Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Psalmi 15:1-4
Doamne, cine va locui in cortul Tau? Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?
INTRODUCERE - Poate ca in afara de Psalmul 23, Psalmul 15 este cel mai bine cunoscut si cel mai larg apreciat dintre psalmi. Este numit "Cetateanul bun si omul nobil al lui Dumnezeu" si este cea mai cuprinzatoare declaratie a omului ideal, care poate fi gasita in cartea Psalmilor. Talmudul spune ca cele 613 porunci ale Pentateuhului sunt toate rezumate in psalmul acesta. Ca structura, versetul intai si a doua propozitie a versetului 5 constituie un fel de plic in care sunt alaturate, prin detalii concrete, virtutile omului ideal.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
1. Doamne. Psalmul incepe cu ideea de Dumnezeu ca gazda. Ce fel de oaspeti doreste Dumnezeu in casa Lui? Unsprezece amanunte sunt date ca raspuns la intrebare (vezi Psalm 24,3-5; Isaia 33,13-16; Zaharia 8,16.17).
Locui. Literal "a fi gazduit". Cuvantul inseamna nu stabilire definitiva, ci doar o gazduire pe termen scurt, ca oaspete.
Locui. [Ramane, KJV]. A doua jumatate a versetului transforma idee de provizoriu in cea de permanenta. Ce oaspete e calificat sa devina un element permanent al casei lui Dumnezeu?
Muntele Tau cel sfant. Vezi la Psalm 2,6. Inaltimea sugerata de expresie insinueaza nivelul ridicat al caracterului desavarsit cel scazut al caracterului obisnuit. Caracterul placut lui Dumnezeu si omului trebuie sa se depaseasca treptele initiale, obisnuite.
Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu, si spune adevarul din inima.
Umbla in neprihanire. Versetele 2-5 raspund intrebarilor paralele din v. 1 in cazuri specifice; intai, pozitiv (v. 2), apoi negativ (v. 3-5). Ebr. tamim, tradus "in neprihanire" inseamna "deplin", "intreg", "fara lipsuri". Dumnezeu l-a indemnat pe Avraam, unul dintre personajele ideale ale Vechiului Testament, sa fie tamim (Genesa 17,1). Dumnezeu pastreaza aceeasi tinta inalta inaintea crestinului (Matei 5,48) si promite ajutor pentru atingerea ei (vezi Ed 18, 19).
Spune adevarul. [Lucreaza dreptatea, KJV]. Vezi 1 Ioan 3,6-10.
Din inima. [In inima ta, KJV]. Crestinul adevarat este absolut sincer in limbajul pe care il foloseste. Religia lui isi are resedinta in inima si el rosteste adevarul cu buzele lui (vezi Proverbe 4,23).
Versetul acesta este un raspuns general la intrebarea v. 1. Raspunsul consta nu din forme sau ceremonii, ci dintr-un caracter manifestat printr-o purtare nobila.
Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.
Nu cleveteste. Ebr. ragal, "a vorbi de rau". Compara cu Iacov 3,2-11. Traditia iudaica il privea pe vorbitorul de rau ca pe cineva care tagaduia existenta lui Dumnezeu. Talmudul zice: "Eu [Dumnezeu] si el [vorbitorul de rau] nu putem locui laolalta in lume."
Nu face rau. Nu nedreptateste pe semenul lui. "Semen" se poate referi la oricine cu care avem de a face.
Arunca ocara. [Prinde ocara, KJV]. El nu este lansator de ocara impotriva semenului sau, nu se grabeste sa creada ceva rau despre acesta si refuza sa raspandeasca acuzatii privind caracterul lui. El traieste potrivit regulii de aur (Levitic 19,18; Matei 7,12). Versetul acesta ofera trei cazuri specifice in forma negativa care vin dupa generalizarile pozitive din v. 2.
El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui.
Priveste cu dispret. Omul ideal ii pretuieste la justa lor valoare pe ceilalti, ghicindu-le adevarata natura. El nu acopera raul reabilitandu-l. In timp ce nu accepta un lucru rau in mod nejustificat cu privire la un om (v. 3), este dispus sa faca dreptate tuturor. El e echilibrat in judecatile lui. "Ce revolutie s-ar produce in orice societate daca s-ar pune in practica astfel de principii!" (Davison).
Cinsteste. Indiferent de rang, culoare sau alte conditii care ii deosebesc pe oameni, el ii cinsteste pe adevaratii urmasi ai lui Dumnezeu. El plaseaza religia adevarata a cuiva mai presus de hazardul nasterii sau al pozitiei.
Tem. Ebr. yara, "a arata respect pentru". Aceasta "temere" este inceputul intelepciunii (Psalm 111,10; Proverbe 9,10).
In paguba lui. [in dauna sa, KJV]. Daca a facut o promisiune sau a incheiat o intelegere, care ajunge sa fie in propria lui paguba, ramane totusi credincios cuvantului dat. "Cuvantul lui e tot asa de valabil ca si angajamentul lui".
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online