Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Hristos Lumina Lumii 22:42-*
Previous part
Preotii si conducatorii luasera pozitie de judecatori, pentru a condamna lucrarea lui Hristos, dar El S-a declarat Judecatorul lor si Judecatorul intregului pamant. Lumea este incredintata lui Hristos si prin El se transmit neamului omenesc decazut toate binecuvantarile lui Dumnezeu. El a fost Rascumparator atat inainte, cat si dupa intruparea Sa. Indata ce s-a ivit pacatul, a existat si un Mantuitor. El a dat si da tuturor viata si lumina si fiecare va fi judecat dupa lumina primita. El, care a dat lumina, care i-a urmarit pe oameni cu cea mai duioasa staruinta, cautand sa-i castige de la pacat la sfintenie, este in acelasi timp si Aparatorul, si Judecatorul lor. De la inceperea marii lupte in cer, Satana si-a mentinut lucrarea prin inselaciune; dar Hristos a lucrat si lucreaza pentru a-i dezvalui planurile si a-i distruge puterea. El, care S-a luptat cu amagitorul si care, in decursul tuturor veacurilor, a cautat sa-i smulga pe captivi din prinsoarea lui, va judeca fiecare fiinta.
Si Dumnezeu "I-a dat putere sa judece, intrucat este Fiu al omului". Intrucat a gustat pana la drojdie durerile si ispitele oamenilor si intelege slabiciunile si pacatele lor, intrucat pentru binele nostru a stat neclintit in fata ispitelor lui Satana si Se va purta cu dreptate si mila cu fiintele pentru salvarea carora a varsat insusi sangele Sau - pentru toate acestea Fiul omului a fost randuit sa execute judecata.
Insa misiunea lui Hristos nu era sa judece, ci sa salveze. "Dumnezeu in adevar n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca
lumea sa fie mantuita prin El" (Ioan 3,17). El declara deci in fata Sinedriului: "Cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata" (Ioan 5,24).
Cerandu-le ascultatorilor Lui sa nu se mire, Hristos a descoperit inaintea lor, intr-o priveliste tot mai cuprinzatoare, taina lucrurilor viitoare. "Vine ceasul", a zis El, "cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata" (Ioan 5,28.29).
Asigurarea aceasta de viata vesnica era asteptata cu mult dor de toti israelitii si ei sperau sa o primeasca la venirea lui Mesia. Unica lumina care putea sa lumineze in intunericul mormantului stralucea deasupra lor. Dar incapatanarea este oarba. Isus calcase traditiile rabinilor si desconsiderase autoritatea lor si de aceea nu voiau sa-L creada.
Timpul, locul, imprejurarea, sentimentele vii care stapaneau adunarea, totul se combina pentru a face si mai impresionante cuvintele lui Isus in fata Sinedriului. Autoritatile religioase cele mai inalte cautau viata Aceluia care Se declarase reziditor al lui Israel. Domnul Sabatului era in fata unui tribunal pamantesc, pentru a raspunde la acuzatia ca a calcat legea Sabatului. Cand le-a aratat fara teama care era misiunea Sa, judecatorii L-au privit cu uimire si cu manie; dar la cuvintele Lui n-aveau ce sa raspunda. Ei nu puteau sa-L condamne. El a respins dreptul preotilor si al rabinilor de a-L interoga sau de a se amesteca in lucrarea Lui. Lor nu li se daduse o astfel de autoritate. Pretentiile lor se intemeiau pe propria ingamfare si aroganta. El a refuzat sa Se dezvinovateasca de acuzatiile lor sau sa le dea vreun raspuns.
In loc sa scuze fapta savarsita sau sa explice ce anume a urmarit prin aceasta, Isus S-a ridicat impotriva mai marilor si acuzatul a devenit acuzator. El i-a mustrat pentru impietrirea inimii lor si pentru ignoranta lor cu privire la Scripturi. Le-a spus ca au lepadat Cuvantul lui Dumnezeu pentru faptul ca-L lepadau pe El, care era trimisul lui Dumnezeu. "Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine" (Ioan 5,39).
In toate paginile, de istorie, de invatatura sau de profetie, Scripturile Vechiului Testament sunt luminate de slava Fiului lui Dumnezeu. Intrucat era o institutie dumnezeiasca, intregul sistem al iudaismului era o prefigurare concisa a Evangheliei. Despre Hristos, "toti proorocii marturisesc" (Fapte 10,43). De la fagaduinta data lui Adam, prin tot
sirul patriarhilor si pana la sistemul legii, lumina slavei ceresti arata clar urmele Rascumparatorului. Profetii vazusera steaua din Betleem, pe Silo care trebuia sa vina, cand lucrurile viitoare le-au trecut in goana prin fata ochilor, in tainica procesiune. Moartea lui Hristos se arata in fiecare jertfa. Neprihanirea Lui se inalta la cer o data cu norul frumos mirositor. Numele Lui era rostit prin trambita jubiliara. Slava Lui locuia in taina infricosata a Sfintei Sfintelor.
Iudeii aveau in stapanire Scripturile si credeau ca, prin cunoasterea superficiala a Scripturilor, aveau viata vesnica. Dar Isus a zis: "Cuvantul Lui nu ramane in voi". Pentru ca Il lepadasera pe Hristos in Cuvantul Sau, Il lepadau si in persoana. "Nu vreti sa veniti la Mine", zicea El, "ca sa aveti viata."
Conducatorii iudei studiasera invataturile profetilor cu privire la imparatia lui Mesia, dar nu facusera lucrul acesta cu dorinta sincera de a cunoaste adevarul, ci cu scopul de a gasi dovezi care sa le sustina sperantele ambitioase. Cand Hristos a venit intr-un mod contrar asteptarilor lor, n-au vrut sa-L primeasca; si, pentru a se scuza, au incercat sa-L dovedeasca a fi un inselator. O data ce si-au asezat piciorul pe aceasta carare, i-a fost usor lui Satana sa-i intareasca in impotrivirea lor fata de Hristos. Chiar cuvintele care ar fi trebuit sa fie dovada dumnezeirii Lui au fost interpretate impotriva Lui. In felul acesta, ei au schimbat adevarul dumnezeiesc in minciuna si, cu cat Mantuitorul le vorbea mai direct despre lucrarile Sale pline de har, cu atat erau mai hotarati sa se impotriveasca luminii.
Displayed: 5796 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online