Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Isaia 65:12-*
Previous part
va sortesc sabiei, si toti veti pleca genunchiul ca sa fiti junghiati; caci Eu am chemat, si n-ati raspuns, am vorbit si n-ati ascultat, ci ati facut ce este rau inaintea Mea, si ati ales ce nu-Mi place.
Va sortesc sabiei. Verbul ebraic folosit aici (manah) este radacina numelui Mani (vezi comentariul la v. 11).
Am chemat. Compara versetele 1 si 2. Oamenii fusesera ingrijorati de faptul ca atunci cand au avut nevoie de ajutor si L-au chemat pe Dumnezeu, El nu le-a raspuns (capitolele 63,15; 64,12). Totusi, vina pentru soarta lor le apartinea lor, nu lui Dumnezeu. Oamenii se distrusesera singuri prin propria lor nepocainta (Osea 13,9).
De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca robii Mei vor manca, iar voi veti fi flamanzi; iata ca robii Mei vor bea, iar voua va va fi sete. Iata ca robii Mei se vor bucura si voi va veti rusina.
Robii Mei vor manca. Versetele 13-15 prezinta o lista de contraste intre cei credinciosi din Israel si cei care s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu. Copiilor Lui li se vor satisface toate nevoile, in timp ce aceia care pun o masa pentru dumnezei pagani vor suferi de lipsa de hrana (vezi capitolele 3,1; 8,21).
Iata ca robii Mei vor canta, de vesela ce le va fi inima, dar voi veti striga, de durerea pe care o veti avea in suflet, si va veti boci, de mahnit ce va va fi duhul.
Veti striga. Va veni timpul cand cei care s-au bucurat de fapte de nelegiuire si s-au dedat la sarbatori destrabalate in cinstea zeilor pagani vor striga si vor urla de necazurile care vor veni asupra lor, in timp ce aceia care au fost credinciosi fata de Dumnezeu se vor bucura (vezi capitolele 2,11–21; 35,6–10).
Veti lasa numele vostru ca blestem alesilor Mei; si anume: Domnul, Dumnezeu va va omori, si va da robilor Sai un alt nume.
Numele vostru. Compara Ieremia 29,22. Numele acestor iudei apostaziati vor fi folosite in formule de blestem. Va vor omori. Vezi v. 12.
Un alt nume. Vezi comentariul la cap. 62,2. Sulul 1QIsa de la Marea Moarta are aici o omisiune care se extinde pana in v. 16. El nu contine cuvintele, ,,si va da robilor Sai un alt nume. Asa ca cine se va binecuvanta in tara, se va binecuvanta,” si inlocuieste expresia ,,fara incetare,” facand ultima propozitie din v. 15 sa zica: ,,Domnul, Dumnezeu va va omori fara incetare.” La inceputul v. 16 adauga cuvintele: ,,si va fi ca cel care se binecuvanteaza,” facand prima parte a v. 16 sa sune asa: ,,si va fi ca cel care se jura pe Dumnezeul adevarului si se jura pe pamant va jura pe Dumnezeul adevarului.” In mod interesant, scribul a lasat un spatiu gol de aproape un rand in manuscrisul sau. Dupa cate se pare el copia dintr-un manuscris defectuos, iar aceasta reprezinta incercarea lui de a indrepta sau reface textul.
Asa ca, cine se va binecuvanta in tara, se va binecuvanta in Dumnezeul adevarului, si cine va jura in tara, va jura pe Dumnezeul adevarului, caci vechile suferinte vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.
Dumnezeul adevarului. Literal, ,,Dumnezeul lui Amin,” adica ,,Dumnezeul credinciosiei.” LXX zice: ,,Dumnezeul adevarat,” in felul acesta punandu-L in contrast cu zeitatile pagane. Uitate. Vezi comentariul la v. 17.
Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute, si nimanui nu-i vor mai veni in minte.
