Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei 2:16-*
Previous part
Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam.
Negresit. [,,Cu adevarat”, KJV]. Gr. depou, ,,de sigur”.
In ajutorul … vine. [,,A luat … natura”, KJV]. Gr. epilambanomai, ,,a apuca”, ,,a prinde”, ,,a fi preocupat de”, ,,a ajuta”. Intrebarea este: care din sensurile acestea, atat de diferite, se aplica textului de fata? KJV adauga si cuvantul ,,natura”, dar timpul verbului din greaca nu permite acest lucru. Versiunea greaca zice ,,apuca”, daca se adopta sensul de ,,a apuca”. Intruparea nu ar putea fi descrisa ca un eveniment care continua sa aiba loc acum, asa cum ar reiesi din folosirea timpului prezent. Locutiunea ,,prin urmare”, din v. 17, nu s-ar potrivi cu referirea la intrupare din v. 16.
Sensul de ,,a ajuta”, este potrivit contextului si constructiei grecesti. El sugereaza exprimarea: ,,nu pe ingeri ii ajuta Hristos, ci pe membrii familiei omenesti”(cu acelasi inteles ca in traducerea Cornilescu). Sensul ,,a fi preocupat de” de asemenea ofera un sens corespunzator. Adoptandu-l pe acesta din urma, versetul ar zice: ,,Caci intr-adevar El nu e preocupat de ingeri, ci e preocupat de semintia lui Avraam”. Omul are nevoie de izbavire, poate fi readus al starea originala si este obiectul preocuparilor lui Hristos. Sensul ,,a se interesa de” este de asemenea potrivit.
Semintei lui Avraam. Aici probabil sinonim cu ,,om”. Aceasta nu este deloc o incercare de a exclude neamurile. Probabil este vorba de samanta spirituala (Galateni 3:29).
Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului.
De aceia. Adica deoarece este preocupat de oameni (vezi v. 16).
A trebuit. [,,Se cuvenea”, KJV]. Gr. opheilo, ,,a fi dator”, ,,a fi indatorat”, ,,trebuie”, ,,ar trebui”. Compara cu folosirea verbului si a substantivelor inrudite in Matei 18:30, 34; 23:16; Luca 16:6, 7; Ioan 13:14; 1 Corinteni 5:10; 2 Tesaloniceni 2:13.
Sa se asemene. [,,Sa se faca la fel cu”, KJV]. Pentru motivul aratat mai inainte, si anume pentru a se califica pentru pozitia de mare preot. Desi aceasta nu inseamna ca trebuia ca experientele Sale sa fie identice cu ale noastre in orice privinta – deoarece o mie de vieti nu ar fi fost suficiente pentru aceasta – inseamna totusi ca incercarile trebuie sa fie reprezentative, sa cuprinda in principiu toate lucrurile de care sufera omul si sa fie de o duritate maxima.
In toate. Hristos trebuia sa devina om complet si deplin, astfel incat sa nu se poata spune niciodata ca El nu a cunoscut ispita, durerea, incercarea sau suferinta prin care trebuie sa treaca oamenii.
Ca sa poata fi. Sau ,,ca sa poata deveni”.
In ce priveste legaturile cu Dumnezeu. Adica in problemele spirituale.
Mare preot. Este introdusa aici ideea lucrarii lui Hristos de Mare Preot, chestiune despre care Pavel va vorbi mai tarziu (vezi cap. 3; 5; 7–10).
Milos si vrednic de incredere. [,,Indurator si credincios”]. Aceste doua caracteristici sunt necesare pentru ca lucrarea Sa sa fie dreapta. Doar indurarea L-ar face prea indulgent si L-ar putea determina sa treaca cu vederea dreptatea. Insa credinciosia echilibreaza mila, deoarece ia in considerare atat drepturile si datoriile celui vinovat cat si ale celui pagubit. Ca Mare Preot Hristos trebuie sa fie bun si intelegator fata de cei vinovati, dar in acelasi timp trebuie sa fie fidel dreptatii si sa nu treaca cu vederea Legea. Credinciosia va face un echilibru intre mila neconditionata si dreptatea neinduratoare. Marele preot trebuie sa se indure de pacatos, dar trebuie si sa faca dreptate celui pagubit. El trebuie sa fie credincios datoriei si in acelasi timp indurator fata de cel care a incalcat Legea.
