Home / eBooks Multigenre Online / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Evrei/ 12
Si noi, dar, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.

Si noi dar. Capitolul 12,1.2 constituie concluzia scriitorului la cap. 11. Daca e sa impartim pe capitole, atunci este de preferat sa incepem un nou capitol de abia dupa v. 3 al cap.12. Inconjurati. Oriunde deschidem istoria sacra, gasim ,,martori” care sa sustina ca atat credinta cat si credinciosia biruiesc asupra oricarei piedici.

Nor … de martori. Sau ,,multime de martori”. Metafora din v. 1 il imagineaza pe crestin ca un atlet care face pregatirile finale pentru a participa la o alergare intr-un stadion din antichitate, spectatorii fiind intr-un amfiteatru in jurul lui. Atletul, absorbit de castigarea intrecerii, priveste momentan la oamenii care-l inconjoara ca un nor. Aici, ,,martorii” sunt nenumaratii credinciosi mentionati in cap. 11, fiecare dintre ei, in ciuda piedicilor si neajunsurilor de tot soiul, si-au terminat alergarea cu bucurie. Credinciosia si rezistenta le-au adus biruinta in alergarea vietii. Constient ca privirile celor credinciosi din toate veacurile sunt acum atent fixate asupra lui, ca sa zicem asa, atletul crestin simte un indemn puternic de a depune orice efort pentru a castiga alergarea care i-a fost pusa inainte.

Intrecerile atletice fusesera de mult timp populare in lumea din jurul Mediteranei, iar ilustratia cap. 12,1 le era familiara cititorilor. Pavel foloseste adesea la figurat cuvantul ,,atlet” si cele inrudite cu el, pentru a reprezenta viata sa ca misionar pentru neamuri (Galateni 2,2; Filipeni 2,16; 2 Timotei 4,7) sau, ca aici, pentru a simboliza experienta vietii crestinului (vezi 1 Corinteni 9,24–27).

Piedica. [,,Greutate”, KJV]. Gr. ogkos, ,,greutate”, ,,povara”, ,,impediment”, aici in sensul acesta din urma. In metafora din v. 1 ogkos se refera la povara lucrurilor de prisos, ca de pilda imbracamintea, care l-ar impiedica sau dezavantaja pe alergator. Oamenii care sunt manati de credinta nu vor ezita sa se lepede de orice i-ar retine de la atingerea tintei.

Scriitorul lasa in seama fiecarui cititor sa descopere ceea ce l-ar stanjeni in inaintarea lui ca alergator crestin. In alergarea aceasta orice concurent poate castiga, deoarece nu se intrece cu altii, ci cu sine insusi. Lui nu i se cere sa-i depaseasca pe rivalii sai sau sa depaseasca un nivel atins de vreunul din concurentii anteriori. Eul este singurul sau competitor, si singura conditie este ca el sa manifeste credinciosie si rabdare in lupta cu sine si, prin harul lui Hristos, sa biruiasca ,,orice piedica” – orice tendinta spre rau.

Pacatul. Fiecare om are un pacat care il ,,infasoara”, vreo tendinta spre rau care cauta sa-l impiedice in alergarea sa. Cand castiga biruinta asupra unei anumite inclinatii rele, o alta ii ia locul si se straduieste sa devina stapana. In felul acesta calea mantuirii este impresurata de o lupta continua. Dar este privilegiul fiecarui crestin sa obtina biruinta la fiecare pas al drumului. Indiferent care ar fi pacatul care ,,ne impresoara asa de lesne”, noi trebuie sa-l lepadam, la fel cum un alergator din antichitate isi lepada haina lui larga si se pregatea pentru alergare.

Ne infasoara asa de lesne. Sau ,,ne distrage asa de lesne”. Unii sugereaza ca in original sunt folosite cuvintele ,,se agata asa de strans”. Indiferent cat de strans s-ar agata de noi pacatul si oricat de dureroasa ar fi operatia de separare, el trebuie sa fie lepadat daca se vrea castigata victoria in alergarea vietii.

Staruinta. [,,Rabdare”, KJV]. Gr. hupomone, ,,rabdare”, ,,staruinta”, ,,tarie”, ,,statornicie”, ,,perseverenta”. Deoarece alergarea crestinului este o experienta de o viata intreaga, ea cere rabdare si staruinta – staruinta in fata dificultatilor si a deznadejdilor succesive si rabdare pentru a astepta premiul de la sfarsitul alergarii. Indemnurile la staruinta apar de nenumarate ori in Epistola lui Pavel catre Evrei (vezi cap. 3,6; 4,14; 6,1.11.12; 10,23.36–39; etc.).

Alergarea. Adica alergarea crestina, experientele cu ajutorul carora se dezvolta caracterul.



Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sta la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Sa ne uitam tinta … la Isus. Si anume ca sa capatam har si tarie pentru a birui orice dificultate si pentru a starui pana la capat. Dupa cum a descoperit Petru cand a incercat sa mearga pe valurile marii Galileii (vezi Matei 14,24–32), e primejdios sa ne indepartam privirea de la Mantuitorul, chiar si numai pentru o clipa. A tine ochiul credintei atintit la Isus inseamna a pastra un contact neintrerupt cu Cel care este sursa puterii, Cel care ne poate intari pentru a fi staruitori si, in cele din urma, biruitori.

