El, oameni plini de voie buna si de speranta urcau impreuna, pe cararea stancoasa, spre poarta satului de munte.

Pe cand se apropiau, au vazut un cortegiu mortuar iesind pe poarta. Cu pasul incet si trist, se inainteaza catre locul de inmormantare. In fata, pe o targa deschisa, este purtat trupul celui mort, iar in jurul lui jeluitorii umplu aerul cu bocetele lor. Parea ca toti oamenii din localitate s-au adunat pentru a-si arata respectul fata de cel mort si impreuna-simtire cu familia.

Privelistea aceasta trezea mila. Mortul era singurul fiu al unei vaduve. Femeia intristata, ramasa singura, il insotea la mormant pe singurul ei sprijin si singura ei mangaiere. "Domnul, cand a vazut-o, I s-a facut mila de ea." In timp ce ea inainta fara a vedea nimic, plangand, neobservand prezenta Lui, El S-a apropiat de ea si i-a zis cu bunatate: "Nu plange!" Isus era gata sa schimbe intristarea ei in bucurie si n-a vrut sa-Si opreasca aceasta expresie a iubirii Sale duioase.

"S-a apropiat si S-a atins de racla." Pentru El, nici contactul cu moartea nu putea sa aduca o necuratie. Cei ce o purtau s-au oprit si plansul jeluitorilor a incetat. Cele doua cete de oameni s-au adunat in jurul raclei, nadajduind impotriva oricarei nadejdi. Era de fata Cineva care alungase boala si biruise pe demoni; era si moartea supusa puterii Lui?

Cu glas plin de autoritate, El rosteste cuvintele: "Tinerelule, scoala-te iti spun!" Glasul acesta patrunde urechile mortului. Tanarul deschide ochii. Isus il ia de mana si il ridica. Privirea lui cade asupra aceleia care plansese langa el, si mama si fiul se unesc intr-o lunga, nedespartita si bucuroasa imbratisare. Multimea

priveste in tacere, uluita. "Toti au fost cuprinsi de frica." Tacuti si plini de evlavie, ei au stat catva timp ca in fata lui Dumnezeu. Apoi au slavit pe Dumnezeu, zicand: "Un mare prooroc s-a ridicat intre noi; Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau". Convoiul mortuar s-a intors la Nain ca o procesiune triumfala. "Vestea aceasta despre Isus s-a raspandit in toata Iudea si prin toate imprejurimile."

Acela care a stat langa mama intristata de la poarta satului Nain privegheaza langa fiecare fiinta care plange langa o racla. El este patruns de mila vazand intristarea noastra. Inima Lui, care a iubit si a avut mila, este o inima de o duiosie neschimbata. Cuvantul Lui, care l-a chemat pe mort la viata, nu e acum mai slab in putere ca atunci cand a vorbit tanarului din Nain. El zice: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant" (Mat. 28,18). Puterea aceasta n-a scazut o data cu trecerea anilor, nici nu s-a epuizat din cauza activitatii neincetate a harului Sau abundent. Pentru toti aceia care cred, El este inca Mantuitorul viu.

Isus a schimbat intristarea mamei in bucurie atunci cand i-a redat fiul; dar tanarul a fost inviat numai pentru viata aceasta pamanteasca, sa indure amaraciunile, poverile si primejdiile si sa treaca din nou sub puterea mortii. Dar Isus mangaie intristarea noastra pentru cei morti prin cuvinte care dau o nemarginita speranta: "Eu sunt Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor." "Deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca prin moarte sa nimiceasca pe cel care are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor" (Apoc. 1,18; Evrei 2,14.15).

Displayed: 5638 bytes.

Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online