Eu fac. In versetele 17-25 Isaia descrie ceruri noi si un pamant nou care urmau sa fie realizate daca Israel ar fi luat aminte la soliile profetului si ar fi implinit scopul divin dupa restaurarea de dupa captivitate. Israel a dat gres; de aceea, intr-o aplicatie secundara, versetele acestea arata spre cerurile cele noi si pamantul cel nou care urmeaza sa vina la finele mileniului. Totusi, descrierea trebuie inteleasa mai intai in termenii cadrului ei local, iar aplicatia secundara sa fie facuta numai in lumina a ceea ce au sa spuna scriitorii Noului Testament si Spiritul profetiei cu privire la viata viitoare (vezi p. 35-38). Cand se urmeaza acest principiu de interpretare, pasajul nu prezinta nici o problema. Daca se fac, insa, incercari de a aplica detaliile pasajului la viitoarele ceruri noi si la viitorul pamant nou se ivesc mai multe dificultati: 1) Potrivit cu limbajul v. 20, afara de cazul ca limbajul urmeaza sa fie inteles intr-un sens extrem de metaforic, moartea este inca prezenta (vezi comentariul la v. 20), in timp ce in cerul si pamantul de care vorbeste Ioan nu va mai fi moarte (Apocalips 21,4). 2) potrivit cu Isaia 65,23 (vezi comentariul de acolo) inca se mai nasc copii. In cerurile si pamantul pe care le asteptam ,,cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor ... nici nu se vor insura, nici nu se vor marita.” (Luca 20,35). Comentariul la pasajul acesta e prea clar pentru a fi gresit aplicat: ,,Sunt astazi oameni care exprima credinta ca vor fi casatorii, nasteri pe noul pamant, dar aceia care cred Scripturile nu pot sa accepte asemenea doctrine” (MM 99). 3) Potrivit cu Isaia 66,23.24, inchinatorii, in drumul lor spre Ierusalim vad cadavrele celor ce au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, in timp ce potrivit cu Apocalips 20-22, focul zilei sfarsitului innoieste pamantul inainte ca el sa poata deveni salasul celor rascumparati.
Dificultatile acestea sunt pe deplin inlaturate cand pasajul este interpretat conform cu principiile schitate la p. 25-38.
Esecul lui Israel a facut cu neputinta implinirea acestor profetii potrivit cu planul original. Totusi scopurile lui Iehova vor inainta catre deplina lor implinire (vezi PK 705, 706). Vor fi ceruri noi si un pamant nou, dar felul cum ele vor fi introduse este oarecum deosebit acum cand planurile lui Dumnezeu, in loc sa fie indeplinite prin Israel, natiunea aleasa vor fi indeplinit prin biserica crestina (vezi PK 713, 714).
Trecute. Acestea vor cuprinde ,,vechile suferinte” (v. 16), necazurile captivitatii, sau pentru noi, greutatile acestei lumi rele prezente. Pacea si slava noului pamant vor intrece atat de mult necazul si durerea acestei lumi prezente incat, comparate, incercarile vor parea ca nimic (vezi Ieremia 3,16; EW 17; comp. Isaia 43,18.19)
Unii au crezut ca profetul prezice aici o viitoare uitare a lucrurilor de pe acest pamant, cel putin cu privire la pacatele trecute. Ebraica acestui verset nu obliga la o astfel de intelegere. Zakar, tradus prin ,,a aduce aminte,” defineste adesea actiunea sau starea care rezulta din memoria constienta. De pilda afirmatia ca ,,copiii lui Israel si-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor,” (Judecatori 8,34) nu inseamna ca Dumnezeu niciodata nu patrunsese in mintea lor constienta. Ea insemna doar ca poporul nu I-a adus lui Iehova inchinarea pe care o cunoastere a Lui ar fi trebuit sa-i determine sa I-o aduca (vezi Judecatori 8,34). Daca o astfel de nuanta de inteles urmeaza sa fie atasata declaratiei lui Isaia, atunci pasajul poate fi inteles ca sustine ca amintirea lucrurilor trecute nu va mai necaji sau chinui mintea sau nu va mai da nastere la simtaminte de remuscare.
In lumea aceea de maine ,,toate complicatiile experientei vietii ... vor fi lamurite.” (Ed 305). Cand nu mai ,,vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos” (1Corinteni 13,12) vom avea ,,o cunoastere clara si inteligenta” (GC 659). O cunoastere a istoriei marii lupte va constitui o protectie impotriva oricarei repetari viitoare a raului experiment al pacatului (GC 499).
Nu-i vor mai veni in minte. Literal, ,,nu-i va mai veni pe inima.”
Displayed: 7599 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online