Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 27:38-*

Previous part

Isus nu Si-a incetat lucrul pana n-a fost vindecat si cel din urma suferind. Era noaptea tarziu cand multimea s-a retras si linistea s-a asezat asupra casei lui Simon. Ziua cea lunga si plina de agitatie trecuse si Isus cauta odihna. Dar, pe cand orasul era inca invaluit de somn, "pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si Se ruga acolo".

Asa a petrecut Isus zilele vietii Sale pe pamant. Adesea le dadea drumul ucenicilor Sai sa mearga acasa si sa se odihneasca; dar El refuza cu delicatete staruintele lor de a-L lua de la lucrarile Lui. Toata ziua muncea,

invatand pe cei nestiutori, vindecand pe bolnavi, dand vedere celor orbi, hranind multimea; iar la apusul soarelui sau in zorii zilei iesea in sanctuarul muntilor pentru comuniunea cu Tatal Sau. Adesea petrecea noaptea intreaga in rugaciune si meditatie, revenind la lucrul Sau printre oameni cand se revarsa de ziua.

In zorii zilei, Petru si tovarasii sai au venit la Isus, spunandu-I ca oamenii din Capernaum au si inceput sa-L caute. Ucenicii fusesera amar dezamagiti din cauza primirii care I se facuse lui Hristos pana aici. Autoritatile de la Ierusalim cautau sa-L omoare, pana si oamenii din orasul Lui incercasera sa-I ia viata; dar la Capernaum fusese primit cu mare entuziasm si speranta ucenicilor a reinviat. Poate ca printre galileenii iubitori de libertate se vor gasi sustinatorii noii imparatii. Dar cu uimire au auzit cuvintele lui Hristos: "Trebuie sa vestesc Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si in alte cetati, fiindca pentru aceasta am fost trimis".

In agitatia care se produsese la Capernaum, era primejdia ca scopul misiunii Lui sa fie pierdut din vedere. Isus nu Se multumea sa atraga atentia asupra Sa doar ca la un facator de minuni sau ca la un vindecator de boli ale trupului. El cauta sa-i atraga pe oameni la El ca fiind Mantuitorul lor. In timp ce oamenii se grabeau sa creada ca El venise ca imparat, sa intemeieze o imparatie pamanteasca, El dorea sa le indeparteze mintea de la cele pamantesti si sa-i conduca la cele spirituale. Succesul numai in cele lumesti s-ar fi asezat in calea lucrarii Sale.

Admiratia multimii usuratice Il supara totdeauna. El nu urmarea deloc in viata sa Se inalte pe Sine. Omagiul pe care lumea il da rangului, bogatiei sau talentului era strain de Fiul omului. Isus n-a folosit nici unul dintre mijloacele pe care le folosesc oamenii pentru a castiga supunerea si pentru a impune respectul. Cu sute de ani inainte de nastere, I se facuse aceasta proorocie:

"El nu va striga, nu-Si va ridica glasul si nu-l va face sa se auda pe ulite; trestia franta n-o va zdrobi si mucul care mai arde inca nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar. El nu va slabi, nici nu Se va lasa pana va aseza dreptatea pe pamant" (Is. 42,2-4).

Fariseii cautau sa se distinga prin implinirea scrupuloasa a ceremoniilor, precum si prin milosteniile si rugaciunile lor care izbeau privirile. Ei isi dovedeau ravna pentru religie, facand din ea subiect de discutie. Certurile intre sectele adverse erau zgomotoase si indelungate si nu era ceva neobisnuit sa se auda pe strazi glasul inversunat al carturarilor certandu-se pentru credinta.

Viata lui Isus era in contrast izbitor cu toate acestea. In viata Lui nu s-a vazut vreodata o disputa zgomotoasa, o rugaciune batatoare la ochi sau o fapta menita sa-I atraga laude. Hristos era ascuns in Dumnezeu si Dumnezeu Se descoperea in caracterul Fiului Sau. Catre aceasta descoperire dorea Isus sa fie indreptate inimile oamenilor si acesteia sa i se dea cinstire.

Soarele Indreptatirii n-a rasarit asupra lumii in stralucire, pentru a coplesi simturile cu slava Lui. Sta scris despre Hristos: "El Se iveste ca zorile diminetii" (Osea 6,3). In liniste si pace lumina zilei rasare asupra pamantului, imprastiind umbra intunericului si desteptand lumea la viata. Asa a rasarit Soarele Indreptatirii, "cu tamaduirea sub aripile Sale" (Mal. 4,2).