Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 29
Cap. 28 - Levi - Matei

DINTRE TOTI SLUJBASII ROMANI ai Palestinei, cei mai ne-suferiti erau vamesii. Faptul ca birurile erau impuse de o putere straina era totdeauna o iritare pentru iudei, deoarece le amintea despre pierderea independentei lor. Afara de aceasta, cei care adunau birurile nu se multumeau sa fie numai agenti ai opresiunii romane; ei cautau ca prin inselaciune sa se imbogateasca in dauna oamenilor. Un iudeu care primea aceasta slujba de la romani era privit ca unul care a tradat onoarea neamului sau. El era dispretuit ca un apostaziat si asezat pe cea mai de jos treapta a societatii.

Din clasa aceasta facea parte Levi-Matei, care, dupa cei patru ucenici de la Ghenezaret, a fost urmatorul care a fost chemat in slujba lui Hristos. Fariseii il judecasera pe Matei dupa ocupatia lui, dar Isus a vazut in omul acesta o inima deschisa pentru a primi adevarul. Matei ascultase invataturile Mantuitorului. Cand Spiritul convingator al lui Dumnezeu ii descoperise pacatosenia, el a dorit sa caute ajutor la Hristos; dar fusese obisnuit cu purtarea exclusivista a rabinilor si nu se asteptase ca Marele Invatator sa-l bage in seama.

Intr-o zi, stand la masa lui, vamesul L-a vazut pe Isus apropiindu-Se. Mare i-a fost uimirea cand a auzit spunandu-i-se cuvintele: "Vino dupa Mine".

Matei "a lasat totul, s-a sculat si a mers dupa El". N-a fost nici o ezitare, nici o indoiala, nici un gand pentru faptul ca el urma sa schimbe ocupatia lui banoasa cu saracia si greutatile. Ii era de ajuns ca avea sa fie impreuna cu Isus, ca putea asculta cuvintele Lui si ca se putea uni cu El in lucrare.

Asa se intamplase si cu ucenicii chemati mai inainte. Cand Isus i-a invitat pe Petru si pe tovarasii lui sa-L urmeze, ei au parasit indata corabiile si plasele lor. Unii dintre acesti ucenici aveau prieteni care depindeau de sprijinul lor; dar, cand au primit chemarea Mantuitorului, n-au ezitat si n-au intrebat: "Cum voi trai si cum imi voi intretine familia?" Ei au ascultat chemarea; si cand, mai tarziu, Isus i-a intrebat: "Cand v-am trimis fara punga, fara traista si fara incaltaminte, ati dus voi lipsa de ceva?", ei au raspuns: "De nimic" (Luca 22,35).

Pentru Matei in bogatia lui, ca si pentru Andrei si Petru in saracia lor, a venit aceeasi incercare; fiecare dintre ei s-a consacrat la fel. In clipa succesului, cand plasele erau pline de pesti si cand pornirile vietii vechi erau foarte puternice, Isus i-a chemat pe ucenici de la mare sa paraseasca totul pentru lucrarea Evangheliei. In felul acesta este incercat fiecare suflet, pentru a dovedi daca dorinta pentru bunurile trecatoare e mai tare decat dorinta dupa comuniune cu Hristos.

Principiile au intotdeauna cerinte severe. Nici un om nu poate sa aiba succes in serviciul lui Dumnezeu, daca nu e cu toata inima la lucru si daca nu socoteste toate lucrurile o pierdere pentru a ajunge la inalta cunoastere a lui Hristos. Nici un om care isi face rezerve nu poate fi ucenic al lui Hristos, cu atat mai putin colaborator al Lui. Cand un om pretuieste mantuirea cea mare, atunci jertfirea de sine care s-a dat pe fata in viata lui Hristos se va vedea si in viata lui. Oricare ar fi drumul pe care El ii conduce, ei vor fi bucurosi sa-L urmeze.

Chemarea lui Matei de a fi unul dintre ucenicii lui Hristos a dat nastere la o mare manie. Ca un invatator in ale credintei sa aleaga un vames pentru a fi unul dintre ajutoarele lui apropiate era o jignire la adresa obiceiurilor religioase, sociale si nationale. Facand apel la prejudecatile poporului, fariseii nadajduiau sa schimbe curentul sentimentelor poporului impotriva lui Isus.

Intre vamesi se crease un foarte mare interes. Inimile lor erau atrase catre Invatatorul divin. In bucuria noii sale situatii de ucenic al Domnului, Matei dorea sa-L prezinte pe Isus si fostilor lui colegi. Ca urmare,

el a dat o masa mare la el acasa, unde si-a adunat rudele si prietenii. Nu numai ca intre ei se gaseau vamesi, dar erau si altii cu o purtare indoielnica si care erau dispretuiti de vecinii lor mai evlaviosi.

Masa aceea a fost data in onoarea lui Isus si El nu a stat la indoiala daca sa primeasca aceasta invitatie amabila. Stia ca lucrul acesta va jigni partida fariseilor si Il va compromite in fata oamenilor, dar actiunile Lui nu erau influentate de considerente politice. Pentru El, lucrurile exterioare nu aveau nici o valoare. Ceea ce Ii misca inima era un suflet insetat dupa apa vietii.

Isus a stat ca un oaspete onorat la masa vamesilor, aratand, prin simpatie si amabilitate, ca recunostea demnitatea fiintei umane, iar oamenii doreau sa devina vrednici de increderea Lui. Cuvintele Lui cadeau cu putere binecuvantata si datatoare de viata asupra inimii lor insetate. Noi imbolduri erau desteptate si acesti lepadati ai societatii isi dadeau seama ca este cu putinta sa traiasca o viata noua.

La adunari ca acestea, nu putini au fost miscati de invatatura Mantuitorului si acestia L-au marturisit numai dupa inaltare. Cand

S-a revarsat Duhul Sfant si trei mii de oameni s-au convertit intr-o zi, intre ei se gaseau multi care auzisera adevarul prima data la masa va-mesilor, iar unii dintre ei au ajuns vestitori ai Evangheliei. Chiar pentru Matei, pilda data de Isus la masa a fost o invatatura nestearsa. Vamesul dispretuit a devenit unul dintre cei mai devotati evanghelisti, urmandu-L indeaproape pe Mantuitorul in lucrarea Lui.

Displayed: 5380 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online