Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 28:1-10
Cap. 27 - "Poti sa ma curatesti"

DINTRE TOATE BOLILE CUNOSCUTE in Orient, lepra era cea mai de temut. Caracterul ei incurabil si contagios si efectul grozav pe care-l avea asupra victimelor ii umpleau de groaza chiar si pe cei mai curajosi oameni. Printre iudei, ea era socotita ca o pedeapsa pentru pacate. Si din cauza aceasta era numita "bataia", "degetul lui Dumnezeu". Patrunzand adanc, fiind cu neputinta de vindecat si provocand moartea, era privita ca un simbol al pacatului. Prin legea ceremoniala, leprosul era declarat necurat. Ca si cand ar fi murit deja, el era indepartat din locuintele omenesti. Tot ce atingea el era necurat. Aerul era contaminat prin respiratia lui. Cel banuit ca are boala trebuia sa se infatiseze la preoti, care aveau sa cerceteze si sa hotarasca in cazul lui. Daca era declarat lepros, era despartit de familie, alungat din adunarea lui Israel si sortit sa stea numai in tovarasia acelora care erau la fel de loviti ca el. Legea era neinduplecata in cererile ei. Nici chiar imparatii sau conducatorii nu erau scutiti. Un monarh care ar fi fost atacat de aceasta boala ingrozitoare trebuia sa predea sceptrul si sa fuga din societate.

Departe de prietenii si rudele lui, leprosul trebuia sa poarte blestemul bolii sale. Era obligat sa-si strige boala in gura mare, sa-si sfasie hainele si sa dea semnalul de alarma, prevenindu-i pe toti sa fuga de prezenta lui molipsitoare. Strigatul "necurat, necurat!", venind in tonuri jalnice de la exilatii singuratici, era semnalul pe care oamenii il auzeau cu groaza si cu oroare.

In regiunea in care lucra Hristos, erau multi asemenea suferinzi si vestea despre lucrarea Lui a ajuns la ei, aducandu-le o raza de speranta. Dar din zilele profetului Elisei nu se mai auzise

ca sa se vindece un om de care se prinsese aceasta boala. Ei nici nu indrazneau sa spere ca Isus va face pentru ei ceea ce nu facuse pentru nimeni. Cu toate acestea, s-a gasit unul in a carui inima credinta a inceput sa incolteasca. Dar omul bolnav nu stia cum sa ajunga la Isus. Daca era impiedicat sa vina in legatura cu semenii lui, cum ar putea oare sa se infatiseze inaintea Vindecatorului? Se intreba daca Hristos ar vrea sa-l vindece. Oare Se va opri El sa Se uite la un om despre care se credea ca sufera pedeapsa lui Dumnezeu? Nu cumva, la fel ca fariseii sau chiar ca doctorii, va rosti un blestem asupra lui si-i va spune sa fuga din regiunile locuite de oameni? Se gandea la tot ce i se povestise despre Isus. Nici unul dintre aceia care cautasera ajutorul Lui nu fusese izgonit. Bietul om s-a hotarat totusi sa-L gaseasca pe Mantuitorul. Cu toate ca era alungat din orase, putea sa-I iasa in cale undeva, pe o carare marginasa prin munti, sau sa-L gaseasca invatand pe oameni afara din oras. Greutatile erau mari, dar aceasta era singura lui nadejde.

Leprosul a fost indrumat catre Mantuitorul. Isus invata langa lac pe oamenii adunati in jurul Sau. Stand departe, leprosul prinde cateva cuvinte de pe buzele Mantuitorului. Il vede punandu-Si mainile peste bolnavi, ii vede pe ologi, pe orbi, pe slabanogi si pe aceia care erau gata sa moara de felurite boli cum se ridica plini de sanatate, laudand pe Dumnezeu pentru eliberarea lor. Credinta din inima i se intareste. Vine mai aproape si tot mai aproape de multimea adunata acolo. Restrictiile care-i erau impuse, protectia oamenilor si teama cu care il privesc toti sunt uitate. El se gandeste numai la fericirea sperata a vindecarii.

Infatisarea lui era ingrozitoare. Boala a sapat fagase adanci si corpul lui in descompunere e ingrozitor la privit. La aratarea lui, oamenii se dau inapoi ingroziti. Se imbulzesc unii in altii, vrand sa scape de atingerea lui. Unii incearca sa-l opreasca sa se apropie de Isus, dar in zadar. Nu-i vede si nu-i aude. Cuvintele lor de scarba nu-l impresioneaza. Il vede numai pe Fiul lui Dumnezeu. Aude numai glasul care rosteste viata celor care sunt gata sa moara. Inaintand catre Isus, se arunca la picioarele Lui cu strigatul: "Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti".

Isus ii raspunse: "Da, vreau, fii curatit" si puse mana pe el (Mat. 8,3).

Indata o schimbare s-a petrecut cu leprosul. Carnea lui s-a insanatosit, nervii lui au inceput sa simta, iar muschii au prins putere. Pielea aspra, solzoasa, care caracterizeaza lepra, a disparut si o prospetime ca pielea unui copil sanatos i-a luat locul.

Isus i-a poruncit omului sa nu spuna ce lucrare se facuse cu el, ci sa se infatiseze indata cu un dar la templu. Un asemenea dar nu putea sa fie primit pana cand preotii nu faceau o cercetare si nu se pronuntau ca omul s-a vindecat. Oricat ar fi fost ei de lipsiti de bunavointa sa faca acest serviciu, nu puteau sa nu faca cercetarea si sa nu dea verdictul asupra cazului.


Next part

All the chapter

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online