Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Psalmi/ 38
Doamne, nu ma mustra in mania Ta, si nu ma pedepsi in urgia Ta.
INTRODUCERE. - Psalmul 38 este o rugaciune de penitenta (vezi Psalm 6; vezi p.624). Psalmistul descrie o suferinta intensa, atat fizica, cat si sufleteasca. El arata ca trupul sau este chinuit de dureri, iar sufletul sau de neliniste, pe de o parte din cauza simtamantului de condamnare si pe de alta parte din cauza temerii de vrasmasii. Suferintele sunt amplificate de faptul ca aceia care ar fi trebuit sa fie prietenii sai l-au parasit atunci cand el avea cea mai mare nevoie de intelegerea si mangaierea lor. Psalmul are trei parti, fiecare incepand cu un apel catre Dumnezeu: v. 1-8, marimea suferintelor sale; v. 9-14, rabdarea celui care sufera; v. 15-22, cererea de ajutor, ca nu cumva cei nelegiuiti sa aiba motive sa se laude cu nenorocirea lui. Psalmul e caracterizat prin forme neobisnuite de verbe, prin paralelisme concise, prin jocuri de cuvinte si prin ritmuri ales cumpanite.
Cu privire la preambul vezi p.616, 627.
1. Nu ma mustra. Compara cu Psalm 6,1.
Caci sagetile Tale s-au infipt in mine, si mana Ta apasa asupra mea.
Sagetile Tale. Simboluri ale pedepselor lui Dumnezeu (vezi Psalm 7,13).
Apasa asupra mea. Vezi Psalm 32,4.
N-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale; nu mai este nici o vlaga in oasele mele, in urma pacatului meu.
Sanatos. Vezi Isaia 1,6. Simptomele descrise aici, impletite cu faptul ca prietenii celui bolnav
l-au parasit (vezi v. 7.11), transmit ideea ca boala era cat se poate de respingatoare.
Vlaga. [Odihna, KJV]. Ebr. shalom, "pace", incetarea suferintei.
In urma pacatului meu. Psalmistul isi da seama ca suferinta sa e o pedeapsa pentru pacatul sau. Toata suferinta este urmarea patrunderii pacatului in univers, iar suferinta personala este adesea rezultatul direct al savarsirii raului. "Ce seamana omul aceea va si secera" (Galateni 6,7). Dumnezeu nu savarseste o minune pentru a feri pe oameni de consecintelor calcarii legilor Sale (vezi CD 29). Daca oamenii ar fi scutiti de rezultatele dezastruoase ale raului savarsit de ei, pacatosii ar ajunge sa fie foarte indrazneti in nelegiuirea lor.
Cu toate acestea, nu orice suferinta este rezultatul direct al pacatului personal al celui in cauza. Multi din cei din vechime considerau ca orice suferinta este pedeapsa pentru vreo fapta rea savarsita fie de cel ce suferea, fie de parintii lui (Ioan 9,2). Tot astfel ei judecau gradul de vinovatie al omului dupa marimea suferintei. "Satana, autorul pacatului si al tuturor urmarilor lui, i-a facut pe oameni sa considere ca boala si moartea vin de la Dumnezeu, ca o pedeapsa aplicata in mod arbitrar in urma pacatului" (DA 471). Din cauza acestei conceptii gresite ei au privit pe Tatal ceresc ca pe unul care aplica dreptate in mod aspru si exigent.
Multi crestini au aceeasi parere gresita. In ciuda invataturilor din cartea lui Iov si a invataturilor date de Isus (vezi Luca 13,16; Fapte 10,38; cf. 1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 12.7), crestinii acestia considera ca Dumnezeu aduce boala.
Iata adevarata filozofie a suferintei: "Suferinta este pricinuita de Satana si e dirijata de Dumnezeu in scopuri pline de indurare" (DA 471). Motivul pentru care Dumnezeu nu-i scuteste totdeauna pe copiii Sai de boala si suferinta este ca, daca ar face-o, Satana ar aduce aceleasi acuzatii impotriva Lui ca cele pe care le-a adus si in cazul lui Iov, ca Dumnezeu il inconjurase in mod necinstit pe slujitorul Sau (Iov 1,10). Dumnezeu trebuie sa-i ingaduie lui Satana sa-i chinuiasca pe cei drepti, astfel incat ca orice acuzatie de lipsa de loialitate sa fie dovedite, in final, fara temei.
In felul acesta cel care sufera poate afla mangaiere la gandul ca desi "un sol al lui Satana" il palmuieste (vezi 2 Corinteni 12,7), Dumnezeu dirijeaza totul in scopuri pline de indurare si face ca in final suferinta sa lucreze spre binele celui in cauza (vezi Romani 8,28).
Caci faradelegile mele se ridica deasupra capului meu; ca o povara grea, sunt prea grele pentru mine.
Faradelegile mele. Se accentueaza sensul v. 3.
Prea grele. Schimbarea brusca de imagine de la ideea pacatului care trece peste cap, asemenea valurilor marii, la ideea poverii pacatului peste masura de grea poate sugera invalmaseala de ganduri ca rezultat al bolii (vezi la v. 8.10).
Ranile mele miros greu si sunt pline de coptura, in urma nebuniei mele.
Pline de coptura. [Sunt stricate, KJV]. Literal, "inveninate", "putrede".
Sunt garbovit, peste masura de istovit; toata ziua umblu plin de intristare.
Umblu plin de intristare. Compara cu Iov 1,20; 2,8; Psalm 35,14.
Caci o durere arzatoare imi mistuie maruntaiele, si n-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea.
O durere arzatoare. [Boala respingatoare, KJV]. Simptomele par sa indice o boala respingatoare cu o inflamatie puternica. Sanatos. Vezi la v. 3.
Sunt fara putere, zdrobit cu desavarsire; tulburarea inimii mele ma face sa gem.
Sunt fara putere. Sau "sunt amortit".
Gem. Compara cu Psalm 22,1. Vocea exprima cel mai mare chin sufletesc. Odata cu versetul acesta psalmistul incheie partea principala a prezentarii simptomelor fizice ale suferintei sale.
Displayed: 5292 bytes.
Next part
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online