Capetenia. Gr. archegos, ,,conducator”, ,,incepator”, ,,intemeietor”, ,,pionier” (RSV). Archegos este tradus ,,Domnul” [“Printul”, KJV] in Faptele Apostolilor 3,15; 5,31 si ,,Capetenia” in Evrei 2,10, de fiecare data facand referire la Hristos, ca aici. Hristos este centrul planului de mantuire si sursa oricarui lucru bun. El ii cheama pe oamenii cazuti sa iasa din intunericul pacatului la lumina plina de slava a Evangheliei. El este cel care ii curata de viata lor de pacat si ii califica sa devina fii si fiice ale lui Dumnezeu. Ii indreptateste prin harul Sau, pe temeiul jertfei de la Golgota si le aseaza picioarele pe cararea catre cer.

Desavarsirea. [,,Implinitorul”, KJV; traducerea lui G. Galaction]. Gr. teleiotes, ,,desavarsirea”. Lucrarea indreptatirii este numai inceputul experientei crestine. Noi nu numai ca trebuie ,,sa … punem… temelia pocaintei la faptele moarte”, dar trebuie ,,si sa mergem spre cele desavarsite” (vezi cap. 6,1). Trebuie sa castigam biruinta dupa biruinta asupra pacatelor care ,,ne infasoara” (vezi Evrei 12,1) si ,,sa crestem in toate privintele” (Efeseni 4,15). Caracterele noastre trebuie sa fie transformate ,,prin innoirea mintii” (Romani 12,2). Aceasta este lucrarea lui Hristos locuind inlauntrul nostru (Galateni 2,20), a Celui care este ,,Desavarsirea credintei noastre”. Aceasta este lucrarea sfintirii. Vezi Matei 5,48.

Credintei noastre. Este vorba de credinta ca un principiu activ in viata noastra.

Pentru. Gr. anti, ,,in loc de”, ,,in schimbul”, ,,luand in considerare”. Hristos a suferit crucea in schimbul perspectivei fericite a unui univers fara pacat.

Bucuria. Daca e adoptat intelesul ,,tinand cont de” pentru anti (vezi mai sus la ,,pentru”) pasajul poate fi inteles astfel: Privind la cruce din punct de vedere omenesc, am putea spune ca perspectiva rezultatelor viitoare ale suferintei si mortii Sale i-a dat lui Hristos tarie sa rabde ocara si dispretul crucii. El stia ca va ajunge sa vada ,,rodul muncii sufletului lui” si ,,se va inviora” (Isaia 53,11). A impartasi vesnicia cu cei rascumparati din toate veacurile si cu fiintele necazute in pacat era o perspectiva care I-a adus o bucurie de nedescris Domnului nostru atunci cand suferea in Ghetsemani si pe crucea de pe Golgota. Vezi Matei 5,12; Iacov 1,2.

Daca e adoptat intelesul ,,in schimb” pentru anti (vezi mai sus la ,,pentru”), pasajul ne invata ca in loc de bucuria pe care o avea inainte, fie bucuria existentei Sale dinainte de intrupare, fie aceea a unei vieti care sa nu se incheie atat de dureros, Hristos a ales sa sufere crucea.

A suferit crucea. Hristos ,,a suferit crucea” pentru ca noi sa putem rezista in lupta cu puterile intunericului. El a suferit crucea pentru ca sa poata castiga onoarea. Capetenia mantuirii noastre a fost facut desavarsit ,,prin suferinte” (cap. 2,10) si, daca ne deprindem sa suferim crucea pe care suntem chemati sa o purtam, ne putem astepta sa fim gasiti desavarsiti la venirea Lui. Dupa cum o bucurie viitoare L-a inspirat pe Hristos sa sufere crucea, tot asa in experientele grele si in incercarile vietii este privilegiul nostru sa privim inainte catre bucuria vesniciei.

A dispretuit rusinea. Sau ,,nu a luat in seama rusinea”, ,,nu i-a pasat de rusine”. ,,Suferintele din vremea de acum” nu sunt nimic in comparatie cu ,,slava viitoare, care are sa fie descoperita” (Romani 8,18). Deci trebuie sa fie trecute cu vederea. Putem sa ne bucuram ,,mult, macar ca acum, daca trebuie”, suntem intristati ,,pentru putina vreme, prin felurite incercari” (1 Petru 1,6). Ca si Pavel, noi putem socoti toate lucrurile pamantesti ca o pierdere fata de bucuria nespusa a cunoasterii lui Isus Hristos, Domnul nostru (vezi Filipeni 3,8).

Si sade. [,,E asezat”, KJV]. Dovezile textuale atesta exprimarea ,,S-a asezat”. In greaca intelesul preferat al formei acestui verb sugereaza ca Hristos nu doar ca S-a asezat la dreapta Tatalui, ci si ca de atunci ocupa in continuare aceasta pozitie onorata.

La dreapta. Vezi cap. 1,3.



Displayed: 9193 bytes.

Next part

Next Chapter

Previous Chapter

Enter into the browser of your mobile phone the address: biblephone.net/ebooks/online