Sa faca ispasire. Gr. hilaskomai. In ce priveste sensul acestui verb si al substantivelor inrudite, vezi Romani 3:25. Verbul apare numai aici si in Luca 18:13, unde este tradus ,,a avea mila”.
Si prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.
A fost ispitit. Gr. peirazo, ,,a pune la proba”, ,,a incerca”, ,,a ispiti” (vezi Matei 4:1). Natura umana a lui Hristos a simtit adevarata putere a ispitei. Altminteri, Hristos n-ar fi inteles lupta teribila a bietului pacatos care este puternic incercat de Satana. Hristos a fost ispitit in toate lucrurile ,,ca si noi” (Evrei 4:15). El a avut realmente de-a face cu ispita.
Cat de mult a suferit Hristos cand S-a impotrivit ispitei, o dau la iveala pustia, gradina Ghetsemani si Golgota. In primele doua cazuri ispita a fost atat de coplesitoare incat se pare ca ar fi murit daca nu ar fi fost trimis un inger sa-L intareasca (Matei 4:11; Luca 22:43). Paharul nu a fost indepartat, in ciuda rugaciunii Sale. El trebuia sa-l bea. Este evident ca la intamplarile acestea se refera autorul atunci cand spune ,,Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului” (Evrei 12:4). Insa Hristos S-a impotrivit pana la sange.
Poate sa vina in ajutorul. [,,Poate sa-i sprijine”, KJV]. Sau ,,este in stare sa-i ajute”. Rezistand cu succes ispitei si indurand cu rabdare suferinta, Hristos l-a biruit pe ispititor. Acum noi luptam cu un vrajmas invins. Biruinta lui Hristos este garantia sau asigurarea biruintei noastre. Vezi Matei 4:1.
Pentru crestin este o neincetata sursa de mangaie in a sti ca Hristos intelege durerile si greutatile noastre si ca simte impreuna cu noi. Daca Hristos n-ar fi devenit om, s-ar fi putut ridica urmatoarele intrebari: Cum putem sti ca Dumnezeu ne iubeste si Se ingrijeste de noi, cand niciodata n-a trecut prin incercarile pe care le intampinam noi, cand niciodata nu a fost sarac, parasit si n-a stiut ce inseamna sa fii singur si sa ai de infruntat un viitor necunoscut? El ne cere sa fim credinciosi pana la moarte, dar a dat El vreodata piept cu problemele cu care trebuie sa luptam noi? Daca ar fi fost unul dintre noi si una cu noi, ar fi stiut cat de greu e sa faci fata anumitor incercari. Dar daca nu a fost niciodata om, cunoaste El cu adevarat intristarile noastre si poate El sa simta impreuna cu noi cand gresim?
Raspunsul la acestea este ca Dumnezeu cunoaste cu adevarat toate acestea si ca nu pentru Sine, ci pentru noi S-a El facut sarac; nu pentru Sine, ci pentru noi a suferit si a murit. Noi am avut nevoie de demonstratia pe care Hristos a venit sa o faca, altminteri nu am fi cunoscut niciodata adanca iubire a lui Dumnezeu pentru omenirea suferinda si nici durerea pe care a produs-o pacatul inimii Sale. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–3FE 404
3 2T 213, 691; 3T 365; 5T 352
7 Ed 20; 3T 568; 4T 563
9 PP 65
10 GC 351; MB 62; PP 480; 4T 448; 5T 71, 133; 8T 212
11 DA 25; GC 477; MB 103; ML 289; SC 14; SL 41; 5T 230, 740
13 AH 159; CG 561, 565; GC 646; 2T 366
14 EW 151; GC 503; PK 701; PP 65; SR 214
14, 15 DA 320
16 8T 207
17 AA 472; DA 24; FE 442; MH 422; ML 297; 8T 286
17, 18 FE 275; TM 225, 355; 3T 93
18 Ed 78; EW 150; FE 106; GC 416; MB 13; ML 335; PP 64, 480; SR 43; TM 391; 2T 201; 4T 294; 5T 422; 9T 185
Displayed: 7420 bytes.
Next part
All the chapter
Next Chapter
Previous Chapter
Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online