Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii/ 25
Cap. 24 - "Nu este el fiul tamplarului?"

ASUPRA ZILELOR STRALUCITE ALE LUCRARII lui Hristos in Galilea a coborat o umbra. Oamenii din Nazaret L-au lepadat. "Nu este El fiul tamplarului?" ziceau ei.

In timpul copilariei si tineretii Sale, Isus a luat parte la serviciul de cult impreuna cu fratii Sai, in sinagoga din Nazaret. De cand Isi incepuse lucrarea, nu mai fusese printre ei, dar ei nu erau in necunostinta cu privire la ce se intamplase cu El. Cand S-a aratat din nou printre ei, interesul si asteptarile lor au fost starnite pana la incordare. Erau acolo fetele cunoscute ale acelora pe care ii cunoscuse din copilarie. Erau acolo mama Lui, fratii si surorile Lui si toti ochii s-au indreptat spre El, cand a intrat in sinagoga in ziua Sabatului si a luat loc intre credinciosi.

In slujba obisnuita a zilei, cel mai in varsta citea din profeti si-i indemna pe oameni sa nadajduiasca si mai departe in venirea Celui Fagaduit, care va aduce cu Sine o domnie plina de slava si va alunga orice apasare. El cauta sa-i incurajeze pe ascultatori, repetandu-le dovezile ca venirea lui Mesia era aproape. Descria slava venirii Lui, scotand in evidenta ideea ca El avea sa Se arate in fruntea unei ostiri, ca sa elibereze pe Israel.

Cand un rabin era de fata in sinagoga, se astepta ca el sa tina predica si oricare dintre israeliti putea citi din profeti. In Sabatul acela, Isus a fost rugat sa ia parte la savarsirea cultului. El "S-a sculat sa citeasca si I s-a dat cartea proorocului Isaia." Cuvintele pe care le-a citit erau socotite ca vorbind despre Mesia:

"Duhul Domnului este peste Mine,

Pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia;

M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita,

Sa propovaduiesc robilor de razboi slobozenia,

Si orbilor capatarea vederii;

Sa dau drumul celor apasati,

Si sa vestesc anul de indurare al Domnului."

"In urma, a inchis cartea si a dat-o inapoi ingrijitorului... Toti cei ce se aflau in sinagoga aveau privirile pironite spre El... Si toti Il vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui" (Luca 4,20-22).

Isus statea in picioare inaintea oamenilor ca un viu talmacitor al profetiilor care vorbeau despre El. Lamurindu-le cuvintele pe care le citise, le-a vorbit despre Mesia, descriindu-L ca pe un mangaietor al celor apasati, un eliberator al celor prinsi in robie, un vindecator al celor suferinzi, unul care da vedere orbilor si descopera lumii lumina adevarului. Felul impresionant al vorbirii Lui si insemnatatea minunata a cuvintelor Sale i-au miscat pe ascultatori cu o putere pe care ei nu o simtisera niciodata pana atunci. Valul influentei dumnezeiesti a doborat orice piedica; asemenea lui Moise, ei au vorbit cu Cel Nevazut. In timp ce inima le era miscata de Duhul Sfant, ei raspundeau prin calduroase aminuri si laude la adresa Domnului.

Dar cand Isus a rostit: "Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit", deodata au inceput sa se gandeasca la ei si la cele sustinute de Acela care le vorbea. Ei, israelitii, copii ai lui Avraam, fusesera infatisati ca robi. Li se vorbise ca unor robi care trebuie sa fie eliberati de sub puterea raului, ca fiind in intuneric si avand nevoie de lumina adevarului. Mandria lor a fost jignita si temerile lor au inceput sa iasa la iveala. Cuvintele lui Isus au aratat ca lucrarea pe care El trebuia sa o faca pentru ei era cu totul deosebita de aceea pe care ei o doreau. Faptele lor puteau fi cercetate prea de aproape. In ciuda rigurozitatii lor in ceremoniile exterioare, au inceput sa dea inapoi in fata privirilor acelea limpezi si cercetatoare.

Cine este acest Isus? intrebau ei. Acela care pretinsese pentru Sine slava lui Mesia era fiul unui tamplar si lucrase impreuna cu tatal Sau, Iosif, aceasta meserie. Il vazusera lucrand in diferite locuri, ii cunosteau bine pe fratii si pe surorile Lui si nu erau straini de viata si munca Lui. Il vazusera crescand din copilarie la tinerete si din tinerete la varsta de barbat. Cu toate ca viata Lui fusese nepatata, nu voiau sa creada ca El era Cel Fagaduit.

Ce contrast intre invatatura Lui cu privire la noua imparatie si aceea pe care o auzisera de la conducatorul lor! Isus nu spusese nimic cu privire la eliberarea lor de sub romani. Ei auzisera despre minunile Lui, sperasera ca puterea Lui va fi folosita in interesul lor, dar nu vazusera nici o dovada ca se va petrece acest lucru.

Deschizand usa pentru indoiala, inima lor s-a impietrit cu atat mai mult cu cat se muiase deja mai inainte. Satana era hotarat ca in ziua aceea sa nu se deschida ochii orbi si nici sa nu fie eliberate fiinte care se gaseau in robie. Cu mare putere a cautat sa-i lege in necredinta. Ei n-au tinut seama de semnul care li se daduse mai inainte, cand ajunse-sera la convingerea ca Acela care le vorbea era Rascumparatorul lor.

Dar Isus le-a dat acum o dovada despre dumnezeirea Lui, descoperind gandurile lor tainice. El le-a zis: "Fara indoiala, Imi veti spune zicala aceea: 'Doctore, vindeca-te pe tine insuti'; si Imi veti zice: 'Fa si aici, in patria Ta, tot ce am auzit ca ai facut in Capernaum'." Dar, a adaugat El, "adevarat va spun, ca nici un prooroc nu este primit bine in patria lui. Ba inca adevarat va spun ca, pe vremea lui Ilie, cand a fost incuiat cerul sa nu dea ploaie trei ani si sase luni si cand a venit o foamete mare peste toata tara, erau multe vaduve in Israel; si totusi Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, afara de o vaduva din Sarepta Sidonului. Si multi leprosi erau in Israel, pe vremea proorocului Elisei; si totusi nici unul din ei n-a fost curatit afara de Naaman, sirianul" (Luca 4,23-27).

Displayed: 5653 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online