Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Psalmi 19:1-3
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui.
INTRODUCERE - "Natura si revelatia marturisesc deopotriva despre iubirea lui Dumnezeu" (SC 9). Afirmatia aceasta ar putea foarte bine sa fie motoul al Psalmului 19. Acest psalm este poate cel mai binecunoscut si mai popular dintre psalmii dedicati naturii. El este o meditatie plina de recunostinta cu privire la revelatia lui Dumnezeu in lumea naturii si in legea Sa. In primele sase versete ale psalmului (vezi 4T 15), David vorbeste despre slava lui Dumnezeu, asa cum e vazuta in cele create de El. In v. 7-10 el vorbeste despre slava lui Dumnezeu, asa cum e aratata in lege. In v. 11-13, el trateaza influenta acestor adevaruri asupra caracterului si comportamentului, iar in v. 14 se roaga sa fie ferit de pacat. Parca il si vezi autorul stand sub cerul liber la rasaritul soarelui, laudand pe Iehova in sunetele frumoase ale acestui psalm. Se poate ca filozoful Kant sa fi cugetat la Psalm 19 cand a scris: "Doua lucruri imi umplu sufletul de temere sfanta si de uimire tot mai mare: spectacolul cerului instelat, care ne spulbera efectiv ca fiinte fizice, si legea morala, care ne confera
o demnitate infinita ca agenti inteligenti." Imnul creatiunii de Joseph Addison, "Firmamentul spatios", este o parafrazare libera a ideilor din Psalmul 19. Cele dintai versete ale psalmului constituie tema corului: "Cerurile spun" din inspiratul oratoriu Creatiunea de Haydn, la sfarsitul partii intai.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Cerurile. Cerurile materiale asa cum se arata privirilor noastre - domeniul soarelui, al lunii si al stelelor (vezi Genesa 1,1.8.9.14.16.17.20).
Slava. Intelepciunea, puterea, iscusinta, bunavointa - lucrurile care alcatuiesc slava lui Dumnezeu. Daca arunci o simpla privire asupra cerului e suficient sa intelegi slava lui Dumnezeu. Cu cat mai mare este descoperirea aceea cand cerurile sunt cercetate in detaliu cu telescoapele de mare putere, moderne.
Dumnezeu. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. 171).
Intinderea. [Firmamentul, KJV]. Ebr. raqia? (vezi la Genesa 1,6). Cuvantul "firmament" vine de la latinescul firmamentum, felul cum Vulgata reda pe raqia?. Firmamentum, literal, "un suport", corespunde grecescului stereoma, redarea LXX a lui raqia?. Traducerea, stereoma, poate proveni din ideea veche ca cerurile sunt o bolta solida, tare. Prin splendoarea si ordinea lor, cerurile contrazic teoria evolutiei. Ele nu sunt lucrarea intamplarii, ci creatiunea lui Dumnezeu. Frumusetea si modul in care sunt aranjate demonstreaza existenta lui Dumnezeu. Prin ele, Dumnezeu poate fi cunoscut chiar si de catre pagani, "asa ca nu se pot dezvinovati" (Romani 1,19.20). Prin cele create de El, Dumnezeu vorbeste inimii paganilor (DA 638). Ideea aceasta e dezvoltata in v. 2-4.
O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el.
O zi istoriseste alteia. Fiecare zi transmite zilei urmatoare mesajul puterii lui Dumnezeu. Omul este impresionat de continuarea fara sfarsit a marturiei: fara oprire sau schimbare mesajul este transmis mai departe.
Istoriseste. [Exprima, KJV]. Literal, "a scoate baloane de sapun".
O noapte da de stire alteia. In a doua jumatate a paralelismului acestui verset, este scoasa in evidenta ideea nesfarsitului. Despre corpurile ceresti ale noptii instelate, vezi la Psalm 8,3.
Si aceasta, fara vorbe, fara cuvinte, al caror sunet sa fie auzit:
Al caror sunet sa fie auzit. [Unde glasul nu e auzit, KJV]. Ideea este ca desi cerurile n-au un limbaj al lor (vezi v. 1 si 2), glasul lor nu poate fi auzit; el nu vorbeste urechii, ci inimii intelegatoare. Addison canta:
"Si daca toate mut plutesc
pe langa globul pamantesc?...
Dar mintii-n bucuria lor
Ii canta toate-n falnic cor."
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online