Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 33
Cap. 32 - Sutasul

HRISTOS II SPUSESE SLUJBASULUI imparatesc caruia ii vindecase fiul: "Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!" (Ioan 4,48). El era intristat de faptul ca insusi poporul Sau cerea semne exterioare despre mesianitatea Sa. In repetate randuri Se mirase de necredinta lor. Dar S-a mirat si de credinta sutasului care a venit la El. Sutasul n-a pus la indoiala puterea Mantuitorului. Nici n-a cerut macar ca El sa vina in persoana sa savarseasca minunea. "Zi numai un cuvant", a zis el, "si robul meu va fi tamaduit."

Robul sutasului fusese lovit de paralizie si zacea in pat, fiind pe moarte. La romani slujitorii erau sclavi, care se vindeau si se cumparau in piata si erau tratati in chip abuziv si crud; dar sutasul era atasat de slujitorul sau si-i dorea foarte mult vindecarea. El a crezut ca Isus poate sa-l vindece. Nu-L vazuse pe Mantuitorul, dar vestile auzite ii inspirau credinta. Fara a tine seama de formalismul iudeilor, romanul acesta era convins ca religia lor era superioara. Trecuse de piedicile prejudecatii nationale si ale urii care ii desparteau pe cuceritori de poporul cucerit. Aratase respect fata de slujirea lui Dumnezeu si se purtase frumos fata de iudei, ca unii care erau inchinatorii Lui. In invatatura lui Hristos, asa cum i se transmisese, el gasea ceva care implinea nevoile sufletului. Tot ce era spiritual in el raspundea la cuvintele Mantuitorului. Dar se simtea nevrednic sa vina in fata lui Isus si i-a rugat pe batranii iudeilor sa faca cereri pentru vindecarea slujitorului sau. Ei Il cunosteau pe

Marele Invatator si, gandea el, se vor pricepe cum sa se arate in fata Lui, pentru a-I castiga favoarea.

Cand a intrat in Capernaum, Isus a fost intampinat de o delegatie a batranilor, care I-au spus dorinta sutasului. Ei au staruit, zicand: "Face sa-i faci acest bine, caci iubeste neamul nostru, si el ne-a zidit sinagoga".

Isus a plecat indata catre locuinta slujbasului; dar, din cauza multimii care era in jurul Sau, inainta incet. Vestea despre venirea Lui L-a precedat si sutasul, in neincrederea sa in sine, a trimis sa I se spuna: "Doamne, nu Te mai osteni atata; pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu". Dar Mantuitorul a mers mai departe si sutasul, indraznind in cele din urma sa se apropie de El, a completat cele spuse inainte, zicand: "Nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci zi numai un cuvant si robul meu va fi tamaduit. Caci si eu, care sunt sub stapanirea altuia, am sub mine ostasi, si zic unuia: 'Du-te!' si se duce; altuia: 'Vino!' si vine; si robului meu: 'Fa cutare lucru!' si-l face''. Dupa cum eu reprezint puterea Romei si soldatii mei recunosc autoritatea mea ca fiind de netagaduit, asa si Tu reprezinti puterea nemarginitului Dumnezeu si toate cate sunt create asculta de cuvantul Tau. Tu poti sa comanzi bolii sa plece si ea va asculta de Tine. Tu poti sa dai ordin trimisilor Tai ceresti si ei vor aduce puterea vindecatoare. Zi numai un cuvant si slujitorul meu se va tamadui.

"Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas. S-a intors catre norodul care mergea dupa El si a zis: 'Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare'. Iar catre sutas a zis: 'Du-te si faca-ti-se dupa credinta ta'. Si robul lui s-a tamaduit chiar in ceasul acela."

Batranii iudeilor care il recomandasera pe sutas lui Hristos

aratasera cat de departe erau de spiritul Evangheliei. Nici ei nu re-cunosteau ca marea noastra nevoie este aceea de a ne increde doar in harul lui Dumnezeu. In indreptatirea lor de sine, ei il recomandau pe sutas pentru binele pe care il facuse "poporului nostru". Dar sutasul a spus despre sine: "Nu sunt vrednic". Inima lui fusese atinsa de harul lui Hristos. Si-a vazut nevrednicia; totusi s-a temut sa ramana fara ajutor. Nu s-a increzut in propria bunatate; argumentul era nevoia lui cea mare. Credinta lui s-a prins de Hristos si de caracterul adevarat. N-a crezut in El doar ca intr-un facator de minuni, ci ca intr-un Prieten si un Mantuitor al omenirii.

Astfel trebuie sa vina orice pacatos la Hristos. "El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui" (Tit 3,5). Cand Satana iti spune ca esti pacatos si ca nu poti spera sa primesti binecuvantarea lui Dumnezeu, spune-i ca Hristos a venit in lume sa-i mantuiasca pe pacatosi. N-avem nimic care sa ne poata recomanda lui Dumnezeu; dar apararea la care putem sa apelam totdeauna este starea noastra deznadajduita, care face ca puterea Lui mantuitoare sa fie o necesitate. Renuntand la increderea in noi insine, trebuie sa privim la crucea de pe Golgota si sa zicem:

"Neputand s-aduc nimic,

Langa crucea Ta, azi, pic."

Iudeii fusesera invatati din copilarie cu privire la lucrarea lui Mesia. Ei aveau cuvintele inspirate ale patriarhilor si profetilor, precum si invatatura simbolica a serviciului jertfelor. Dar ei dispretuisera lumina si acum nu vedeau in Isus nimic care sa-i atraga. Dar sutasul, nascut intre pagani, educat in idolatria Romei imperiale, instruit ca soldat, dupa aparente despartit de viata spirituala prin educatie si imprejurari si, mai mult, impiedicat de bigotismul iudeilor si de dispretul concetatenilor sai fata de poporul Israel - omul acesta a inteles adevarul fata de care fiii lui Avraam erau orbi. El nu a asteptat sa vada daca iudeii aveau sa-L primeasca pe Acela care pretindea ca este Mesia. Cand "adevarata lumina care lumineaza pe orice om venind in lume" (Ioan 1,9) a luminat asupra lui, el, desi era departe, a inteles slava Fiului lui Dumnezeu.

Displayed: 5570 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online